ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 663/2016

Decizia nr. 663/2016 Circumstanțele cauzei; Cererea de chemare în judecată; Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele B. Brașov - C. Mureș, suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 540 din 11 octombrie 2013 referitoare la obligațiile de plată accesorii, în cuantum de 1.041.388 lei, reprezentând impozit pe profit, dobânzi și penalități de întârziere, până la pronunțarea instanței de fond asupra legalității acestui act administrativ.

Hotărârea primei instanțe; Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 366 din 19 noiembrie 2013, a admis cererea de suspendare a executării actului administrativ formulată de reclamantul SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta B. Brașov - C. Mureș și a suspendat executarea Deciziei de impunere nr. 540 din 11 octombrie 2013, emisă de B. Brașov - C. Mureș, până la pronunțarea instanței de fond asupra legalității acestui act administrativ. Calea de atac exercitată Împotriva sentinței nr. 366 din 19 noiembrie 2013, a declarat recurs B. Brașov, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în urma rejudecării, pe fond, respingerea cererii de suspendare a executării, ca nefondată.

În motivarea căii de atac, recurenta invocă motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, arătând că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin criticile formulate se susține, în esență, că reclamanta nu a făcut dovada întrunirii cumulative a celor două condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 55472004, respectiv „existența cazului bine justificat” și „iminența producerii unei pagube”. Apărările formulate în cauză; Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cursului ca nefondat.

Procedura derulată în recurs; Prin Încheierea din 25 ianuarie 2016, pronunțată de Completul de filtru, în camera de consiliu, s-a admis în principiu recursul declarat de pârâta B. Brașov prin C. Mureș împotriva sentinței nr. 366 din 19 noiembrie 2013 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal; Considerentele Înaltei Curți asupra recursului; Examinând legalitatea sentinței atacate prin prisma motivelor de casare invocate, Înalta Curte, cu aplicarea art. 248 alin. (1) C. proc. civ. constată că excepția lipsei de obiect a recursului este întemeiată sens în care o va admite și, pe cale de consecință, va respinge recursul ca lipsit de interes pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Intimata-reclamantă SC A. SRL, a supus controlului instanței de contencios administrativ și fiscal, pe calea prevăzută în art. 14 din Legea nr. 554/2004 a Contenciosului Administrativ suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 540 din 11 octombrie 2013, referitoare la obligațiile de plată accesorii, în cuantum de 1.041.388 lei, reprezentând impozit pe profit, dobânzi și penalități de întârziere, până la pronunțarea instanței de fond asupra legalității acestui act administrativ. Așa cum s-a arătat și în expunerea rezumativă prezentată anterior, actul administrativ vizat de cererea de suspendare formulată în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, este Decizia de impunere nr. 540 din 11 octombrie 2013 emisă de B. Brașov - C. Mureș.

Cu privire la fondul raportului juridic supus contestării judiciare, Înalta Curte constată că, prin sentința nr. 4 din 22 ianuarie 2015, rămasă definitivă prin neexercitarea căii de atac a recursului, Curtea de Apel Târgu Mureș a respins acțiunea privind anularea actului administrativ a cărui suspendare se solicită în prezenta cauză, în Dosarul nr. x/43/2013.

Este incontestabil faptul că suspendarea executării actului administrativ, care se circumscrie noțiunii de protecție provizorie a drepturilor și intereselor particularilor până la momentul la care instanța competentă va cenzura legalitatea lui, constituie o măsură de excepție, presupunând dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, pe baza cărora să se poată reține îndeplinirea cumulativă a celor două condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și iminența pagubei, astfel cum sunt definite prin art. 2 lit. ș) și t) din aceeași lege.

Potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. Din actele dosarului, rezultă faptul că, prin sentința nr. 4 din 22 ianuarie 2015, rămasă definitivă prin neexercitarea căii de atac a recursului, Curtea de Apel Târgu Mureș a respins acțiunea privind anularea actului administrativ a cărui suspendare se solicită în prezenta cauză.

Înalta Curte, având în vedere că cererea de suspendare a fost formulată în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, potrivit căreia instanța poate dispune suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond, constată că recursul promovat în prezenta cauză este lipsit de interes, întrucât instanța de fond s-a pronunțat în sensul respingerii cererii de anulare a actului atacat. Prin urmare, astăzi, în ședință publică, Înalta Curte a invocat din oficiu excepția lipsei de interes a recursului promovat de către recurenta-pârâtă B. Brașov prin C. Mureș, asupra căreia, în temeiul art. 248, cu aplicarea art. 33 C. proc. civ., reține următoarele: Potrivit art. 33 C. proc.

civ. „ Interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Cu toate acestea, chiar dacă interesul nu este născut și actual, se poate formula o cerere cu scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv amenințat sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara” Înțeles ca una din condițiile de exercițiu ale acțiunii civile, interesul este folosul practic pe care o parte îl urmărește prin declanșarea procedurii judiciare. El trebuie să fie legitim, născut, direct și actual. Or, în speță recurenta-pârâtă B. Brașov prin C. Mureș, se situează pe poziția părții care a câștigat procesul, de vreme ce acțiunea formulată împotriva sa a fost respinsă.

În considerarea acestor argumente, dar și a împrejurării că recursul declarat de recurenta-reclamantă urmează să fie respins, recurenta-pârâtă nu justifică interes în promovarea căii de atac, motiv pentru care excepția invocată din oficiu se dovedește a fi întemeiată, iar recursul urmează să fie respins ca lipsit de interes. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge, ca lipsit de interes, recursul declarat de pârâta B. Brașov prin C. Mureș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite excepția lipsei de interes invocată din oficiu de instanță. Respinge recursul declarat de pârâta B. Brașov prin C. Mureș împotriva sentinței nr. 366 din 19 noiembrie 2013 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 09 martie 2016.