ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3607/2015

Decizia

nr. 3607/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Integritate - Inspecția de Integritate, constatarea nulității absolute a Raportului de evaluare nr. 2277/G/II/21.01.2014, nefiind întrunite în cauză condițiile cerute de art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003.

Prin sentința nr. 61 din 23 aprilie 2014, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, a respins contestația formulată de A., în contradictoriu cu Agenția Națională de Integritate - Inspecția de Integritate, pentru anularea Raportului de evaluare nr. 2277/G/II/21.01.2014, emis de pârâtă.

Împotriva sentinței nr. 61 din 23 aprilie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., susținând o serie de critici față de hotărârea instanței de fond apreciată ca nelegală și netemeinică.

Astfel, în motivarea recursului promovat recurentul-reclamant a invocat motive de casare care, potrivit raportului examinat în

camera de consiliu

din data de 3 iunie 2015, în etapa de filtrare a recursurilor, au fost încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În esență, recurentul-reclamant a susținut că și prima instanță ca și inspectorii din cadrul A.N.I. au plecat de la o premisă greșită și anume aceea că, în același timp cu exercitarea funcției de consilier local ar fi fost și angajat cu contract de muncă în aparatul de specialitate al primarului comunei Valea Largă, jud. Mureș.

Recurentul arată că deține un singur contract individual de muncă, în calitate de angajat, încheiat cu SC B. SRL, începând cu data de 18.06.2013, în funcția de instalator în construcții, înregistrat sub nr. 23 din 18 iunie 2013.

La data de 25.06.2013, administratorul societății angajatoare SC B. SRL, în baza solicitării Primăriei Comunei Valea Largă, care avea nevoie de un specialist în cadrul departamentului „Apă”, a adoptat decizia cu nr. 10, prin care s-a dispus numai detașarea recurentului pentru durata de 1 an, atribuțiile sale stricte vizând citirea contoarelor de apă la cetățenii contorizați, verificarea și efectuarea intervențiilor necesare în caz de defecțiuni la rețeaua de apă și a stațiilor de pompă, montare și demontare contoare, distribuire facturi și alte asemenea.

A susținut recurentul că nu s-a demonstrat de prima instanță în ce fel asupra acestor activități poate plana vreo suspiciune de imparțialitate, fiind evident, raportat la art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003 că nu este îndeplinită în cazul său condiția esențială pentru antrenarea stării de incompatibilitate, respectiv existența unui contract individual de muncă direct în cadrul aparatului propriu al consiliului local, decizia de detașare neputând echivala cu existența, în materialitatea sa, a unui contract individual de muncă.

În urma procedurii de filtrare parcursă conform art. 493 C. proc. civ., recursul a fost admis, în principiu, prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 3 iunie 2015, dispunându-se soluționarea cu citarea părților, conform art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de casare înfățișate, raportat la probatoriul administrat și față de conținutul normei legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este fondat, fiind incident în cauză motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. „când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material”, în considerarea celor în continuare arătate.

Recurentul-reclamant A. a învestit instanța de contencios administrativ cu cererea de anulare a Raportului de evaluare nr. 2277/G/II/21.01.2014, întocmit de autoritatea intimată Agenția Națională de Integritate, arătând în esență că nu poate fi reținută incompatibilitatea stabilită în sarcina sa, pentru motivul arătat, întrucât nu sunt întrunite cerințele textului de lege ce reglementează respectivul caz de incompatibilitate, respectiv art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003.

Instanța de fond a respins ca nefondată contestația reclamantului îndreptată împotriva raportului de evaluare întocmit în cauză de intimata-pârâtă, arătând că în cauză este realizată ipoteza legală prevăzută de art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003, întrucât drepturile salariale ale recurentului-reclamant au fost acordate de angajatorul la care s-a dispus detașarea, în cauză de Primăria Comunei Valea Largă, atribuțiile sale, în concret, în cadrul aparatului tehnic al Primarului, legate strict de profesia de instalator, fiind fără relevanță juridică întrucât legiuitorul în reglementarea stării de incompatibilitate nu face nicio distincție sub acest aspect.

Prin raportul de evaluare contestat s-a reținut starea de incompatibilitate a recurentului-reclamant, în temeiul art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003, pe motiv că acesta a deținut, începând cu 25.06.2013 concomitent cu funcția de consilier local în cadrul Consiliului Local al comunei Valea Largă, jud. Mureș, cât și calitatea de angajat pe postul contractual de muncitor calificat în cadrul aparatului de specialitate al primarului comunei Valea Largă, începând cu data detașării, respectiv 25.06.2013, la Compartimentul Apă, obținând venituri de natură salarială de la angajatorul Comuna Valea Largă.

În art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003 se prevede că: „Funcția de consilier local (…) este incompatibilă cu: lit. c) calitatea de funcționar public sau angajat cu contract individual de muncă în aparatul propriu al Consiliului Locale respectiv (…)”.

