ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1323/2016

Obiectul cererii deduse judecății; Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. com. Mironeasa a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. (în prezent C.) suspendarea procesului verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din 21 martie 2014, în cuantum de 2.243.751.23 lei, până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești de către instanța de fond.

Hotărârea primei instanțe; Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 170 din 13 octombrie 2014, a respins cererea formulată de reclamantă, apreciind că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Calea de atac exercitată; Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta A. com. Mironeasa, încadrând criticile în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. În motivarea căii de atac, recurenta a arătat, în esență, că hotărârea primei instanțe este nemotivată, întrucât nu cuprinde argumentele pentru care au fost respinse principalele motive invocate în susținerea cererii, și este dată cu aplicarea greșită a normelor legale referitoare la suspendarea executării actului administrativ atacat, în privința unui caz bine justificat. Recurenta a criticat sentința atacată în ceea ce privește cazul bine justificat, arătând că în ceea ce privește necesitatea prevenirii unei pagube iminente prima instanță a reținut în mod întemeiat că această condiție este îndeplinită. Recurenta a susținut că împrejurările invocate în legătură cu acordarea tranșei a patra de plată din proiectul având ca obiect „Modernizare drum comunal DC 49, Schit Hadambu - Ursita - Mironeasa și achiziționare de utilaje și echipamente pentru servicii publice", sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității procesului verbal contestat. În opinia sa, în mod greșit prima instanța a reținut inexistența unui caz bine justificat, având în vedere aspectele de nelegalitate sesizate ce se referă la invocarea propriei culpe de către intimată de a elibera tranșa a patra de plată care ulterior a fost imputată prin actul contestat, incompatibilitatea Agenției de a încheia acest act, emiterea respectivului act cu încălcarea principiului proporționalității și al principiului așteptărilor legitime, precum și lipsa de utilitate a măsurilor de executare silită pentru recuperarea fondurilor.

Apărarea intimatei-pârâte; Prin întâmpinare, intimata-pârâtă C. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea sentinței atacate, fiind temeinică și legală. În opinia sa, în mod justificat prima instanță a concluzionat că nu există considerente de aparentă nelegalitate care să conducă la suspendarea actului administrativ atacat.

Procedura de examinare a recursului în completul de filtru; Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza Încheierii de ședință din data de 16 decembrie 2016, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., pronunțând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 28 ianuarie 2016. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului; Examinând sentința atacată prin prisma criticilor recurentei și apărărilor formulate de intimată, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. 1. Argumentele de fapt și de drept relevante; Intimata-reclamanta a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând suspendarea executării Procesului verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din 21 martie 2014 în cuantum de 2.243.751.23 lei, până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești de către instanța de fond. În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., se apreciază că nu poate fi primit, hotărârea atacată conținând considerente care corespund cerințelor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., ceea ce este confirmat și de faptul că recurenta a fost în măsură să formuleze și critici privind fondul soluției adoptate. Referitor la motivul de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instanța de control judiciar constată că este întemeiat. Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond". Altfel spus, un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa numai în situația în care instanța va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiții: existența unui caz bine justificat și necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat. În speță, recursul vizează exclusiv prima dintre condițiile enunțate, pentru că existența pagubei iminente a fost reținută de prima instanță. Noțiunea de caz bine justificat a fost definită, la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ. Analiza cazului bine justificat trebuie să se limiteze la o cercetare a aparenței dreptului, pentru că în cadrul procedurii sumare a suspendării de executare nu este permisă prejudecarea fondului. Legea nu face distincție între motivele de nelegalitate substanțială, de drept material, și cele de nelegalitate procedurală, esențial este însă ca nelegalitatea să fie evidentă, să poată fi decelată cu ușurință la nivelul aparențelor, fără o cercetare aprofundată a cauzei. Analizând situația concretă dedusă judecății, instanța de control judiciar reține că prin sentința nr. 41 din 9 martie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/45/2014, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă și s-a dispus anularea, în parte, a procesului verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din 21 martie 2014, a deciziei de soluționare a contestației înregistrată la APDRP sub nr. 12520 din 14 aprilie 2014 în ceea ce privește valoarea creanței bugetare rezultate din nereguli, pe care o reduce cu 50%, respingându-se cererea privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. Pronunțarea acestei hotărâri judecătorești are aptitudinea de a genera o „îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ”, în sensul explicitat prin art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, așa încât este îndeplinită condiția „cazului bine justificat”, prin urmare este de prisos analiza celorlalte susțineri și apărări ale părților. Deși, nefiind definitivă, această sentință are numai o putere de lucru judecat relativă, constituie un reper în verificarea aparenței de nelegalitate, pentru că judecătorul fondului a avut posibilitatea administrării și interpretării unor probe și a efectuării unei evaluări aprofundate, pe care mecanismul procesual al suspendării de executare nu o îngăduie. 2. Temeiul legal al soluției adoptate; Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și va admite cererea, cu consecința suspendării executării actului administrativ atacat.