ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 421/2018
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 421/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)
Decizia nr.
421/2018
Asupra
recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data
de 16 noiembrie 2016 pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția
litigii de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr.
x/30/2015/a1, reclamanta A. a solicitat reexaminarea încheierii de respingere a
acordării ajutorului public judiciar, pronunțată de instanță
la data de 15 noiembrie 2016, în cauza având ca obiect rectificare
fluturaș de salariu privind pe reclamanta A. și pe pârâta SC B. SRL.
În motivare,
reclamanta a arătat că dispozițiile art. 8 alin. (1) și (2)
din O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă
sunt neconstituționale, întrucât limitele venitului net lunar au fost
avute în vedere în raport de salariu minim pe economie de la acea dată,
or, în prezent, salariul minim pe economie a crescut.
Prin
Încheierea nr. 2 din 24 noiembrie 2016, Curtea de Apel Timișoara, secția
litigii de muncă și asigurări sociale, a respins cererea de
sesizare a Curții Constituționale, cu motivarea că aceste
prevederi legale nu au legătură cu cauza dedusă
judecății.
A respins, ca
neîntemeiată, cererea de reexaminare a încheierii de respingere a
acordării ajutorului public judiciar, pronunțată la data de 15
noiembrie 2016, în Dosarul nr. x/30/2015, formulată de reclamanta A.
Împotriva
acestei încheieri, reclamanta A. a declarat recurs solicitând admiterea cererii
de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de
neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 alin. (1) și (2)
din O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă.
La data de 12
decembrie 2016, recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de
Casație și Justiție, secția I civilă, și a fost
repartizat aleatoriu, spre soluționare, completului de filtru nr. 10,
care, prin Rezoluția din 15 decembrie 2016, a dispus efectuarea
procedurilor de comunicare prevăzute de art. 490 alin. (2) C. proc. civ.,
precum și întocmirea raportului asupra admisibilității în
principiu a recursului.
Prin
Încheierea din camera de consiliu de la 22 martie 2017, față de
conținutul raportului asupra admisibilității în principiu a
recursului și de dispozițiile art. 493 alin. (7) C. proc. civ.,
completul de filtru a admis în principiu recursul declarat de reclamanta A.
împotriva Încheierii nr. 2 din data de 24 noiembrie 2016, pronunțată
de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și
asigurări sociale, în Dosarul nr. x/30/2015/a1 și a fixat termen de
judecată pe fond, la data 17 mai 2017, în ședință
publică, cu citarea părților.
La termenul
din 17 mai 2017, Înalta Curte a suspendat judecata recursului, conform
prevederilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât
părțile nu s-au prezentat la strigarea cauzei și nici nu au
solicitat judecarea în lipsă.
La termenul
din data de 14 februarie 2018, cauza a fost repusă pe rol din oficiu, în
vederea discutării perimării cererii de recurs, având în vedere
că termenul de perimare, calculat conform art. 181 alin. (1) pct. 3 C.
proc. civ., s-a împlinit la data de 17 noiembrie 2017.
Potrivit
dispozițiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ. "orice cerere de
chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și
orice altă cerere de reformare sau retractare se perimă de drept,
chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive
imputabile părții, timp de 6 luni." Conform art. 420 alin. (1)
C. proc. civ., perimarea se poate constata și din oficiu.
Așadar,
pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de
faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în
nelucrare timp de 6 luni și această lăsare a pricinii în
nelucrare să fie cauzată de culpa părților.
Prin urmare,
perimarea operează cu condiția ca timp de 6 luni să nu se fi
săvârșit niciun act de procedură în vederea judecării
cauzei, situație cauzată de lipsa de diligentă a
părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau
posibilitatea să o facă.
În
speță, recurenta-reclamantă A. și intimata-pârâtă SC
B. SRL, deși legal citați, nu s-au prezentat în instanță la
termenul din data de 17 mai 2017, stabilit pentru soluționarea recursului
și, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.,
s-a dispus suspendarea pricinii, constatându-se că niciuna dintre
părți nu a cerut judecarea în lipsă.
În raport de
considerentele reținute, având în vedere că, în cauză, au trecut
mai mult de 6 luni de la data suspendării judecății pricinii
și că, în această perioadă, nu a intervenit nicio cauză
de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare și actul de
procedură nu trebuia efectuat din oficiu, potrivit art. 416 alin. (3) teza
întâi C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 416 alin. (1) coroborat cu
art. 420 alin. (1) C. proc. civ., va constata perimat recursul.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE
LEGII
D E C I D E
Constată
perimat recursul declarat de reclamanta A. împotriva Încheierii nr. 2 din data
de 24 noiembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apei Timișoara,
secția litigii de muncă și asigurări sociale, în Dosarul
nr. x/30/2015/a1.
Decizia este
definitivă și se va comunica părților, conform
dispozițiilor art. 427 alin. (1) din C. proc. civ.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi, 14 februarie 2018.
Procesat de