ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2464/2016

Decizia nr. 2464/2016

Deliberând asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2/2015 reclamanta SC A. SRL a chemat în judecată pe pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, solicitând instanței suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 24888 din 09 iulie 2015, privind proiectul "Înființarea microîntreprinderii SC A. SRL prin dotarea cu echipamente performante în Comuna Țintești, jud Buzău.

2.1. Hotărârea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal

Prin Sentința civilă nr. 973 din 22 martie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția de necompetență materială și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău.

Pentru a pronunța această hotărâre, s-a apreciat tribunalul ca fiind instanța competentă în soluționarea cauzei, în raport de rangul emitentului actului administrativ, parte în cadrul raportului juridic litigios, care nu poate fi considerat o instituție publică centrală în accepțiunea legilor organice.

2.2. Hotărârea Tribunalului Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal

Prin Sentința civilă nr. 415 din 24 mai 2016 Tribunalul Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de necompetență teritorială a acestei instanțe invocată de reclamanta SC A. SRL și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, actul administrativ atacat este emis de Centrul Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale 2 Sud Est, iar competența materială de soluționare a cauzei revine tribunalului care soluționează litigiile privind actele emise de alte autorități și instituții decât cele centrale, deci și cele care își desfășoară competența numai în anumite localități determinate, cum este cazul pârâtei.

În ceea ce privește însă competența teritorială de soluționare a cauzei, instanța a reținut că în conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, reclamanta a optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului care în cauză este Tribunalul Constanța, Centrul Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale 2 Sud Est emitent al actului administrativ atacat având sediul în raza de activitate a acestei instanțe.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului de competență.

Înalta Curte, constatând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) C. proc. civ., republicat, urmează să respingă sesizarea pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Potrivit art. 133 pct. 2 C. proc. civ., republicat, există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Nu este cazul în speță, întrucât, prin Sentința civilă nr. 415 din 24 mai 2016, Tribunalul Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, nu și-a declinat, la rându-i, competența în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ci, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de reclamanta SC A. SRL, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal.

Astfel, Înalta Curte constată că, în speța dată, nu sunt îndeplinite cerințele textului de lege anterior evocat, în sensul că instanțele implicate nu și-au declinat reciproc sau succesiv, competența de soluționare a cauzei.

Față de aceste considerente, Înalta Curte constată că Sentința civilă nr. 415 din 24 mai 2016 a Tribunalului Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, nu a generat un conflict de competență, motiv pentru care, va respinge sesizarea pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge sesizarea pentru pronunțarea regulatorului de competență și va trimite cauza la Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea pentru regulatorul de competență.

Trimite cauza la Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 octombrie 2016.

Procesat de GGC - ED