Contrar celor reținute de judecătorul fondului și în acord cu susținerile recurentului-reclamant, instanța de control judiciar constată că în cauză se impunea ca, față de conținutul normei legale incidente față de situația particulară în care s-a aflat recurentul, aceea de „detașat” și nu de „angajat cu contract individual de muncă în aparatul propriu al consiliului local respectiv”, să se dispună anularea raportului de evaluare întocmit, nelegalitatea acestuia, derivând din greșita aplicare și interpretare a prevederilor art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003.

Înalta Curte arată că instanța de fond, ca și autoritatea pârâtă intimată de altfel, a pornit în analiza juridică întreprinsă de la o premisă juridică eronată, sub un dublu aspect.

Astfel, față de conținutul lipsit de echivoc al normei de drept material incidentă în cauză, cu referire la recurentul-reclamant, se constată că nu poate fi asimilată noțiunii de „angajat cu contract de muncă” situația de detașat pe o perioadă determinată, de 1 an, a recurentului-reclamant,de la SC B. SRL, astfel cum rezultă cu evidență din cuprinsul Dispoziției nr. 83 din 25.06.2013, în scopul realizării unor lucrări în interesul Comunei Valea Largă.

Potrivit art. 46-48 din Codul Muncii și conform interpretărilor doctrinare, unanime în această materie, detașarea nu presupune încetarea contractului inițial de muncă și încheierea unui nou contract de muncă cu unitatea la care se dispune detașarea. Dimpotrivă, contractul individual de muncă încheiat cu angajatorul de origine subzistă și în timpul detașării, el fiind numai suspendat pe această perioadă. Tocmai de aceea orice posibile sancțiuni, cum ar fi concedierea sau încetarea raportului de muncă pentru oricare dintre celelalte motive prevăzute de lege, pot fi dispuse numai de către angajatorul inițial, devenit angajatorul cedent, în prezenta cauză.

Rezultă așadar, cu evidență, raportat la considerațiunile teoretice arătate, că recurentului-reclamant nu i-a încetat nici un moment, pe perioada detașării la Comuna Valea Largă și supusă examinării de către autoritatea pârâtă, contractul de muncă încheiat cu SC B. SRL.

O atare constatare atrage și conduce în mod direct la concluzia neîndeplinirii în cauză, în ceea ce-l privește pe recurentul-reclamant în calitatea sa de consilier local, a cerinței exprese cuprinse în art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003, în sensul că persoana cercetată pentru incompatibilitate să dețină pe lângă calitatea de funcționar public și pe cea de „angajat cu contract de muncă în aparatul propriu al consiliului local respectiv”.

Norma legală incidentă este clară și se referă, cu privire la această incompatibilitate a consilierului local, numai la contractele individuale de muncă încheiate cu aparatul propriu al consiliului local respectiv, nu și la alte forme posibile de prestare a activității, și ca atare nicio altă interpretare, extensivă, nu se impunea a fi realizată în cauză.

Împrejurarea că recurentului i se plăteau drepturile salariale cuvenite de consiliul local la care a fost detașat pe perioadă limitată nu este în mod evident de natură a conferi alte valențe juridice raportului juridic de detașare, fiind doar o consecință legală a acestuia.

Concluzionând pe acest aspect, Înalta Curte arată așadar că situația de fapt, concretă, în care s-a aflat recurentul, astfel cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar, nu intră în sfera situațiilor vizate de norma juridică ce reglementează incompatibilitățile, aplicată de intimata-pârâtă.

Totodată, în contextul analizei întreprinse prin prezentul recurs, cu titlu subsidiar, asupra susținerilor recurentului-reclamant vizând atribuțiunile ce-i reveneau în cadrul aparatului tehnic al Primarului și legate strict de profesia de instalator, Înalta Curte arată că acestea reprezintă argumente suplimentare în susținerea lipsei incompatibilității constatate, de vreme ce s-a concluzionat în sensul exercitării acestora în temeiul unei dispoziții de detașare și nu a unui contract individual de muncă care să fi fost încheiat direct cu Primăria Comunei Valea Largă.

Prin urmare, reținând argumentele mai sus înfățișate, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., cu referire la art. 20 din Legea nr. 554/2004, reținând temeinicia recursului de față, îl va admite, va casa hotărârea primei instanțe și, rejudecând, va admite acțiunea de față cu consecința anulării raportului de evaluare întocmit de autoritatea intimată, urmare a greșitei aplicări a prevederilor art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003, prezenta decizie urmând a fi comunicată părților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 61 din 23 aprilie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și, rejudecând, admite acțiunea reclamantului A.

Dispune anularea raportului de evaluare nr. 2277/G/II/21.01.2014 întocmit de intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 13 noiembrie 2015.