ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1570/2024

Obiectul cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 2 septembrie 2016, sub nr. x/2016, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții B., C., D., E. și Proiect E. S.R.L., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea în solidar a pârâților la plata sumei de 45.000 euro în echivalent în RON la data achitării, reprezentând viciile ascunse ale imobilului situat în Timișoara, str. x, înscris în CF nr. x - Timișoara, nr. cad. x, regim de înălțare P+M, cu cheltuieli de judecată. Pe parcursul procesului, reclamantul și-a precizat acțiunea și a solicitat obligarea pârâților la plata sumei de 46.500 euro, valoare care a rezultat din raportul de expertiză tehnică judiciară în specialitatea construcții. I.

Sentința pronunțată de Judecătoria Timișoara Prin sentința civilă nr. 1032 din data de 26 ianuarie 2016, Judecătoria Timișoara a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș. I.

Sentința pronunțată de Tribunalul Timiș, secția I civilă Prin sentința civilă nr. 1661/PI din data de 4 decembrie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Tribunalul Timiș, secția I civilă a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată și precizată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții B., D., E., Proiect E. S.R.L. și C., și, în consecință: i-a obligat pe pârâți, în solidar, la plata sumei de 25.000 euro (sau echivalentul în RON la data plății) către reclamant; a respins în rest pretențiile reclamantului; i-a obligat pe pârâți la plata în solidar a unei părți din cuantumul total al cheltuielilor de judecată, către reclamant, respectiv la plata sumei de 9.417,8 RON. I.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă Prin decizia civilă nr. 134 din data de 11 mai 2023, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă: a stabilit că onorariul definitiv pentru domnul expert F. este în sumă de 15.337,5 RON; i-a obligat pe apelantul-reclamant A. la plata sumei de 4.918,77 RON și pe apelanții-pârâți E. și Proiect E. S.R.L la plata sumei de 4.918,77 RON, reprezentând diferența de onorariu de expert ce a rămas de achitat în etapa procesuală a apelului; a respins cererile de apel formulate de pârâții Proiect E. S.R.L. și D. împotriva sentinței civile nr. 1661/PI din data de 4 decembrie 2018 pronunțate de Tribunalul Timiș, secția I civilă în dosarul nr. x/2016; a admis cererile de apel formulate de reclamantul A. și de pârâtul E. împotriva aceleiași sentințe civile; a schimbat sentința civilă apelată în sensul că a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului E. și a respins cererea de chemare în judecată formulată și precizată de reclamantul A. în contradictoriu cu acest pârât; a admis cererea formulată și precizată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții B., C., Proiect E. S.R.L. și D.; i-a obligat în solidar pe pârâții B., C., Proiect E. S.R.L. și D. la plata către reclamantul A. a sumei de 46.500 euro în echivalentul în RON la data plății; l-a obligat pe reclamantul A. la plata sumei de 1.000 RON către pârâtul E. cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanță; i-a obligat, în solidar, pe pârâții B., C., Proiect E. S.R.L. și D. la plata către reclamantul A. a sumei de 16.086 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanță; a obligat-o pe pârâta B. la plata către reclamantul A. a sumei de 6.600 RON cu titlu de cheltuieli de judecată pentru asigurarea de dovezi; i-a obligat pe apelanții-pârâți Proiect E. S.R.L. și D. la plata către intimatul-reclamant a sumei de 5.380,5 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel. II. Calea de atac exercitată în cauză II.1. Înregistrarea recursurilor la Înalta Curtea de Casație și Justiție, secția I civilă Împotriva deciziei civile nr. 134 din data de 11 mai 2023, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, au declarat recurs principal pârâtul D. și recurs provocat reclamantul A.. Recursurile au fost înregistrate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 16 august 2023 și au fost repartizate aleatoriu, spre soluționare, completului de judecată nr. 2. II.2. Cererile de recurs II.2.1. Recursul principal declarat de pârâtul D. Invocând incidența motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-pârât a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a deciziei atacate, în sensul admiterii apelului pe care l-a declarat, cu consecința schimbării în parte a sentinței civile nr. 1661/PI din data de 4 decembrie 2018, pronunțate de Tribunalul Timiș, secția I civilă în dosarul nr. x/2016, și respingerea în totalitate a pretențiilor bănești formulate de recurentul-reclamant împotriva sa, în principal pentru lipsa calității procesuale pasive, iar în subsidiar ca neîntemeiate. Totodată, a solicitat obligarea recurentului-reclamant A. la plata cheltuielilor de judecată aferente întregului proces. Astfel, a susținut că decizia curții de apel este nelegală, fiind dată cu încălcarea ori aplicarea greșită a normelor de drept material incidente prezentei spețe. În dezvoltarea motivelor de recurs, în esență, recurentul-pârât a afirmat că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 10/1995 (în forma în vigoare la data semnării procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor), prin raportare la prevederile art. 7 alin. (1) din H.G. nr. 273/1994 pentru aprobarea Regulamentului privind recepția lucrărilor de construcții și instalații aferente acestora. În opinia recurentului-pârât, din cuprinsul art. 29 din Legea nr. 10/1995 (în forma în vigoare la data semnării procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor), rezultă că răspunderea proiectantului poate fi angajată numai pentru viciile ce rezultă din nerespectarea normelor de proiectare, fiind logic ca răspunderea să fie direct proporțională și în legătură directă cu atribuțiile fiecăreia dintre persoanele enumerate la art. 30 din Legea nr. 10/1995. A menționat că expertul a concluzionat că execuția s-a efectuat după un proiect la faza de autorizare a lucrărilor de construire, și nu după un proiect tehnic cu detalii de execuție, contrar prevederilor art. 7 alin. (4) din