ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2505/2016

Decizia nr. 2505/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 49 din 07 ianuarie 2014, Judecătoria Timișoara a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul A.

Împotriva sentinței, în termen legal, a declarat apel petentul A., solicitând admiterea apelului, anularea procesului-verbal din data de 25 iunie 2013, cu motivarea că nu a săvârșit fapta de care este acuzat.

Prin Decizia civilă nr. 696/2014 din 1 octombrie 2014, Tribunalul Timiș, secția contencios administrativ și fiscal, a respins apelul formulat de apelantul A. împotriva Sentinței civile nr. 49 din 07 ianuarie 2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în Dosar nr. x/325/2013, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Local al Municipiului Timișoara - Direcția Poliției Locale Timișoara.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs apelantul A., pe care l-a intitulat "apel în anulare", solicitând anularea procesului-verbal de contravenție contestat.

Examinând cererea de recurs prin prisma dispozițiilor incidente, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil.

Pentru a ajunge la această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Înalta Curte constată că, în raport de dispozițiile art. 34 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, calea de atac exercitată în cauză nu este prevăzută de lege.

Potrivit dispozițiilor art. 34 din O.G. nr. 2/2001:

"Art. 34. - (1) Instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării. Dispozițiile art. 236 și ale art. 405 C. proc. civ. nu sunt aplicabile.

(2) Dacă prin lege nu se prevede altfel, hotărârea prin care s-a soluționat plângerea poate fi atacată numai cu apel. Apelul se soluționează de secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului. Motivarea apelului nu este obligatorie. Motivele de apel pot fi susținute și oral în fața instanței. Apelul suspendă executarea hotărârii."

Astfel, din textul legal sus citat rezultă că Decizia civilă nr. 696/2014 din 1 octombrie 2014 nu poate fi atacată cu recurs.

Or, potrivit art. 634 alin. (1) C. proc. civ., sunt hotărâri definitive "hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului".

Astfel, în conformitate cu prevederile art. 634 alin. (1) C. proc. civ., republicat, hotărârile definitive nu sunt susceptibile de a fi atacate cu apel/recurs.

În concluzie, instanța de control judiciar constată că recurentul nu are deschisă calea de atac exercitată împotriva deciziei atacate, pe de o parte pentru că aceasta a fost îndreptată împotriva unei hotărâri definitive, hotărâre care nu face parte din categoria celor supuse recursului, iar, pe de altă parte, deoarece calea de atac formulată de recurent nu este prevăzută de textul de lege special, respectiv art. 34 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001.

Pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamant ca inadmisibil, ținând seama și de prevederile art. 499 din același Cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei civile nr. 696/2014 din 01 octombrie 2014 a Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 octombrie 2016.

Procesat de GGC - NN