ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 472/2017

Decizia nr. 472/2017

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei;

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 03 decembrie 2015 sub nr. x/2/2015, reclamanta SC A. SRL a chemat în judecată pe pârâta B., solicitând ca în contradictoriu cu aceasta să se dispună în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 50 alin. (8) și (9) din O.U.G. nr. 66/2011 suspendarea Procesului-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanțelor bugetare din 21 iulie 2015, prin care s-a stabilit că investiția realizata de reclamantă "a devenit neeligibila" si corelativ ca este datorată suma de 639.029,79 lei cu titlu de creanța bugetara pentru săvârșirea unor nereguli, mai precis pentru nerespectarea clauzelor Contractului si a Anexei I la Contract, precum si a legislației in vigoare.

Prin sentința

nr. 470

din

15 februarie 2016

,

Curtea de Apel București, a declinat competența de soluționare a cauzei la Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Prin încheierea din 27 aprilie 2016, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a instanței invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Constatându-se ivirea conflictului negativ de competență, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru pronunțarea regulatorului de competență, potrivit art. 135 C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență;

Verificând cauza, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că, în speță, competența de soluționare a litigiului aparține Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Conform celor expuse anterior, prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat

suspendarea Procesului-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanțelor bugetare din 21 iulie 2015, prin care s-a stabilit că investiția realizata de reclamantă "a devenit neeligibila" si corelativ ca este datorată suma de 639.029,79 lei cu titlu de creanța bugetara pentru săvârșirea unor nereguli, mai precis pentru nerespectarea clauzelor Contractului si a Anexei I la Contract, precum si a legislației in vigoare.

Dispozițiile legale incidente sunt cele prevăzute de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel” și de

Art. 10 alin. (1) alin. (1)

1

„Toate cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel.”

În acord cu soluția pronunțată de Tribunalul București, se constată că pentru

determinarea instanței competente material să soluționeze cererea de suspendare a executării

Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din 21 iulie 2015 este esențial să se stabilească cine este emitentul actului administrativ, rangul autorității emitente atrăgând și competența materială a instanței.

În speță, se constată că din actele dosarului, rezultă că procesul-verbal atacat a fost întocmit de o echipa de control din cadrul Centrului Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale 2 Sud-Est, avizat de directorul general Adjunct al CRFIR 2 Sud-Est si aprobat de Directorul General al B.

Prin urmare, Înalta Curte constată că autoritatea emitenta a actului, așa cum rezulta expres din cuprinsul formularului prezentat in Anexa 4 la Normele metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 66/2011, este autoritatea care, prin conducătorul său, aprobă proiectul Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, in speță B.

Drept urmare, în cauză fiind vorba despre un act administrativ provenind de la o autoritate publică centrală -

B.

, competența

de soluționare a cauzei revine secției de contencios administrativ și fiscal a curții de apel

.

Pentru

considerentele expuse,

în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanta S.C. Agro Resourses S.R.L. în contradictoriu cu pârâta B. în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 februarie 2017.