Legea nr. 50/1991 și ale art. 23 lit. b) din Legea nr. 10/1995, astfel că nu se poate afirma că viciile de construire se datorează proiectului, având în vedere că imobilul a fost executat în lipsa detaliilor de execuție. De asemenea, a arătat că art. 7 alin. (1) din H.G. nr. 273/1994 pentru aprobarea Regulamentului privind recepția lucrărilor de construcții și instalații aferente acestora instituie în sarcina investitorului obligația de constituire a comisiei de recepție la terminarea lucrărilor pentru construcții, cu respectarea dispozițiilor art. 8 alin. (1) și (2) din același act normativ (procedura recepției lucrării). Prin urmare, a apreciat că întreaga răspundere privind numirea și componența comisiei de recepție la terminarea lucrărilor de construcții, cu toate consecințele ce decurg din aceasta, revine, potrivit legii, investitorului, iar participarea sa la recepție a fost în calitate de invitat, în condițiile în care nu putea face parte din comisie ca membru. II.2.1. Recursul provocat declarat de reclamantul A. Recurentul-reclamant și-a întemeiat calea de atac promovată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., apreciind că instanța de apel a admis în mod nelegal excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului-pârât E.. Astfel, a susținut că hotărârea recurată nu este motivată sub aspectul soluției date excepției lipsei calității procesuale pasive a intimatului-pârât E., singurul considerent al acesteia fiind cel legat de ștampila intimatei-pârâte Proiect E. S.R.L., aplicată pe procesul-verbal de recepție. În opinia recurentului-reclamant, această motivare nu îndeplinește cerințele legale prevăzute la art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. Totodată, recurentul-reclamant a invocat că instanța de apel a aplicat greșit, prin admiterea excepției, dispozițiile art. 998-999 C. civ. de la 1864 (în vigoare la data semnării procesului-verbal de recepție), privind răspunderea pentru fapta proprie, precum și pe cele ale art. 1003 C. civ. de la 1864. A afirmat că instanța de apel nu a observat faptul că, în conformitate cu conținutul procesului-verbal de recepție, membrii comisiei de recepție sunt: președinte - C., specialist - D. și specialist - ing. E.. Recurentul-reclamant a subliniat faptul că, în cuprinsul procesului-verbal de recepție, nu este menționată nicăieri societatea Proiect E. S.R.L., iar aplicarea ștampilei societății nu poate suplini faptul că aceasta nu a fost nominalizată. A apreciat recurentul-reclamant că aplicarea ștampilei pare a fi fost un element folosit pentru a "formaliza" o dată în plus un proces-verbal de recepției, care, în realitate, a fost întocmit cu nerespectarea dispozițiilor legale. Ca atare, a susținut că, din cuprinsul procesului-verbal de recepție, rezultă cu evidență faptul că din comisia de recepție a făcut parte intimatul-pârât E. și nu societatea Proiect E. S.R.L. În plus, a arătat că această concluzie este confirmată și de răspunsurile la interogatoriile administrate în cauză, întrucât, la întrebarea nr. 3, intimatul-pârât E. a răspuns "Am făcut parte din comisie.", iar intimata-pârâtă societatea Proiect E. S.R.L. a afirmat că nu a avut nicio calitate, deoarece nu putea fi membru al comisiei. A mai precizat și că, la întrebarea nr. 4, intimatul-pârât E. a afirmat că "Nu trebuia să-l semnez. L-am semnat mai mult la solicitarea lui C. și am vrut să îl ajut", iar, la întrebarea nr. 6, spune că "Nu a existat la recepție nicio documentație. Nu a fost verificată nici calitatea lucrărilor. PV de recepție a fost semnat în alt loc, nu la amplasament. Recepția finală nu a fost realizată faptic". Recurentul-reclamant a subliniat că intimatul-pârât E. a dat, în mai multe rânduri, răspunsuri clare legate de recepție, însă, niciodată, în cuprinsul interogatorului nu a făcut vreo trimitere în sensul că procesul-verbal ar fi fost semnat în calitate de reprezentant al societății, și nu în nume propriu, ci, dimpotrivă, a răspuns foarte clar că a făcut parte din comisie. În opinia recurentului-reclamant, instanța de apel nu a analizat toate aspectele anterior arătate, nu a coroborat acest probatoriu în soluționarea excepției, lăsând nemotivată această soluție. Prin urmare, a susținut că motivarea instanței de apel referitoare la aplicarea ștampilei societății nu reprezintă o motivare care să respecte exigențele procedurale, iar concluzia curții de apel este contrazisă atât de procesul-verbal în sine (prin aceea că în comisia de recepție este nominalizat intimatul-pârât E., în calitate de inginer și nu de reprezentat/administrator al societății Proiect E. S.R.L.), cât și de răspunsurile intimatului-pârât E. la interogatoriu, prin care nu se indică niciodată faptul că semnarea ar fi fost efectuată în calitate de reprezentant al societății. Recurentul-reclamant a apreciat că nominalizarea personală a intimatului-pârât E. în cuprinsul procesului-verbal a fost și un "artificiu" efectuat tocmai în considerarea faptului că proiectantul era societatea, care, din punct de vedere teoretic, nu putea participa la recepție, iar inginerul E. era, tot din punct de vedere teoretic, o altă persoană. De asemenea, a afirmat că semnarea procesului-verbal este în strânsă legătură cu calificarea profesională a intimatului-pârât, activitatea de proiectare desfășurată de societate fiind condiționată de pregătirea, profesia și autorizarea persoanei fizice, în lipsa acesteia societatea neavând posibilitatea de a funcționa. A menționat că societatea Proiect E. S.R.L. este radiată din data de 10 august 2022 (în perioada judecării apelului), însă această împrejurare nu a fost adusă la cunoștința instanței, continuând să fie reprezentată în dosar, fiind evidentă reaua-credință a intimatului-pârât, în contextul în care radierea societăților cu probleme este o practică uzuală a persoanelor care doresc să eludeze răspunderea ce le revine. Recurentul-reclamant a precizat că la adresa la care a funcționat fosta societate Proiect E. S.R.L., în prezent, funcționează societatea E. 2011 S.R.L., societate cu activitate extinsă. Față de această împrejurare, a susținut că intimatul-pârât E. a radiat societatea a cărei răspundere se