ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 14.02.2018

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 420/2018

HOTĂRÂRE
14.02.2018
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 420/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Decizia nr.

420/2018

Asupra

recursului de față, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 65/PI din 27

ianuarie 2016, Tribunalul Timiș, secția I civilă, a respins

excepția nulității cererii de chemare în judecată; a admis

excepția lipsei de interes a cererii și a respins, ca lipsită de

interes, cererea reclamantei A., formulată în contradictoriu cu pârâta SC

octombrie 2014 și aprilie 2015.

Reclamanta A.

a declarat apel împotriva Sentinței civile nr. 65/2016

pronunțată de Tribunalul Timiș, înregistrat pe roiul Curții

de Apel Timișoara, sub nr. Dosar x/30/2015.

În cadrul

dosarului de apel, reclamanta a formulat cerere de ajutor public judiciar, sub

forma asistenței prin avocat, invocând dispozițiile art. 6 lit. a)

și art. 8 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 51/2008.

Prin

aceeași cerere, apelanta-reclamantă a arătat că prevederile

art. 8 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public

judiciar în materie civilă sunt neconstituționale, întrucât venitul

mediu lunar de 300 RON, respectiv 600 RON, avut în vedere de legiuitor ca

limită pentru beneficiul ajutorului public judiciar, se raportează la

salariul minim pe economie de 540 RON de la nivelul anului 2008, iar la data

formulării cererii (anul 2016) salariul minim pe economie este de 1.250

RON. Astfel, reclamanta a apreciat că dispozițiile legale indicate sunt

neconstituționale, întrucât nu a operat actualizarea cu majorarea

salariului minim pe economie.

Prin

Încheierea din camera de consiliu de la 13 decembrie 2016, Curtea de Apel

Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări

sociale, a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, ca

inadmisibilă; a respins cererea de ajutor public judiciar formulată

de reclamanta A.

În motivarea

încheierii, instanța de apel a reținut că obiectul

excepției de neconstituționalitate trebuie să îndeplinească

cerințele imperative prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr.

47/1992 și, în speță, nu este îndeplinită ultima

condiție (legea sau ordonanța sau dispoziția criticată

trebuie să aibă legătură cu soluționarea cauzei în

orice faza a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia), întrucât

excepția de neconstituționalitate nu are legătură cu

soluționarea cauzei, în sensul avut în vedere de legiuitor.

Împotriva

acestei încheieri, reclamanta A. a declarat recurs, solicitând admiterea

cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de

neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 alin. (1) și (2)

din O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă.

La data de 4

ianuarie 2017, recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția I civilă, și a fost

repartizat aleatoriu, spre soluționare, completului de filtru nr. 10,

care, prin Rezoluția din 12 ianuarie 2017, a dispus efectuarea

procedurilor de comunicare prevăzute de art. 490 alin. (2) C. proc. civ.,

precum și întocmirea raportului asupra admisibilității în

principiu a recursului.

Prin

Încheierea din camera de consiliu de la 17 mai 2017, față de

conținutul raportului asupra admisibilității în principiu a

recursului și de dispozițiile art. 493 alin. (7) C. proc. civ.,

completul de filtru a admis în principiu recursul declarat de reclamanta A.

împotriva încheierii din camera de consiliu de la 13 decembrie 2016,

pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de

muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. x/30/2015 și a

fixat termen de judecată pe fond, la data 21 iunie 2017, în

ședință publică, cu citarea părților.

La termenul

din 21 iunie 2017, Înalta Curte a suspendat judecata recursului, conform

prevederilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât

părțile nu s-au prezentat la strigarea cauzei și nici nu au

solicitat judecarea în lipsă.

La termenul

din data de 14 februarie 2018, cama a fost repusă pe rol din oficiu, în

vederea discutării perimării cererii de recurs, având în vedere

că termenul de perimare, calculat conform art. 181 alin. (1) pct. 3 C.

proc. civ., s-a împlinit la data de 21 decembrie 2017.

Potrivit

dispozițiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ. "orice cerere de

chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și

orice altă cerere de reformare sau retractare se perima de drept, chiar

împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive

imputabile părții, timp de 6 luni." Conform art. 420 alin. (1)

Așadar,

pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de

faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în

nelucrare timp de 6 luni și această lăsare a pricinii în

nelucrare să fie cauzată de culpa părților.

Prin urmare,

perimarea operează cu condiția ca timp de 6 luni să nu se fi

săvârșit niciun act de procedură în vederea judecării

cauzei, situație cauzată de lipsa de diligentă a

părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau

posibilitatea să o facă.

În

speță, recurenta-reclamantă A. și intimata-pârâtă SC B.

SRL, deși legal citați, nu s-au prezentat în instanță la

termenul din data de 21 iunie 2017, stabilit pentru soluționarea

recursului și, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C.

proc. civ., s-a dispus suspendarea pricinii, constatându-se că niciuna

dintre părți nu a cerut judecarea în lipsă.

În raport de

considerentele reținute, având în vedere că, în cauză, au trecut

mai mult de 6 luni de la data suspendării judecății pricinii

și că, în această perioadă, nu a intervenit nicio

cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare și actul

de procedură nu trebuia efectuat din oficiu, potrivit art. 416 alin. (3)

teza întâi C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 416 alin. (1) coroborat

cu art. 420 alin. (1) C. proc. civ., va constata perimat recursul.

LEGII

Constată

perimat recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii din camera de

consiliu de la 13 decembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel

Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări

sociale, în Dosarul nr. x/30/2015.

Decizia este

definitivă și se va comunica părților, conform

dispozițiilor art. 427 alin. (1) din C. proc. civ.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 14 februarie 2018.

Procesat de

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2017-05-09
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 725/2017
că, în mai multe procese pe care le are pe rolul instanțelor de judecata, ce fac obiect al Dosarelor nr. x/30/2015, nr. x/30/2015, nr. x/30/2015 și nr. x/59/2016, aflate pe rolul Curții de Apel Timișoara, i-au fost respinse cererile de acor
ÎCCJ 2020-11-24
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2416/2020
Ședința publică din data de 24 noiembrie 2020 Asupra recursurilor de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea disjunsă din dosarul nr. x/2015 și înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, secți
ÎCCJ 2019-10-03
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1597/2019
ității, adică structura sa funcțională, compartimentele componente, atribuțiile acestora, raporturile dintre ele. Față de dispozițiile art. 40 alin. (1) lit. b) din Codul muncii și art. 17 alin. (1) și (2) lit. d) din același Cod, orice mod
ÎCCJ 2020-05-15
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 824/2020
RON și faptul că la acel moment salariul minim pe economie era de 1050 RON conform H.G. nr. 1091/2014 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat. Prin urmare, se constată că nu se confirmă nici motivul de nelegalitate
ÎCCJ 2020-06-25
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2809/2020
57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice pe anul 2016. Astfel, având în vedere neretroactivitatea deciziilor Curții Constituționale și având în vedere că valoarea de referință sectorială de 405 RON a fost folosită
Sursă