ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 421/2018

Decizia nr. 421/2018 Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 16 noiembrie 2016 pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. x/30/2015/a1, reclamanta A. a solicitat reexaminarea încheierii de respingere a acordării ajutorului public judiciar, pronunțată de instanță la data de 15 noiembrie 2016, în cauza având ca obiect rectificare fluturaș de salariu privind pe reclamanta A. și pe pârâta SC B. SRL. În motivare, reclamanta a arătat că dispozițiile art. 8 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă sunt neconstituționale, întrucât limitele venitului net lunar au fost avute în vedere în raport de salariu minim pe economie de la acea dată, or, în prezent, salariul minim pe economie a crescut.

Prin Încheierea nr. 2 din 24 noiembrie 2016, Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, cu motivarea că aceste prevederi legale nu au legătură cu cauza dedusă judecății. A respins, ca neîntemeiată, cererea de reexaminare a încheierii de respingere a acordării ajutorului public judiciar, pronunțată la data de 15 noiembrie 2016, în Dosarul nr. x/30/2015, formulată de reclamanta A. Împotriva acestei încheieri, reclamanta A. a declarat recurs solicitând admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă.

La data de 12 decembrie 2016, recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, și a fost repartizat aleatoriu, spre soluționare, completului de filtru nr. 10, care, prin Rezoluția din 15 decembrie 2016, a dispus efectuarea procedurilor de comunicare prevăzute de art. 490 alin. (2) C. proc. civ., precum și întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului. Prin Încheierea din camera de consiliu de la 22 martie 2017, față de conținutul raportului asupra admisibilității în principiu a recursului și de dispozițiile art. 493 alin. (7) C. proc. civ., completul de filtru a admis în principiu recursul declarat de reclamanta A. împotriva Încheierii nr. 2 din data de 24 noiembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. x/30/2015/a1 și a fixat termen de judecată pe fond, la data 17 mai 2017, în ședință publică, cu citarea părților.

La termenul din 17 mai 2017, Înalta Curte a suspendat judecata recursului, conform prevederilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât părțile nu s-au prezentat la strigarea cauzei și nici nu au solicitat judecarea în lipsă. La termenul din data de 14 februarie 2018, cauza a fost repusă pe rol din oficiu, în vederea discutării perimării cererii de recurs, având în vedere că termenul de perimare, calculat conform art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., s-a împlinit la data de 17 noiembrie 2017. Potrivit dispozițiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ. "orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni." Conform art. 420 alin. (1) C. proc.

civ., perimarea se poate constata și din oficiu. Așadar, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de 6 luni și această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părților. Prin urmare, perimarea operează cu condiția ca timp de 6 luni să nu se fi săvârșit niciun act de procedură în vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de diligentă a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă. În speță, recurenta-reclamantă A. și intimata-pârâtă SC B. SRL, deși legal citați, nu s-au prezentat în instanță la termenul din data de 17 mai 2017, stabilit pentru soluționarea recursului și, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc.

civ., s-a dispus suspendarea pricinii, constatându-se că niciuna dintre părți nu a cerut judecarea în lipsă. În raport de considerentele reținute, având în vedere că, în cauză, au trecut mai mult de 6 luni de la data suspendării judecății pricinii și că, în această perioadă, nu a intervenit nicio cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare și actul de procedură nu trebuia efectuat din oficiu, potrivit art. 416 alin. (3) teza întâi C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 416 alin. (1) coroborat cu art. 420 alin. (1) C. proc. civ., va constata perimat recursul.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Constată perimat recursul declarat de reclamanta A. împotriva Încheierii nr. 2 din data de 24 noiembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apei Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. x/30/2015/a1. Decizia este definitivă și se va comunica părților, conform dispozițiilor art. 427 alin. (1) din C. proc. civ. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 februarie 2018. Procesat de GGC - N