temea că va fi atrasă, și se ascunde sub așa-zisa lipsă a calității procesuale pasive, în condițiile în care a semnat în nume propriu procesul-verbal de recepție și a recunoscut la interogatoriu acest aspect, iar, între timp, își continuă activitatea prin intermediul altei societăți. În opinia recurentului-reclamant, situației intimaților-pârâți E. și Proiect E. S.R.L. îi sunt incidente dispozițiile art. 1003 C. civ. de la 1864, intimatul-pârât acționând în sens contrar celor reținute de instanța de apel, în ambele calități. Concluzionând, recurentul-reclamant a reiterat faptul că intimatul-pârât E. este nominalizat în cuprinsul procesului-verbal ca membru al comisiei de recepției, în calitate de specialist inginer - persoană care teoretic ar fi putut face parte din comisia de recepție, în măsura în care nu ar fi avut legături cu intimata-pârâtă Proiect E. S.R.L -, iar aplicarea ștampilei societății a fost făcută exclusiv pentru a se "întări" un proces-verbal de recepție, care, oricum, este afectat de numeroase vicii de legalitate. Ca atare, recurentul-reclamant a susținut că, prin înlăturarea răspunderii acestui intimat-pârât, instanța de apel a aplicat greșit normele prevăzute de: art. 998-999 C. civ. de la 1864, art. 36 C. proc. civ. referitor la calitatea procesuală, art. 29 (actualul art. 30) din Legea nr. 10/1995 și Regulamentul privind recepția lucrărilor în construcție și instalații aferente acestora aprobat prin H.G. nr. 273/1994. II.3. Apărările formulate în cauză II.3.1. Întâmpinarea formulată de recurentul-reclamant A. cu privire la recursul principal declarat de pârâtul D. Prin întâmpinarea formulată, recurentul-reclamant a solicitat respingerea recursului principal și admiterea recursului provocat, cu consecința modificării soluției instanței de apel numai în sensul respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive a intimatului-pârât E. și obligarea acestuia din urmă la plata sumei solicitate, în solidar cu ceilalți intimați-pârâți care au fost deja obligați, cu cheltuieli de judecată. A precizat că solicită respingerea recursului principal, atât sub aspectul criticilor vizând excepția lipsei calității procesuale pasive, cât și în ceea ce privește fondul. Astfel, a susținut că instanța de apel a reținut în mod corect că recurentul-pârât D. (în opinia sa, în aceeași situație fiind și intimații-pârâți E. și Proiect E. S.R.L.) își invocă propria culpă, pretinzând că a semnat procesul-verbal de recepție în calitate de invitat, întrucât nu avea dreptul să semneze ca membru al comisiei de recepție, ca specialist; dimpotrivă, faptul că a semnat acest proces-verbal de recepție, deși nu avea dreptul legal să o facă, este cu atât mai grav și este de natură să amplifice culpa sa, nicidecum să o reducă sau să îl exonereze de culpă. Recurentul-reclamant a afirmat că este evident că ne aflăm în situația în care este aplicabil principiu nemo auditur propriam turpitudinem allegans, recurentul-pârât invocând că a semnat procesul-verbal, deși nu avea dreptul să o facă, și consideră că tocmai această încălcare a reglementărilor în materie ar fi de natură să îl exonereze de răspundere, ceea ce nu poate fi primit. În plus, a arătat că susținerile recurentului-pârât contrazic procesul-verbal de recepție, în care acesta apare ca specialist în cadrul comisiei de recepție și nu ca invitat. Recurentul-reclamant a apreciat că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 29 (actualul art. 30) din Legea nr. 10/1995, raportat la art. 7 alin. (1) din H.G. nr. 273/1994, reținând faptul că recurentul-pârât D. și intimata-pârâtă Proiect E. S.R.L. (în realitate, în opinia sa, și intimatul-pârât E.) "au încălcat normele legale edictate pentru recepția necesară pentru verificarea corectitudinii execuției construcției. Din art. 7 alin. (1) rap. la art. 8 alin. (1) și (2) din H.G. nr. 273/1994 rezultă că este prohibită participarea la comisia de recepție a proiectanților. Semnând în calitate de membri procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr. x din data de 3 ianuarie 2007, părțile adverse au dat aparența de legalitate acestui proces-verbal necesar pentru efectuarea demersurilor ulterioare. Argumentele executantului cu care se pretinde că i-a convins să semneze procesul-verbal nu au relevanță din punct de vedere al respectării normelor legale în materie, nefiind apte să îi exonereze de culpă, apelanții-pârâți fiind obligați să cunoască prevederile legale ce reglementează domeniul în care își desfășoară activitatea profesională". A mai menționat și că răspunderea acestora are în vedere nerespectarea normelor de proiectare și execuție, potrivit art. 29 din Legea nr. 10/1995, cu atât mai mult cu cât, în dosar, a fost dovedit inclusiv că imobilul a fost executat în lipsa detaliilor de execuție, iar execuția nu era permisă în lipsa acestor detalii, și, cu toate acestea, părțile adverse au omis acest viciu și au semnat. A subliniat recurentul-reclamant că semnarea procesului-verbal de recepție care a stat la baza intabulării clădirii a avut loc fără a exista un proiect tehnic cu detalii de execuție, în pofida normelor ce reglementează domeniul de activitate al recurentului-pârât și al intimaților-pârâți. Totodată, a precizat că art. 22 din Legea nr. 10/1995, în forma în vigoare la data recepției (actualul art. 23), care stabilește răspunderea proiectanților, indică, de asemenea, obligațiile pe care aceștia trebuie să le respecte, între care participarea la întocmirea cărții tehnice a construcției și la recepție, nerespectarea acestei obligații fiind evidentă în speță. A mai arătat și că motivul principal pentru care a fost atrasă răspunderea părților adverse în prezentul litigiu este fapta acestora de a fi semnat procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor, faptă care, în opinia sa, reprezintă o faptă ilicită, prin prisma nerespectării reglementărilor din materia construcțiilor. Sub acest aspect, a susținut că: părțile adverse nu aveau dreptul să participe ca specialiști în comisia de recepție; nu exista proiect tehnic cu detalii de execuție și nici alte documente obligatorii la recepție; nu s-a verificat corectitudinea execuției și nu s-au