ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1325/2016

Decizia nr. 1325/2016

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei;

Prin cererea reconvențională înregistrată pe rolul

Judecătoriei sectorului 1 (disjunsă din

Dosarul nr. x/299/2014

al aceleiași instanțe, prin Încheierea din data 17 noiembrie 2014)

,

petentul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul B. Constanța, anularea Procesului-verbal de contravenție din 17 ianuarie 2013, prin care a fost sancționat, întrucât nu a acordat prioritate de trecere altui autoturism, care circula pe drumul prioritar, invocând prevederile O.G. nr. 2/2001.

2.1

Judecătoria sectorului 1 București, prin sentința civilă nr. 12318 din 22 iunie 2015, a admis excepția de necompetență teritorială, invocată de intimat, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța, având în vedere prevederile art. 129 alin. (2) pct. 3 și art. 130 C. proc. civ., precum și dispozițiile art. 32 din O.G. nr. 2/2001 în raport de faptul că fapta contravențională a fost săvârșită în municipiul Constanța.

2.2. Judecătoria Constanța, prin sentința civilă nr. 948 din 3 februarie 2016, a admis excepția de necompetență teritorială,

a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București și,

constatând existența unui conflict negativ de competență, a sesizat instanța competentă pentru pronunțarea regulatorului de competență,

suspendând judecata cauzei.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a avut în vedere prevederile art. 123 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora cererile accesorii, adiționale, precum și cele incidentale, se judecă de instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești, cu excepția cererilor prevăzute la art. 120.

Astfel, a reținut că, într-adevăr, fapta pentru care petentul a fost sancționat contravențional prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției atacat, prevăzută de art. 57 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, a fost constatată în municipiul Constanța, caz în care atrage competența de soluționare a Judecătoriei Constanța.

Însă, raportat la faptul că plângerea contravențională a fost formulată pe calea unei cereri reconvenționale, în cadrul Dosarului nr.

x/299/2014 aflat pe rolul

Judecătoriei Sectorului 1

, sunt aplicabile

art. 123 alin. (1) C. proc. civ.

Prin urmare, Judecătoria sectorului 1, sesizată cu cererea de chemare în judecată ce formează obiectul Dosarului nr.

x/299/2014,

a devenit competentă să judece și cererea reconvențională cu care a fost învestită, chiar dacă aceasta ar fi fost de competența teritorială exclusivă a Judecătoriei Constanța dacă ar fi fost promovată pe cale principală, operând în favoarea sa o prorogare legală de competență, extinderea competenței fiind valabilă și în cazul disjungerii cererii reconvenționale de cererea principală.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență;

Înalta Curte,

constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (1), 134 și 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează să pronunțe regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei și dispozițiile legale incidente pricinii.

Obiectul cererii deduse judecății vizează anularea Procesului-verbal de contravenție din 17 ianuarie 2013, prin care petentul a fost sancționat pentru faptul că, la data de 17 ianuarie 2013, a condus autoutilitara pe strada x din municipiul Constanța, dinspre Bd. x către Bd. y și, ajungând la intersecția cu strada z, nu a acordat prioritate de trecere, care circula pe drumul prioritar.

În speță, din actele dosarului, rezultă că plângerea formulată împotriva procesului verbal de contravenție a fost înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei sectorului 1 București, pe cale unei cereri reconvenționale în cadrul Dosarului nr. x/299/2014, ulterior fiind disjunsă, prin Încheierea din data 17 noiembrie 2014.

Înalta Curte constată, contrar celor reținute de instanța de trimitere, că în cauză nu operează prorogarea de competență.

În primul rând, se constată că cererea reconvențională (plângere contravențională) nu are legătură cu obiectul cererii principale (pretenții) ce privește pe reclamanta SC C. SA în contradictoriu cu pârâta SC D. SA și în care petentul figurează în calitate de intervenient, fiind citat în respectiva cauza pentru opozabilitate, în temeiul art. 54 alin. (2) din Legea nr. 136/1995, reclamanta neavând astfel pretenții în contradictoriu cu acesta.

Totodată, se reține că cererea reconvențională are caracterul unei cereri autonome și produce aceleași efecte ca o cerere principală.

De asemenea, se apreciază că prorogarea de competență nu se realizează fără niciun fel de limite, or, în materia contravențională competența este exclusivă.

Așa fiind, se constată că, în cauză, nu sunt întrunite prevederile art. 123 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 209 C. proc. civ.

Înalta Curte reține că în cauza dedusă judecății sunt incidente prevederile art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, potrivit cărora competența soluționării plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.

În speță, se constată că locul săvârșirii contravenției, reținute în sarcina petentului, este localitatea Constanța, localitate aflată în raza de competență teritorială a Judecătoriei Constanța.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei, privind pe petentul A. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Constanța, în favoarea Judecătoriei Constanța.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 21 aprilie 2016.