ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1858/2020

Deliberând asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin încheierea din 15 februarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale a fost respinsă cererea de acordare a ajutorului public judiciar, formulată de către reclamanta A..

Împotriva acestei încheieri, reclamanta A. a formulat cerere de reexaminare, în cuprinsul căreia a invocat și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008.

Prin încheierea nr. 2/CC din 19 martie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale a fost respinsă cererea de reexaminare formulată de către reclamanta-apelantă A. împotriva încheierii din 15 februarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, în dosarul nr. x/2015, în contradictoriu cu pârâta-intimată S.C. B. S.R.L..

Prin aceeași încheiere a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008.

Împotriva soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008, reclamanta A. a declarat recurs.

Prin încheierea din 17 mai 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, constatând lipsa nejustificată a părților, legal citate, la strigarea pricinii, în condițiile în care niciuna dintre acestea nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecării recursului.

În urma referatului întocmit la 24 iulie 2020, cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, iar părțile au fost citate în vederea discutării excepției de perimare pentru termenul de judecată din 7 octombrie 2020.

Înalta Curte, analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția perimării cererii de recurs, soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții, urmează a constata perimat recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Conform dispozițiilor art. 416 C. proc. civ.:

"(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni.

(2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță. (3) Nu constituie cauze de perimare cazurile când actul de procedură trebuia efectuat din oficiu, precum și cele când, din motive care nu sunt imputabile părții, cererea n-a ajuns la instanța competentă sau nu se poate fixa termen de judecată".

Potrivit textului de lege evocat, termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță, iar pentru a interveni perimarea în materie civilă, cauza, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de 6 luni din motive imputabile părții.

Perimarea este o sancțiune procedurală de aplicație generală, care operează atât în etapa judecății în primă instanță, cât și în etapa judecății în căile de atac, având o natură juridică mixtă, în sensul că este o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în faza în care se găsește, dar și o prezumție de desistare, dedusă din faptul nestăruinței părților în termenul prevăzut de lege.

Astfel, fiind o sancțiune procedurală, perimarea operează de drept, instanța putând să constate perimarea și din oficiu, astfel cum reiese și din dispozițiile art. 420 alin. (1) C. proc. civ.

În raport de dispozițiile art. 416 alin. (2) C. proc. civ.:

"Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță".

Ultimul act de procedură îndeplinit în cauză, în sensul art. 416 alin. (2) C. proc. civ. a fost emis la 17 mai 2019, data suspendării judecării cauzei în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

În aplicarea dispozițiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ., de la acest moment a început să curgă termenul de perimare de 6 luni și se împlinea la 17 noiembrie 2019.

În cauză, s-a reținut că dosarul a rămas în nelucrare de la 17 mai 2019, data suspendării judecării cauzei, până la acest termen, când cauza a fost repusă pe rol din oficiu în vederea verificării îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 416 C. proc. civ., perioadă în care, din vina părților, nu a fost întocmit niciun act de procedură în termenul legal prevăzut.

Față de caracterul imperativ al dispozițiilor art. 420 C. proc. civ., instanța este obligată să constate perimarea, fără a mai efectua vreun act de procedură.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) raportat la art. 416 coroborat cu art. 420 C. proc. civ., va constata perimat recursul declarat de recurenta A. împotriva încheierii nr. 2/CC din 19 martie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de recurenta A. împotriva încheierii nr. 2/CC din 19 martie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale.

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare, la Completul de 5 Judecători.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 octombrie 2020.