sesizat viciile, deși acest lucru trebuia și putea fi făcut; recepția efectivă, așa cum rezultă din interogatorii, nici nu a avut loc în realitate. Ca atare, susține că acest comportament reprezintă o faptă ilicită care atrage răspunderea făptuitorului, fiind săvârșită cu vinovăție, în condițiile în care a fost avută reprezentarea acestui caracter ilicit, care i-a produs prejudiciul reclamat, prejudiciu dovedit în dosar, și cu care se află în raport de cauzalitate directă. Astfel, apreciază că, în speță, sunt îndeplinite toate condițiile antrenării răspunderii civile delictuale (art. 998-art. 999 C. civ. în vigoare la data recepției construcției): existența prejudiciului (dovedită prin expertizele administrate în dosar); faptele ilicite ale părților adverse (semnarea procesului-verbal de recepție în condițiile în care nu au respectat nicio minimă normă privind disciplina în construcții - aspect necontestat și recunoscut); vinovăția (fiind vorba despre specialiști tocmai în acest domeniu, ale cărui reglementări au fost încălcate - din interogatorii rezultând că erau cunoscute normele legale, iar, pe de altă parte, aceste norme nu se putea să nu fie cunoscute având în vedere pregătirea profesională a persoanelor în discuție); raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciu este evident (prin semnarea procesului-verbal de recepție s-a ajuns la intabularea clădirii, fără remedierea viciilor, iar, urmare a intabulării, aceasta i-a putut fi vândută, născându-se, astfel, prejudiciu suferit). Recurentul-reclamant a subliniat că, dacă părțile adverse nu ar fi săvârșit această faptă ilicită, respectiv dacă nu ar fi semnat procesul-verbal de recepție cu nesocotirea legii, construcția nu se putea intabula și, nefiind intabulată, aceasta nu putea fi vândută, deci prejudiciul său nu s-ar fi produs. În opinia recurentului-reclamant, este lipsit de relevanță aspectul conformității sau nu a proiectelor întocmite, atâta vreme cât rolul părților adverse a fost hotărâtor în finalizarea administrativă a construcției, fără de care contractul de vânzare-cumpărare nu ar fi putut fi perfectat, iar prejudicierea sa nu s-ar fi produs. Ca atare, recurentul-reclamant a susținut că părțile adverse au participat la recepție ca specialiști, tocmai în virtutea calității lor de proiectanți ai construcției și folosindu-se de această calitate, deși nu aveau acest drept, astfel că suntem în prezența unei încălcări a Legii nr. 10/1995 și a H.G. nr. 273/1994, ceea ce în mod evident atrage răspunderea acestora, indiferent de conformitatea sau nu a proiectelor întocmite. Totodată, a apreciat că susținerile conform cărora nu aveau calitatea de membri ai comisiei de recepție, ci doar de invitați, nu sunt de natură a-i exonera de răspundere, ci, dimpotrivă, conduc la agravarea răspunderii lor, întrucât au semnat o recepție cu nerespectarea dispozițiilor legale. A mai arătat recurentul-reclamant și că părțile adverse au permis, prin comportamentul lor, intrarea în circuitul civil a unei construcții afectate de vicii grave, iar un atare comportament este de neînțeles în ceea ce le privește, întrucât sunt persoane pregătite tocmai în acest domeniu, care cunosc sau care ar trebui să cunoască importanța acestor elemente și consecințele grave care pot rezulta din ignorarea lor. Prin urmare, recurentul-reclamant a apreciat că instanța de apel a reținut în mod temeinic și legal răspunderea recurentului-pârât D. și a subliniat că toate cele arătate sunt valabile și cu privire la intimatul-pârât E., așa cum a susținut și în recursul provocat pe care l-a declarat. Concluzionând, recurentul-reclamant a subliniat că: în speță, comisia de recepție nu a fost legal constituită și nu a funcționat legal, având în vedere că potrivit Regulamentului aprobat prin H.G. nr. 273/1994, comisia de recepție este formată din cel puțin 5 membri (art. 7) și funcționează legal în prezența a cel puțin 2/3 din membri (art. 13); părțile adverse, în calitate de proiectant/arhitect al construcției recepționate nu puteau face parte din comisia de recepție, aceștia având legal, doar calitatea de invitați; contrar art. 8 alin. (2) din Regulament, părțile adverse au semnat procesul-verbal de recepție în calitate de membri ai comisiei de recepție, respectiv în calitate de specialiști, ceea ce a dus la admiterea recepției și intabularea imobilului, procesul-verbal având un aspect formal legal, respectiv o aparență de legalitate; este evident că, în lipsa semnării de către părțile adverse, în calitate de specialiști, a procesului-verbal, recepția nu putea avea loc; din răspunsurile la interogatoriu a rezultat că, în speță, comisia de recepție nu a desfășurat niciuna dintre activitățile prevăzute de Regulament; nu a avut loc o recepție efectivă; din răspunsurile la interogatoriu rezultă că părțile adverse au avut cunoștință despre neîndeplinirea condițiilor pentru recepție; intimații-pârâți E. și Proiect E. S.R.L. recunosc, la interogatorii, faptul că în mod normal recepția nu poate avea loc în lipsa unor documente (proiect tehnic cu detalii de execuție, carte tehnică etc), iar recurentul-pârât D. că nu s-a corelat realitatea cu documentele. A susținut că toate cele anterior arătate dovedesc modalitatea defectuoasă și nelegală a recepției și faptul că părțile adverse aveau reprezentarea faptului că nu erau îndeplinite cerințele legale pentru recepție, acționând cu vinovăție, neputându-se măcar vorbi despre o neglijență sau o situație de culpă, ci efectiv aceștia aveau reprezentarea exactă a faptelor lor și, în aceste condiții, au ales totuși să procedeze în această manieră. Recurentul-reclamant a arătat și că niciuna dintre atribuțiile reglementate de art. 14 din Regulament nu s-a desfășurat efectiv, aspect care rezultă din probatoriul administrat în cauză. Astfel, a apreciat că hotărârea instanței de apel este temeinică și legală în ceea ce privește atragerea răspunderii recurentului-pârât D.. II.3.2. Întâmpinarea formulată de intimatul-pârât E. cu privire la recursul principal declarat de pârâtul D. Prin întâmpinarea formulată cu privire la recursul principal, intimatul-pârât a solicitat a se dispune în limitele învestirii, respectiv