ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 470/2017

Decizia nr. 470/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei;

Prin Încheierea de ședință din 6 iunie 2016, Curtea de Apel București a dispus suspendarea cauzei ce face obiectul recursului formulat de A. împotriva sentinței nr. 1692 din 16 decembrie 2015 pronunțată de Tribunalul Ialomița.

Pentru a hotărî astfel Curtea de apel a reținut că reclamantul nu și-a îndeplinit obligațiile stabilite în sarcina sa, respectiv nu a indicat dacă a declarat sau nu recurs împotriva sentinței pronunțate

în Dosarul nr. x/98/2015, nu a depus la dosar precizări referitoare la motivul de nelegalitate invocat, nu a anexat un exemplar al acțiunii semnat personal, nu a depus o împuternicire de reprezentare a sa de către soția sa și nici nu a indicat dacă are sau nu desemnat un reprezentant legal.

La data de 7 septembrie 2016, recurentul-reclamant A.,

prin soția sa B., a adus la cunoștința instanței mai multe aspecte referitoare la situația sa medicală și juridică.

Prin Încheierea din 03 octombrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins ca nefondată cererea de repunere pe rol privind recursul formulat de recurentul-reclamant A.

Calea de atac exercitată;

Împotriva Încheierii din 03 octombrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs A.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul a susținut critici privind nelegalitatea sentinței pronunțate Tribunalul Ialomița.

Considerentele și soluția Înaltei Curți;

Examinând încheierea atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru motivele arătate în continuare.

Înalta Curte constată că prin Încheierea de ședință din 6 iunie 2016, Curtea de Apel București a dispus suspendarea cauzei ce face obiectul recursului formulat de A. împotriva sentinței nr. 1692 din 16 decembrie 2015 pronunțată de Tribunalul Ialomița în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ., iar prin Încheierea din 03 octombrie 2016 a respins ca nefondată cererea de repunere pe rol, apreciind că recurentul nu și-a îndeplinit obligațiile stabilite de instanță în sarcina sa.

Potrivit art. 242 alin. (1) C. proc. civ., când constată că desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina reclamantului, prin neîndeplinirea obligațiilor stabilite în cursul judecății, potrivit legii, judecătorul poate suspenda judecata, arătând în încheiere care anume obligații nu au fost respectate.

Înalta Curte constată că, în mod corect, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de repunere pe rol formulată de recurentul A., reținând că acesta, deși a formulat cerere de repunere pe rol, nu a îndeplinit obligațiile stabilite în sarcina sa.

Prin urmare, Înalta Curte constată că solicitarea recurentului de repunere pe rol este neîntemeiată, motiv pentru care va respinge recursul declarat de A. împotriva Încheierii din 3 octombrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva Încheierii din 3 octombrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 februarie 2017.