ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2416/2020

Ședința publică din data de 24 noiembrie 2020

Asupra recursurilor de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea disjunsă din dosarul nr. x/2015 și înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, secția I civilă la 9 decembrie 2015, sub nr. x/2015, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L. a solicitat obligarea societății pârâte să îi recalculeze reclamantei toate drepturile salariale începând cu data de 01 august 2014, luând în calcul salariul de bază de 1.907 RON brut, așa cum rezultă din raportul de expertiză contabilă întocmit la data de 26.05.2015 de C. S.R.L. prin expert contabil D., respectiv începând cu data de 01.09.2014 luând în calcul salariul de bază de 2.037 RON brut, conform majorărilor colective ale societății cu aplicare din 01.09.2014 și începând cu data de 01.12.2014 luând în calcul salariul de bază de 2.067 RON brut, conform majorărilor colective ale societății, cu aplicare din 01.12.2014.

Prin sentința civilă nr. 1404/PI din 25 octombrie 2018, Tribunalul Timiș, secția I civilă a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L. și a obligat reclamanta să plătească pârâtei suma de 4050 RON cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentând onorariu expert.

Împotriva sentinței civile nr. 1404/PI din 25 octombrie 2018 pronunțată de Tribunalul Timiș, secția I civilă, reclamanta A. a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Separat, prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara la 7 decembrie 2018, în dosarul nr. x/2015, A. a solicitat acordarea ajutorului public judiciar pentru plata onorariului pentru un avocat cu experiență în materie de litigii de muncă numit de Baroul Timiș, formulând, totodată, și o cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 alin. (1)-(2) din O.U.G. nr. 51/2008.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 6 lit. a), art. 8 și art. 12 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008.

Prin încheierea din 7 ianuarie 2019, Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale a admis cererea de ajutor public judiciar formulată de petenta A. și i-a acordat petentei ajutorul public judiciar, sub forma asistenței juridice prin avocat, prin desemnarea unui avocat de către Baroul Timiș; a stabilit un onorariu provizoriu de 400 RON.

Prin aceeași încheiere, Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 alin. (1)-(2) din O.U.G. nr. 51/2008.

Prin cererea formulată la 17 ianuarie 2019 în dosarul nr. x/2015, reclamanta A. a solicitat reexaminarea încheierii din 7 ianuarie 2019, susținând că instanța de apel a respins în mod greșit solicitarea de sesizare a Curții Constituționale pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a art. 8 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, nefiind citată pentru a putea susține această excepție, cu încălcarea dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 21 din Constituția României.

În cursul soluționării cererii de reexaminare, petenta a invocat și excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Timișoara în soluționarea cererii de ajutor public judiciar și a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 și art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008.

Prin încheierea civilă nr. 8 din 5 august 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale a respins cererile formulate de petenta A. privind reexaminarea încheierii din 7 ianuarie 2019 a aceleiași curți de apel și sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 și art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008.

Împotriva încheierii din 7 ianuarie 2019, la 5 septembrie 2019, A. a declarat recurs, prin care a solicitat casarea încheierii atacate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată Tribunalului Timiș.

În motivarea recursului, recurenta a relatat istoricul litigiului, după care a susținut, în esență, că cererea de ajutor public judiciar a fost soluționată de o instanță necompetentă material.

În concret, autoarea recursului a subliniat că cererea de ajutor public judiciar trebuia soluționată de Tribunalul Timiș, conform art. 13 alin. (2) din O.U.G. nr. 51/2008.

Aceeași parte a susținut că nu a fost citată pentru termenul la care a fost soluționată cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Ca atare, recurenta a conchis că nu a cunoscut data pronunțării soluției asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale pentru a putea declara recurs în termenul de 48 de ore, fiindu-i astfel încălcat dreptul la un proces echitabil.

În drept, recursul a fost întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 3 și 5 C. proc. civ.

Cererea de recurs a fost comunicată intimatei B. S.R.L. la 24 septembrie 2019.

Intimata nu a depus întâmpinare la cererea de recurs.

Prin rezoluția completului, s-a dispus, în baza art. XVII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, coroborat cu art. 493 alin. (2) C. proc. civ., întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., prin încheierea din 2 iunie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a dispus comunicarea raportului către părți, pentru ca acestea să depună punct de vedere, conform art. 493 alin. (4) din Cod.

Raportul a fost comunicat părților la 15 iunie 2020, respectiv, la 16 iunie 2020, conform dovezilor de comunicare aflate la dosarul de recurs, fără ca acestea să uzeze de dreptul de a formula punct de vedere la raportul comunicat.

În cauză, s-a stabilit termen pentru examinarea admisibilității în principiu a recursului la 24 noiembrie 2020.

Înalta Curte, constituită în completul de filtru, luând în examinare, din oficiu, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., inadmisibilitatea cererii de recurs declarată de A. împotriva încheierii de admitere a ajutorului public judiciar din 7 ianuarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2015, precum și tardivitatea recursului declarat de aceeași parte împotriva soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale a României, pronunțată prin aceeași încheiere din 7 ianuarie 2019, de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2015, reține următoarele:

Cu titlu prealabil, se cuvine amintit faptul că încheierea atacată cuprinde atât o soluție de admitere a cererii de ajutor public judiciar, cât și o soluție de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, fiind formulate critici în legătură cu ambele soluții.