doar cu privire la aspectele invocate de recurentul-pârât, urmând a se păstra dispozițiile deciziei recurate în ceea ce privește modul de soluționare a excepției lipsei calității sale procesuale pasive. Astfel, a arătat că recurentul-pârât, prin calea de atac promovată, tinde la casarea deciziei instanței de apel doar în ceea ce privește modul de soluționare a apelului său, cu consecința schimbării în parte a sentinței primei instanțe și a respingerii pretențiilor recurentului-reclamant față de acesta. A mai învederat că, prin hotărârea recurată, instanța de apel a decis în mod judicios că nu are calitate procesuală pasivă în conflictul dedus judecății, astfel că are interes în conservarea acestor constatări, care, nefiind atacate în mod expres, au rămas definitive prin nerecurare. Suplimentar, a apreciat că sunt întemeiate susținerile recurentului-pârât în ceea ce privește modul de soluționare a apelului declarat de către acesta, prin care s-a invocat greșita aplicare a art. 29 din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcții, în sensul că, neîntocmindu-se din culpa investitorului un proiect tehnic cu detalii de execuție, nu se poate considera că procesul-verbal de recepție, unde recurentul-pârât avea calitatea de invitat, ar fi putut să conducă la atragerea răspunderii acestuia pentru vicii care nu au derivat din activitatea pe care a prestat-o. Totodată, a arătat că eventuala casare în parte a hotărârii atacate ar conduce doar la o reanalizare a aspectelor reclamate de autorul recursului principal, fără a putea influența soluția instanței de apel în ceea ce privește admiterea excepție lipsei calității procesuale pasive în ceea ce îl privește. II.3.3. Întâmpinarea formulată de intimatul-pârât E. cu privire la recursul provocat declarat de reclamantul A. În combaterea primului motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., intimatul-pârât a susținut că hotărârea recurată cuprinde o motivare amplă cu privire la soluția dată asupra excepției lipsei calității sale procesuale pasive - pagina 32 și primele 2 alineate din pagina 33 a deciziei recurate. În plus, a arătat că însuși recurentul-reclamant a afirmat că singurul considerent al instanței de apel este cel legat de ștampila intimatei-pârâte Proiect E. S.R.L. aplicată pe procesul-verbal de recepție. Ca atare, a subliniat că recurentul-reclamant a admis că există un motiv de justificare a admiterii excepției lipsei calității sale procesuale pasive de către instanța de apel, astfel că fundamentarea demersului părții adverse pe pretinsa nemotivare a hotărârii recurate se impune a fi înlăturată. Totodată, a menționat că se poate observa că argumentarea soluției de admitere a excepției este amplu prezentată, ținând de o deducție logică - imposibilitatea angajării răspunderii a două persoane (persoana juridică Proiect E. S.R.L. și persoana fizică E.) prin aplicarea unei singure semnături. În opinia intimatului-pârât, aplicarea ștampilei societății comerciale, autoare a documentației tehnice în faza DTAC, demască adevăratul răspunzător pentru eventualele consecințe ale procesului-verbal, fiind în mod negreșit indicată astfel societatea. A apreciat că nu prezintă relevanță răspunsul la interogatoriu luat persoanei fizice E. sau alte împrejurări ulterioare întocmirii procesului-verbal de recepție, întrucât, așa cum corect a observat curtea de apel, nu se putea atrage răspunderea a două persoane prin aplicarea unei singure semnături, iar, pe de altă parte, aplicarea parafei societății arată calitatea în virtutea căreia semnătura sa a fost inserată în cuprinsul procesului-verbal. În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., intimatul-pârât a susținut că, deși a invocat nesocotirea art. 998-999 și art. 1003 C. civ. de la 1864, recurentul-reclamant nu a indicat în mod precis contextul în care hotărârea atacată ar fi nesocotit textele de lege anterior menționate. A arătat că persoana juridică este o entitate distinctă, ce acționează prin reflexul decizional al organelor sale de conducere, însă acest fapt nu este unul constituitor de pluralitate de subiecți pasivi în cadrul unui litigiu. În opinia intimatului-pârât, a aplica raționamentul propus de recurentul-reclamant ar însemna că drept consecință a oricărui contract comercial sau al oricărui raport juridic de natură comercială, să se constituie în plan pasiv două persoane, respectiv persoana juridică angajată legal în raport și reprezentantul său, prin al cărui efort decizional s-a realizat propriu-zis raportul. A considerat că o asemenea abordare contravine însuși caracterului de persoană juridică distinctă, asociat societăților comerciale, și înfrânge principiul răspunderii separate a fiecărui subiect de drept, partenerii comerciali fiind ținuți să se raporteze la entitățile cu care au contractat, fără ca aceste aspecte să înlăture dreptul societăților găsite responsabile să-și regleze singure, în cadrul raporturilor distincte încheiate cu reprezentanții sau prepușii săi, maniera de decontare a unei astfel de situații. Astfel, a susținut că, în speță, responsabilitatea este a societății în raport cu recurentul-reclamant, iar în ceea ce-l privește, a arătat că a acționat ca reprezentant al firmei și nu în nume propriu. Cu privire la situația intimatei-pârâte Proiect E. S.R.L., respectiv radierea acesteia în anul 2022, a precizat că nu a cunoscut această împrejurare, întrucât a cesionat părțile sociale ale acestei societăți comerciale mult anterior momentului indicat. II.3.4. Răspunsul la întâmpinare Recurentul-pârât D. și recurentul-reclamant A. nu au depus răspunsuri la întâmpinările formulate în cauză. II.4. Procedură desfășurată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție Prin încheierea de ședință din data de 9 aprilie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a admis în principiu recursul principal declarat de pârâtul D. și recursul provocat formulat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 134 din data de 11 mai 2023, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă și a fixat termen de judecată la data de 11 iunie 2024, termen la care a reținut cauza în pronunțare asupra recursurilor. II.

Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă II.5.1. Recursul principal declarat de pârâtul D. Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate, precum și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată următoarele: Prin cererea de recurs, recurentul-pârât a solicitat admiterea căii de atac, cu consecința admiterii apelului pe care l-a declarat și modificarea în parte a sentinței apelate, în sensul respingerii în totalitate a pretențiilor bănești formulate de către recurentul-reclamant împotriva sa, în principal pentru lipsa calității procesuale pasive, iar, în subsidiar, ca neîntemeiate. Față de cele solicitate prin cererea de recurs, Înalta Curte constată că recurentul-pârât a înțeles să critice cele statuate de către curtea de apel atât cu privire la calitatea sa procesuală pasivă în cauză, cât și asupra criticilor formulate prin cererea de apel ce vizează soluția pe fondul pretențiilor deduse judecății în privința sa. În speță, instanța de apel a reținut că recurentul-pârât are calitate procesuală pasivă în cauză, având în vedere că recurentul-reclamant a invocat că răspunderea civilă delictuală solidară a acestuia ar proveni din semnarea procesului-verbal de recepție cu încălcarea Regulamentului aprobat prin H.G. nr. 273/1994. Prioritar, Înalta Curte reține că susținerea prin care se pretinde soluționarea greșită a excepție lipsei calității sale procesuale pasive (ce se deduce din solicitarea, formulată prin cererea de recurs, de a se respinge pretențiile îndreptate împotriva recurentului-pârât, în principal, pentru lipsa calității procesuale pasive) poate determina o analiză a deciziei recurate din perspectiva motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Instanța de apel, cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentului-pârât D., în esență, a constatat că raportul juridic litigios, astfel cum a fost dedus judecății de către recurentul-reclamant, are ca subiect pasiv pe recurentul-pârât, în condițiile în care acesta din urmă a semnat procesul-verbal de recepție în discuție, iar, prin prezentul demers judiciar, se afirmă că răspunderea civilă delictuală solidară a recurentului-pârât ar proveni tocmai din această împrejurare, astfel că, în raport cu prevederile art. 36 C. proc. civ., se verifică calitate procesuală pasivă a recurentului-pârât. Însă, partea, prin recursul formulat, nu a dezvoltat critici punctuale prin care să tindă a demonstra o greșită aplicare a normelor de procedură reținute de către instanța de apel în analiza acestei excepții, ci, invocând art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a pretins nesocotirea unor norme de drept material cuprinse în Legea nr. 10/1995 și în Regulamentul privind recepția lucrărilor de construcții și instalații aferente acestora aprobat prin H.G. nr. 273/1994, prin aceea că instanța de apel a reținut în mod greșit că a semnat procesul-verbal de recepție în calitate de membru al comisiei, și nu de invitat, precum și că nu a avut în vedere că, pentru constituirea comisiei și a consecințelor ce decurg din aceasta, răspunderea aparține investitorului. Cu toate acestea, pentru a răspunde recurentului-pârât și din perspectiva solicitării ce vizează excepția lipsei calității sale procesuale pasive, Înalta Curte reține legalitatea soluției date de către instanța de apel acestei excepții. Astfel, potrivit art. 36 C. proc. civ., calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăți. În ceea ce privește raportul litigios dedus judecății în prezenta cauză, instanța de apel a reținut, iar părțile nu au contestat această constatare, că reclamantul a invocat faptul că răspunderea civilă delictuală solidară a pârâților ar proveni din semnarea procesului-verbal nr. x din data de 3 ianuarie 2007 cu încălcarea dispozițiilor H.G. nr. 273/1994. Totodată, stabilind situația de fapt a speței, asupra căreia instanța de recurs nu poate formula aprecieri proprii, curtea de apel a arătat că recurentul-pârât a semnat procesul-verbal de recepție invocat în cauză. Or, cele anterior reținute, confirmă aprecierea instanței de apel în sensul că recurentul-pârât este parte a raportului juridic dedus judecății, ceea ce denotă o corectă aplicare a prevederilor art. 36 C. proc. civ. și, ca atare, neincidența motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor de recurs, formulate în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-pârât a susținut că instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile art. 29 din Legea nr. 10/1995, prin raportare la dispozițiile art. 7 alin. (1) din Regulamentul privind recepția lucrărilor de construcții și instalații aferente acestora aprobat prin H.G. nr. 273/1994. Potrivit art. 29 din Legea nr. 10/1995, în forma în vigoare la data semnării procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor (actualul art. 30 din Legea nr. 10/1995): "Proiectantul, specialistul verificator de proiecte atestat, fabricanții și furnizorii de materiale și produse pentru construcții, executantul, responsabilul tehnic cu execuția autorizat, dirigintele de șantier autorizat, expertul tehnic atestat răspund potrivit obligațiilor ce le revin pentru viciile ascunse ale construcției, ivite într-un interval de 10 ani de la recepția lucrării, precum și după împlinirea acestui termen, pe toată durata de existență a construcției, pentru viciile structurii de rezistență rezultate din nerespectarea normelor de proiectare și de execuție în vigoare la data realizării ei". Ca atare, această normă de drept material, pretins a fi fost greșit aplicată de către instanța de apel, reglementează răspunderea pentru vicii ale structurii de rezistență rezultate din nerespectarea normelor de proiectare și de execuție. Or, în speță, instanța de apel a reținut că, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a invocat faptul că răspunderea civilă delictuală solidară a pârâților ar proveni din semnarea procesului-verbal nr. x din data de 3 ianuarie 2007 cu încălcarea dispozițiilor H.G. nr. 273/1994. În condițiile în care constatarea curții de apel referitoare la obiectul învestirii instanței în prezenta cauză nu a fost atacată de niciuna dintre părți pe calea