ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 389/2017

Decizia nr. 389/2017

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei;

Prin cererea de chemare în judecată adresată

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 26 februarie 2016, conform datei aflată pe plicul de corespondență, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., anularea Deciziei nr. 32038 din 27 august 2015 emisă de pârâtă, privind soluționarea contestației și anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din 9 iulie 2015 privind proiectul „Înființarea microintreprinderii SC A. SRL prin dotarea cu echipamente performante în com. Țintești, județul Buzău”, ce face obiectul Contractului de finanțare din 26 aprilie 2010, prin care s-a stabilit că investiția realizată de reclamantă a devenit neeligibilă și, ca urmare, datorează suma de 719.020,14 lei, cu titlu de creanță bugetară.

2.1. Hotărârea

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal;

Prin sentința civilă nr. 1744 din 25 mai 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că în cauza dedusă judecății, competența materială a instanței de contencios administrativ este determinată de apartenența organului emitent al actului la categoria autorităților publice centrale sau locale, neavând relevanță dacă acestea au sau nu personalitate juridică.

Instanța a arătat considerentele Înaltei Curți, reținute în cauze similare, referitoare la faptul că autoritatea emitentă a deciziei este un centru regional, structură aflată în cadrul C., precum și faptul că nu prezintă relevanță personalitatea juridică a autorității publice, ci capacitatea ei de drept administrativ, respectiv aptitudinea de a emite acte administrative în exercitarea prerogativelor de putere publică ori de serviciu public, astfel încât competența de soluționare în astfel de litigii aparține secției specializate a tribunalului.

Referitor la faptul că reclamanta a contestat decizia de soluționare a contestației, emisă de o autoritate de nivel central, instanța reține că actul administrativ ce a produs o vătămare reclamantei este reprezentat de procesul-verbal de constatare a neregulii și de stabilire a creanței bugetare, act emis de o autoritate locală, reținând că întreaga procedură reglementată de art. 46-51 din O.U.G. nr. 66/2011 nu reprezintă altceva decât o formă particulară a procedurii plângerii prealabile, reglementate cu titlu principal prin prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004.

2.2. Hotărârea Tribunalului Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal;

Prin sentința civilă nr. 1265 din 11 octombrie 2016 a

Tribunalului Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția necompetenței materiale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Instanța a constatat ivit un conflict negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Tribunalul a reținut aplicarea în cauză a prevederilor art. 10

1

din Legea nr. 554/2004 și a constatat că procesul-verbal contestat a fost întocmit de echipa de control formată din consilieri din cadrul D., avizat de directorul general adjunct al D. și a fost aprobat de către directorul general al B., astfel încât procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare devine actul autorității centrale.

De asemenea, instanța a reținut practica judiciară constantă a Curții de Apel în cauze similare, precum și decizia pronunțată de Înalta Curte în Dosarul nr. x/114/2016, prin care a fost stabilită competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.

II. Decizia Înaltei Curții de Casație și Justiție pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal

, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte a constatat că, în cauza de față, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Obiectul cererii introductive îl reprezintă cererea reclamantei privind anularea deciziei prin care a fost soluționată contestația formulată împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare.

Potrivit art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, deciziile pronunțate în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestator la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004 modificată și completată.

Competența materială de soluționare a acțiunii formulate de reclamantă împotriva deciziei

nr. 32038 din 27 august 2015

de soluționare a contestației, în speță este dată de conținutul prevederilor art. 10 alin. (1

1

) din Legea nr. 554/2004, deoarece actul este emis de o autoritate publică centrală - B. și are ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene.

Așadar, acțiunea se soluționează în fond de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

În acest sens este și Soluția de principiu adoptată în ședința judecătorilor secției contencios administrativ și fiscal, a Înaltei Curți de Casație și Justiție din 19 octombrie 2015, potrivit căreia : „În litigiile având ca obiect deciziile de soluționare a contestațiilor, atacate în temeiul art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, instanța competentă se determină în raport cu prevederile art. 10 alin. (1) și (1

1

) din Legea nr. 554/2004, după cum urmează:conform art. 10 alin. (1

1

) din Legea nr. 554/2004, cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale, indiferent de valoare, se soluționează în fond de secția de contencios administrativ și fiscal a curții de apel;conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice locale, se soluționează în fond de secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului.”

Prin urmare, în raport de prevederile O.U.G. nr. 66/2011, Înalta Curte constată că în fața instanței de contencios administrativ se poate formula contestație împotriva actului administrativ prin care a fost soluționată contestația administrativă, respectiv Decizia nr.

32038 din 27 august 2015

emisă de B., autoritate publică centrală, neprezentând relevanță pentru stabilirea competenței materiale faptul că actul administrativ care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice și care este actul supus executării este reprezentat de procesul - verbal de constatare a neregulilor, astfel cum a reținut Curtea de Apel București.

Pentru

considerentele expuse,

în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal

.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC A. SRL și pe pârâta B., în favoarea

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08 februarie 2017.