Prin dispozițiile art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., legiuitorul a stabilit că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Având în vedere regimul juridic diferit al căilor de atac prevăzute împotriva celor două soluții, Înalta Curte urmează a analiza recursul formulat prin raportare la fiecare soluție în parte.

Cu privire la soluția dată cererii de ajutor public judiciar, Înalta Curte reține că, în această materie, legiuitorul a prevăzut la art. 15 alin. (3) din O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă o cale specială de atac ce constă în posibilitatea de a formula cerere de reexaminare, prin care poate fi supusă analizei ori cenzurii instanței determinarea unor limite și condiții în care se va acorda ajutorul public judiciar reglementat ca formă de asistență acordată de stat, în condițiile legii, oricărei persoane fizice, în situația în care aceasta nu poate face față cheltuielilor unui proces sau celor pe care le implică obținerea unor consultații juridice în vederea apărării unui drept sau interes legitim în justiție, fără a pune în pericol întreținerea sa ori a familiei sale.

Potrivit art. 15 alin. (2) din O.U.G. nr. 51/2008, "Împotriva încheierii prin care se respinge cererea de acordare a ajutorului public judiciar cel interesat poate face cerere de reexaminare, în termen de 5 zile de la data comunicării încheierii", iar alin. (3) al aceluiași articol stipulează că "Cererea de reexaminare se soluționează în camera de consiliu de un alt complet, instanța pronunțându-se prin încheiere irevocabilă."

Totodată, în temeiul art. 8 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., raportat la art. 24 din C. proc. civ. (2010), aplicabil în cauză față de data introducerii acțiunii (2015), referirile din cuprinsul actelor normative la "hotărârea irevocabilă", vor fi citite ca referiri la o "hotărâre definitivă", pentru ipoteza proceselor începute după data intrării în vigoare a C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010.

Din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 15 alin. (3) din O.U.G. nr. 51/2008 și art. 8 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., cererea de reexaminare care vizează "respingerea cererii de acordare a ajutorului public" se soluționează prin încheiere definitivă.

În speță, Înalta Curte constată că, deși prin încheierea din 7 ianuarie 2019, recurentei din cauza de față i-a fost admisă cererea de ajutor public judiciar, aceasta a uzat de calea de atac specială în materia ajutorului public judiciar împotriva încheierii din 7 ianuarie 2019, soluționată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale prin încheierea civilă nr. 8 din 5 august 2019 pronunțată în dosarul nr. x/2015.

În altă ordine de idei, având în vedere că legiuitorul a limitat calea de atac a reexaminării numai în ipoteza în care se respinge cererea de acordare a ajutorului public judiciar, rezultă că încheierea prin care se admite cererea de ajutor public judiciar, așa cum este și încheierea din 7 ianuarie 2019 ce face obiectul litigiului pendinte, nu este susceptibilă de a fi atacată cu cerere de reexaminare, fiind definitivă de la data pronunțării.

În acest context, caracterul definitiv al încheierii pronunțate în soluționarea cererii de acordare a ajutorului public judiciar determină imposibilitatea părții să promoveze o altă cale de atac împotriva aceleiași încheieri.

Fiind definitivă de la data pronunțării, încheierea din 7 ianuarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2015 nu era susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Așa fiind, pentru considerentele expuse, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs declarată de A. împotriva încheierii de admitere a ajutorului public judiciar din 7 ianuarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2015.

Cu privire la soluția dată cererii de sesizare a Curții Constituționale, Înalta Curte reține că, în conformitate cu prevederile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 ore de la pronunțare.

Prin încheierea pronunțată la 07 ianuarie 2019, ora 12

00

, în dosarul nr. x/2015, comunicată recurentei la 11 ianuarie 2019, Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a art. 8 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 51/2008.

Din actele și lucrările dosarului, reiese că termenul de 48 de ore de la pronunțare, prevăzut de dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 pentru exercitarea căii de atac a recursului, s-a împlinit la 9 ianuarie 2019 ora 12

00

, iar recursul a fost transmis prin poștă la 05 septembrie 2019 (astfel cum reiese din data menționată pe stampila aplicată pe plicul în care a fost expediată calea de atac), fiind înregistrat la 11 septembrie 2019 la Curtea de Apel Timișoara, cu mult după împlinirea termenului legal de declarare a căii de atac.

Cum nerespectarea termenelor imperative prevăzute de lege este sancționată cu decăderea, făcând aplicarea acestei sancțiuni prevăzute de art. 185 alin. (1) C. proc. civ., în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca tardiv formulat, recursul declarat de A. împotriva soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale a României din 7 ianuarie 2019, pronunțată prin încheierea din 7 ianuarie 2019, de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2015.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs declarată de A. împotriva încheierii de admitere a ajutorului public judiciar din 7 ianuarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2015.

Respinge, ca tardiv formulat, recursul declarat de A. împotriva soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale a României din 7 ianuarie 2019, pronunțată prin încheierea din 7 ianuarie 2019, de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2015.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 noiembrie 2020.