ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 125/2016

Decizia nr. 125/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei;

1.1. Cererea de chemare în judecată;

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 25 februarie 2013, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, instanța să dispună obligarea pârâtului la emiterea Ordinului de acordare a distincției „Gheorghe Lazăr clasa a III-a”.

1.2. Soluția instanței de fond;

Prin sentința nr. 256 din 30 septembrie 2013, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea în contencios administrativ având ca obiect „obligare emitere act administrativ” formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul B. București.

Totodată, a obligat pârâtul să emită în favoarea reclamantei ordinul de acordare a distincției „Gheorghe Lazăr” clasa a III-a.

1.3. Cererea de recurs;

Împotriva sentinței nr. 256 din 30 septembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul C. (fost B.) solicitând casarea hotărârii atacate și, în urma rejudecării, respingerea acțiunii ca nefondată.

În susținerea cererii de recurs, recurentul-pârât a criticat sentința instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, din perspectiva motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., republicat, arătând următoarele:

- instanța de fond a respins, în mod nelegal, excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentului, atâta timp cât C. nu este angajatorul reclamantei și nu are nicio atribuție în evaluarea dosarelor depuse în vederea acordării distincției, aceste atribuții revenind D.

- instanța de fond a făcut o interpretare și aplicare greșită a legii, în condițiile în care din economia dispozițiilor Legii nr. 128/1997 cu modificările și completările ulterioare, emiterea ordinului de acordare a distincțiilor impune verificarea din nou a tuturor condițiilor necesare pentru emiterea sa, implicit a existenței fondurilor bugetare, în condițiile în care sumele alocate în anul 2010 în acest sens nu au rămas până în prezent cu această destinație.

Susține recurentul-pârât că refuzul său de a emite ordinul în discuție nu este unul nejustificat, în condițiile în care diploma „Gheorghe Lazăr” nu poate fi acordată în absența premiului în bani corespunzător. În prezent, nu mai există fonduri pentru acordarea acestui premiu și nici nu mai pot fi alocate, potrivit legii.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție;

Analizând hotărârea recurată, prin prisma criticilor dezvoltate în cererea de recurs, precum și a dispozițiilor legale incidente speței, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu este fondată pentru considerentele expuse în continuare.

Argumente de fapt și de drept;

Sub un prim aspect, se impune a fi subliniat faptul că litigiul dedus judecății vizează refuzul pârâtului C. de emitere a ordinului de acordare a distincțiilor Diploma „Gheorghe Lazăr” clasa a III-a, iar nu refuzul de evaluare a dosarului depus de reclamantă în vederea obținerii distincției și nici plata premiului aferent acestei distincții, cum în mod eronat susține recurentul.

În considerarea obiectului acțiunii în contencios administrativ și a dispozițiilor art. 13 alin. (8) din Ordinul B. nr. 5435/2006, Înalta Curte constată, în acord cu cele reținute de prima instanță, că pârâtului B. îi revine atribuția de a verifica listele înaintate de inspectoratul școlar și de a emite ordinul de acordare a distincțiilor.

Prin urmare, persoana chemată în judecată de către reclamantă este una și aceiași cu titularul legal al obligației de a emite Ordinul de acordare a distincției.

Prin urmare, pârâtul B. are legitimare procesuală pasivă în cauza dedusă judecății, critica privind greșita respingere de către prima instanță a acestei excepții fiind neîntemeiată.

Prin acțiunea formulată, reclamanta A.

a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B.

, obligarea pârâtului la emiterea Ordinului de acordare a distincției „Gheorghe Lazăr clasa a III-a”,

prevăzută de art. 13 pct. 8 din Regulamentul privind acordarea de distincții și premii personalului didactic din învățământul preuniversitar de stat, aprobat prin Ordinului 5435/2006.

Conform art. 1 din Ordinul B. nr. 5435/2006: „

Potrivit prevederilor art. 113 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare, ministrul educației, cercetării și tineretului este autorizat să acorde personalului didactic din învățământul de stat următoarele distincții:

- Adresă de mulțumire publică;

- Diploma "Gheorghe Lazăr", clasele I, a II-a și a III-a;

- Diploma de excelență.”

Conform art. 13 pct. 6, 7, 8 și 9 din Ordinul nr. 5435/2006, astfel cum a fost modificat prin Ordinul nr. 4140/2010, consiliul de administrație al inspectoratului școlar, pe baza rezultatelor definitive, stabilește numărul cadrelor didactice care urmează a primi distincții, în limita a 6% din numărul total de cadre didactice cu gradul didactic I din județ/Municipiul București, cu excepția adresei de mulțumire publică și cu încadrarea în fondurile bugetare alocate/comunicate de fiecare primărie; listele cuprinzând datele solicitanților validați, conform modelului prevăzut în anexa nr. 7, vor fi înaintate la B. până la data de 5 mai, iar B. verifică listele înaintate de inspectoratele școlare și elaborează ordinul de acordare a distincțiilor, până la data de 30 octombrie, urmând ca plata premiilor să se va facă de către unitatea de învățământ la care sunt (au fost) angajate cadrele didactice beneficiare, din bugetul consiliilor locale/consiliilor județene, cu încadrarea în bugetul aprobat și alocat cu această destinație.

Din interpretarea coroborată a prevederilor Regulamentului expuse mai sus rezultă că efectele distincției „Diploma Gheorghe Lazăr” nu se limitează la drepturile patrimoniale, ci are și rolul de recunoaștere a meritelor în dezvoltarea curriculumului și/sau managementului educațional, legiuitorul reglementând separat cele două noțiuni respectiv „Diploma „Gherghe Lazăr” clasa a III-a în art. 9 ca distincție acordată pentru activitatea de cadru didactic pe suport material (macheta prevăzută în anexa 4) și premiul care însoțește diploma, cu valoare patrimonială, în art. 10, motiv pentru care raționamentul instanței de fond este corect din această perspectivă.

Or, reclamanții nu au invocat refuzul de plată a premiilor aferente distincțiilor ci refuzul nejustificat al pârâtului C. de emitere a ordinului de acordare a distincției, deși D. Botoșani a respectat întreaga procedură prevăzută de Ordinul nr. 5435/2006 emis chiar de către autoritatea pârâtă (filele 26-29 dosar fond).

Prin urmare, nu emiterea ordinului de acordare a distincțiilor este condiționată de încadrarea în bugetul aprobat și alocat cu această destinație, ci plata premiilor aferente distincțiilor, care este o etapă ulterioară emiterii ordinului și în privința căreia atribuțiile prevăzute de Ordinul B. nr. 5435/2006 revin unității de învățământ la care sunt angajate cadrele didactice beneficiare. Incidența prevederilor art. 30 alin. 7 din Legea nr. 330/2009 poate interveni abia în această ultimă etapă, astfel încât, invocarea acestora de către recurentul-pârât nu poate fi reținută în raport de obiectul concret al demersului judiciar inițiat de reclamantă.

În concluzie, refuzul pârâtului B. de emitere a ordinului de acordare a distincției este unul nejustificat, astfel că, în mod legal, prima instanță a constatat că acțiunea promovată de reclamanți este întemeiată și a dispus admiterea acesteia.

Temeiul juridic al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de B. împotriva sentinței nr. 256 din 30 septembrie 2013 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 27 ianuarie 2016.