formulării unui recurs îndreptat împotriva considerentelor deciziei, aceasta a intrat în puterea lucrului judecat, impunându-se ca un fapt dat în judecarea prezentei căi de atac. Cum, în cercetarea atragerii răspunderii civile delictuale a recurentului-pârât D., instanța de apel a plecat de la premisa, necontestată, că fapta ce se impută acestuia este semnarea procesului-verbal de recepție, semnare care ar fi determinat producerea unui prejudiciu recurentului-reclamant, și nu nerespectarea normelor de proiectare în vigoare, iar prevederile art. 29 din Legea nr. 10/1995 (actualul art. 30 din lege) se referă la răspunderea pentru proiectare și execuție, critica recurentului-pârât sub aspectul unei pretinse încălcări a acestor dispoziții legale nu poate fi valorificată în sensul dorit de către parte, fiind lipsită de finalitate în contextul arătat. Nu este fondată nici susținerea recurentului-pârât potrivit căreia instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile art. 7 alin. (1) din Regulamentul privind recepția lucrărilor de construcții și instalații aferente acestora aprobat prin H.G. nr. 273/1994. Potrivit art. 7 alin. (1) din Regulamentul privind recepția lucrărilor de construcții și instalații aferente acestora aprobat prin H.G. nr. 273/1994 (în forma în vigoare la data întocmirii procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr. x din 3 ianuarie 2007): "Comisiile de recepție pentru construcții și pentru instalațiile aferente acestora se vor numi de către investitor și vor fi alcătuite din cel puțin 5 membri. Dintre aceștia, obligatoriu vor face parte un reprezentant al investitorului și un reprezentant al administrației publice locale pe teritoriul căreia este situată construcția, iar ceilalți vor fi specialiști în domeniu.", iar art. 8 alin. (1) și (2) din același Regulament prevede că: "Investitorul va organiza începerea recepției în maximum 15 zile calendaristice de la notificarea terminării lucrărilor și va comunica data stabilită: a) membrilor comisiei de recepție; b) executantului; c) proiectantului. Reprezentanții executantului, ai proiectantului și ai Inspectoratului de Stat în Construcții - I.S.C. nu pot face parte din comisia de recepție, aceștia având calitatea de invitat." În analiza apelului declarat de pârâtul D., curtea de apel a reținut că, din cuprinsul procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr. x din data de 3 ianuarie 2007, rezultă că acesta a fost semnat de o comisie de recepție din care a făcut parte și recurentul-pârât D., în calitate de membru, și nu de invitat. Totodată, a constatat că, din dispozițiile art. 7 alin. (1) raportat la art. 8 alin. (1) și (2) din Regulamentul privind recepția construcțiilor și instalații aferente acestora aprobat prin H.G. nr. 273/1994, rezultă că este prohibită participarea în comisia de recepție a proiectanților. A arătat că, semnând, în calitate de membru, procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr. x din data de 3 ianuarie 2007, împreună cu ceilalți membri ai comisiei, a dat aparența de legalitate acestui proces-verbal necesar pentru efectuarea demersurilor ulterioare, iar argumentele executantului cu care se pretinde că l-a convins să semneze procesul-verbal nu au relevanță din punct de vedere al respectării normelor legale în materie, nefiind apte să îl exonereze de culpă, fiind obligat să cunoască prevederile legale ce reglementează domeniul în care își desfășoară activitatea profesională. Ca atare, ceea ce a reținut instanța de apel este că, în condițiile în care era obligat să cunoască prevederile legale ce reglementează domeniul în care își desfășoară activitatea profesională, aceea de proiectant, recurentul-pârât a încălcat normele legale edictate pentru recepția necesară pentru verificarea corectitudinii execuției construcției, semnând procesul-verbal ca membru al comisiei de recepție, deși nu putea deține această calitate, ci doar pe cea de invitat [în raport cu cele statuate prin dispozițiile art. 7 alin. (1) raportate la cele ale la art. 8 alin. (1) și (2) din Regulamentul privind recepția construcțiilor aprobat prin H.G. nr. 273/1994]. Recurentul-pârât a criticat, pe de o parte, constatarea instanței de apel în sensul că a semnat în procesul-verbal în calitate de membru, pretinzând că a semnat în calitate de invitat, și, pe de altă parte, afirmă că responsabilitatea pentru constituirea comisiei de recepție și a tutor consecințelor ce decurg din aceasta aparține investitorului. Potrivit dispozițiilor legale anterior citate, comisiile de recepție pentru construcții trebuie să fie alcătuite din cel puțin 5 membri, dintre aceștia, obligatoriu trebuind să facă parte un reprezentant al investitorului și un reprezentant al administrației publice locale pe teritoriul căreia este situată construcția, iar ceilalți vor fi specialiști în domeniu, iar calitatea de invitat o pot avea reprezentanții executantului, ai proiectantului și ai Inspectoratului de Stat în Construcții - I.S.C. Or, recurentul-reclamant are calitatea de specialist în domeniu (arhitect), calitate în care, de altfel, este menționat în cuprinsul procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor, fără a se indica că este reprezentantul vreunei entități dintre cele menționate la art. 8 alin. (2) din Regulamentul privind recepția lucrărilor de construcții și instalații aferente acestora aprobat prin H.G. nr. 273/1994 (în forma în vigoare la data întocmirii procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr. x din 3 ianuarie 2007), astfel că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a normelor de drept material, pretins a fi încălcate, atunci când a reținut că recurentul-pârât a participat la semnarea procesului-verbal în calitate de membru al comisiei de recepție și nu de invitat. În ceea ce privește susținerea prin care se afirmă că răspunderea aparține investitorului, aceasta nu este de natură a determina caracterul fondat al recursului, având în vedere că, în speță, este lipsită de relevanță împrejurarea că investitorul ar răspunde de constituirea comisiei de recepție și, prin urmare, de consecințele ce decurg din aceasta, întrucât ceea ce se invocă este răspunderea pentru semnarea procesului-verbal de recepție și, respectiv efectele semnării, cu privire la care se pretinde că s-au concretizat în prejudicierea recurentului-reclamant. Ca atare, Înalta Curte, constatând legalitatea deciziei instanței de apel în raport cu criticile formulate de recurentul-pârât D., în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul principal formulat de către acesta. II.5.2. Recursul provocat declarat de reclamantul A. Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate, precum și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată următoarele: Prin recursul provocat, recurentul-reclamant a înțeles să critice decizia recurată numai în ceea ce privește soluția de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a intimatului-pârât E.. Printr-o primă critică, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul-reclamat a susținut că hotărârea curții de apel nu este motivată, întrucât singurul considerent pe care aceasta și-a fundamentat admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a intimatului-pârât E. este cel legat de ștampila intimatei-pârâte Proiect E. S.R.L. În speță, instanța de apel, a reținut că în privința pârâtului E., recurentul-reclamant a invocat că răspunderea civilă delictuală solidară a acestuia ar proveni din semnarea procesului-verbal de recepție nr. x din data de 3 ianuarie 2007 cu încălcarea dispozițiilor Regulamentului aprobat prin H.G. nr. 273/1994. Analizând procesul-verbal de recepție menționat, curtea de apel a constatat că acesta a fost semnat de o comisie de recepție formată din intimatul-pârât C. (în calitate de președinte), recurentul-pârât D. și intimat-pârâtă Proiect E. S.R.L. prin reprezentant E. (în calitate de membri). Așadar, raportat la starea de fapt reținută și la temeiul juridic invocat de recurentul-reclamant prin cererea de chemare în judecată, a apreciat că intimatul-pârât E. nu are calitate procesuală pasivă în cauză deoarece nu rezultă din înscrisul analizat că l-ar fi semnat în nume propriu. Astfel, a reținut că semnătura intimatului-pârât E. pe procesul-verbal de recepție este însoțită de ștampila intimatei-pârâte Proiect E. S.R.L. ceea ce determină concluzia că acesta a semnat în calitate de reprezentant al societății (care a și fost unul dintre proiectanți, aspect care nu a fost contestat în speță). În plus, a arătat că o singură semnătură pe procesul-verbal de recepție nu poate avea două valențe, și de semnătură a persoanei fizice E., pe de o parte, și de semnătură a reprezentantului Proiect E. S.R.L. pe de altă parte, având în vedere că persoana juridică are personalitate și patrimoniu distincte, atât de cele ale asociaților, cât și de cele ale reprezentanților legali. Instanța de apel a concluzionat că semnătura de pe procesul-verbal de recepție aparține intimatei-pârâte persoane juridice și, prin urmare, intimatul-pârât E. nu are calitate procesuală pasivă în cauză. Critica recurentului-reclamant, prin care se afirmă nemotivarea hotărârii recurate în privința soluției date excepției lipsei calității procesuale pasive a intimatului-pârât E., este nefondată. Într-adevăr, motivarea hotărârii constituie o garanție pentru părți în fața eventualului arbitrariu judecătoresc, precum și singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a se putea exercita controlul judiciar, circumscriindu-se astfel noțiunii de proces echitabil în condițiile prevăzute de art. 6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Însă, motivarea unei hotărâri nu este o problemă de volum, ci una de esență, de conținut, aceasta trebuind să fie clară, concisă și concretă, în concordanță cu probele și actele de la dosar. Astfel, judecătorul nu trebuie să răspundă fiecărui argument în mod separat, fiecărei nuanțe date de părți textelor pe care acestea și-au întemeiat cererile. Or, în condițiile în care instanța de apel și-a prezentat argumentele pentru care a considerat că intimatul-pârât E. nu are calitate procesuală pasivă în cauză, ci intimata-pârâtă Proiect E. S.R.L. (respectiv că intimatul-pârât E. nu a semnat procesul-verbal de recepție în calitate de persoană fizică, ci de reprezentant al persoanei juridice), nu se poate reține absența unei motivări care să mențină soluția pronunțată. Faptul că judecătorul interpretează elementele bazei factuale într-o altă manieră decât cea agreată de parte, dând o altă relevanța acestora, nu echivalează cu o nemotivare în sensul ipotezei reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. De altfel, chiar recurentul-reclamant a arătat că singurul considerent al instanței de apel, sub acest aspect, este cel legat de ștampila intimatei-pârâte Proiect E. S.R.L., admițând, astfel, că există o motivare, și nu a susținut că acesta ar fi străin de natura cauzei, împrejurare care, în măsura în care s-ar fi verificat, ar fi putut determina concluzia nemotivării hotărârii. Printr-o a doua critică recurentul-reclamant a pretins că instanța de apel, prin admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a intimatului-pârât E., a aplicat greșit prevederile art. 998-999 C. civ. de la 1864, privind răspunderea pentru fapta proprie, ale art. 1003 din același act normativ, ale art. 36 din C. proc. civ. referitor la calitatea procesuală, ale art. 29 (actual 30) din Legea nr. 10/1995, precum și pe cele cuprinse în Regulamentul privind recepția lucrărilor de construcții și instalații aferente acestora. Înalta Curte constată că instanța de apel, ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a intimatului-pârât E., nu a mai analizat, cu privire la acesta, dacă sunt întrunite condițiile pentru antrenarea răspunderii civile delictuale solidare, astfel că, în speță, critica recurentului-reclamant privind încălcarea art. 998-999 și a art. 1003 C. civ. de la 1864, în raport cu persoana intimatului-pârât E., nu poate genera o analiză a legalității decizie recurate din această perspectivă, fiind lipsită de finalitate. Tot lipsite de relevanță sunt susținerile privind încălcarea prevederilor art. 29 (actualul art. 30) din Legea nr. 10/1995, având în vedere că, în speță, așa cum s-a mai arătat, nu se pune problema răspunderii pentru vicii ale structurii