ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 663/2016

Decizia nr. 663/2016

Circumstanțele

cauzei;

Cererea

de chemare în judecată;

Prin cererea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, secția a

II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A.

SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele B. Brașov - C. Mureș,

suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 540 din 11 octombrie 2013

referitoare la obligațiile de plată accesorii, în cuantum de

1.041.388 lei, reprezentând impozit pe profit, dobânzi și

penalități de întârziere, până la pronunțarea

instanței de fond asupra legalității acestui act administrativ.

Hotărârea

primei instanțe;

Curtea

de Apel Târgu-Mureș, secția a II-a civilă, contencios

administrativ și fiscal, prin sentința nr. 366 din 19 noiembrie 2013,

a admis cererea de suspendare a executării actului administrativ

formulată de reclamantul SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta B.

Brașov - C. Mureș și a suspendat executarea Deciziei de impunere

nr. 540 din 11 octombrie 2013, emisă de B. Brașov - C. Mureș,

până la pronunțarea instanței de fond asupra

legalității acestui act administrativ.

Calea

de atac exercitată

Împotriva

sentinței nr. 366 din 19 noiembrie 2013, a declarat recurs B. Brașov,

solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în

urma rejudecării, pe fond, respingerea cererii de suspendare a

executării, ca nefondată.

În motivarea

căii de atac, recurenta invocă motivul de recurs prevăzut de art.

488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, arătând că

hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită

a normelor de drept material.

Prin

criticile formulate se susține, în esență, că reclamanta nu

a făcut dovada întrunirii cumulative a celor două condiții

prevăzute de art. 14 din Legea nr. 55472004, respectiv „existența

cazului bine justificat” și „iminența producerii unei pagube”.

Apărările

formulate în cauză;

Intimata a formulat întâmpinare, prin

care a solicitat respingerea cursului ca nefondat.

Procedura derulată în recurs;

Prin

Încheierea din 25 ianuarie 2016, pronunțată de Completul de filtru,

în camera de consiliu, s-a admis în principiu recursul declarat de pârâta B.

Brașov prin C. Mureș împotriva sentinței nr. 366 din 19

noiembrie 2013 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă,

de contencios administrativ și fiscal;

Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului;

Examinând

legalitatea sentinței atacate prin prisma motivelor de casare invocate, Înalta

Curte, cu aplicarea art. 248 alin. (1) C. proc. civ. constată că

excepția lipsei de obiect a recursului este întemeiată sens în care o

va admite și, pe cale de consecință, va respinge recursul ca

lipsit de interes pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Intimata-reclamantă

SC A. SRL, a supus controlului instanței de contencios administrativ

și fiscal, pe calea prevăzută în art. 14 din Legea nr. 554/2004

a Contenciosului Administrativ suspendarea executării Deciziei de impunere

nr. 540 din 11 octombrie 2013, referitoare la obligațiile de plată

accesorii, în cuantum de 1.041.388 lei, reprezentând impozit pe profit, dobânzi

și penalități de întârziere, până la pronunțarea

instanței de fond asupra legalității acestui act administrativ.

Așa cum

s-a arătat și în expunerea rezumativă prezentată anterior, actul

administrativ vizat de cererea de suspendare formulată în temeiul art. 14

din Legea nr. 554/2004, este Decizia de impunere nr. 540 din 11 octombrie 2013

emisă de B. Brașov - C. Mureș.

Cu privire la

fondul raportului juridic supus contestării judiciare, Înalta Curte

constată că, prin sentința nr. 4 din 22 ianuarie 2015,

rămasă definitivă prin neexercitarea căii de atac a

recursului, Curtea de Apel Târgu Mureș a respins acțiunea privind

anularea actului administrativ a cărui suspendare se solicită în

prezenta cauză, în Dosarul nr. x/43/2013.

Este

incontestabil faptul că suspendarea executării actului administrativ,

care se circumscrie noțiunii de protecție provizorie a drepturilor

și intereselor particularilor până la momentul la care instanța

competentă va cenzura legalitatea lui, constituie o măsură de

excepție, presupunând dovedirea efectivă a unor împrejurări

conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, pe baza cărora

să se poată reține îndeplinirea cumulativă a celor

două condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004,

respectiv cazul bine justificat și iminența pagubei, astfel cum sunt

definite prin art. 2 lit. ș) și t) din aceeași lege.

Potrivit

art. 14 din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru

prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7,

a autorității publice care a emis actul sau a autorității

ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară

instanței competente să dispună suspendarea executării

actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței

de fond.

Din actele

dosarului, rezultă faptul că, prin sentința nr. 4 din 22

ianuarie 2015, rămasă definitivă prin neexercitarea căii de

atac a recursului, Curtea de Apel Târgu Mureș a respins acțiunea

privind anularea actului administrativ a cărui suspendare se solicită

în prezenta cauză.

Înalta

Curte, având în vedere că cererea de suspendare a fost formulată în

temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, potrivit căreia instanța

poate dispune suspendarea executării actului administrativ până la

pronunțarea instanței de fond, constată că recursul

promovat în prezenta cauză este lipsit de interes, întrucât instanța

de fond s-a pronunțat în sensul respingerii cererii de anulare a actului

atacat.

Prin urmare,

astăzi, în ședință publică, Înalta Curte a invocat din

oficiu excepția lipsei de interes a recursului promovat de către

recurenta-pârâtă B. Brașov prin C. Mureș, asupra căreia, în

temeiul art. 248, cu aplicarea art. 33 C. proc. civ., reține

următoarele:

Potrivit art.

33 C. proc. civ. „ Interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal,

născut și actual. Cu toate acestea, chiar dacă interesul nu este

născut și actual, se poate formula o cerere cu scopul de a preveni

încălcarea unui drept subiectiv amenințat sau pentru a preîntâmpina

producerea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara”

Înțeles

ca una din condițiile de exercițiu ale acțiunii civile,

interesul este folosul practic pe care o parte îl urmărește prin

declanșarea procedurii judiciare. El trebuie să fie legitim,

născut, direct și actual.

Or, în

speță recurenta-pârâtă B. Brașov prin C. Mureș, se

situează pe poziția părții care a câștigat procesul,

de vreme ce acțiunea formulată împotriva sa a fost respinsă.

În

considerarea acestor argumente, dar și a împrejurării că

recursul declarat de recurenta-reclamantă urmează să fie

respins, recurenta-pârâtă nu justifică interes în promovarea

căii de atac, motiv pentru care excepția invocată din oficiu se

dovedește a fi întemeiată, iar recursul urmează să fie

respins ca lipsit de interes.

Pentru

considerentele arătate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ. raportat

la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge, ca lipsit

de interes, recursul declarat de pârâta B. Brașov prin C. Mureș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

excepția lipsei de interes invocată din oficiu de instanță.

Respinge

recursul declarat de pârâta B. Brașov prin C. Mureș împotriva sentinței

nr. 366 din 19 noiembrie 2013 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția

a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de

interes.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, astăzi 09 martie 2016.