ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 347/2016

Decizia nr. 347/2016

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei;

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții B., C. și D., să se constate nerespectarea prevederilor Legii nr. 303/2007 și obligarea pârâtelor la actualizarea cuantumului despăgubirilor prevăzute în art. 13, alin. (4) din Legea nr. 44/1994 și art. 1, pct. 3 din Legea nr. 303/2007, respectiv "cuantumul despăgubirilor se suportă din bugetul de stat și se actualizează anual prin hotărâre a Guvernului".

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că din anul 2007, când a fost adoptată Legea nr. 303/2007, cuantumul despăgubirilor nu a fost actualizat niciodată, deși în cadrul D. a fost constituită E. conform H.G. nr. 662/2009. Această are atribuții privind analizele periodice ale cadrului legislativ și instituțional privind problematica veteranilor, invalizilor și văduvelor de război, împreună cu celelalte autorități ale administrației publice, care au responsabilități în domeniu, în scopul optimizării sistemului de asigurare a drepturilor specifice.

Prin sentința nr. 670 din 13 februarie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei de interes, ca nefondată; a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. și B., ca nefondate; a admis excepția inadmisibilității cererii și a respins cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții C., B. și D., ca inadmisibilă.

Prin Decizia nr. 1141 din 06 martie 2014, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis recursurile declarate de A. și de B. (succesor al fostului B.) împotriva sentinței civile nr. 670 din 13 februarie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Astfel, a reținut că reclamantul justifică un folos material, legitim și imediat ce ar putea fi obținut în calitate de moștenitor al persoanei îndreptățite la aplicarea prevederilor art. 13 alin. (4) din Legea nr. 44/1994 privind veteranii de război, precum și unele drepturi ale invalizilor și văduvelor de război, și că pârâtele au calitate procesuală pasivă atâta vreme cât reclamantul a adresat o solicitare scrisă pârâților iar aceștia au răspuns în sens negativ.

În privința excepției inadmisibilității, Înalta Curte a reținut că reclamantul s-a plâns de refuzul nejustificat al celor trei pârâți, cărora li s-a adresat cu petiții, de respectare a prevederilor art. 13 alin. (4) din Legea nr. 44/1994 privind veteranii de război, precum și unele drepturi ale invalizilor și văduvelor de război, cu modificările și completările aduse prin Legea nr. 303/2007, solicitând în consecință obligarea pârâților ”să ia măsuri de actualizare a cuantumului despăgubirilor și să actualizeze anual prin hotărâre a Guvernului, așa cum precizează dispozițiile art. 13 alin. (4) din Legea nr. 303/2007”, apreciind astfel că prima instanță avea obligația determinării corecte, în prealabil, a cadrului procesual al pricinii, iar reclamantul să facă dovada conținutului cererilor adresate pârâților, concluzionând că aceasta a nesocotit prevederile art. 129 alin. (4) și (5) C. proc. civ., referitoare la rolul activ al judecătorului.

În raport de dispozițiile deciziei de casare, reclamantul și-a precizat obiectul cererii de chemare în judecată la termenul din data de 26 septembrie 2014, fila 15 Dosar nr. x/2/2012*, în sensul obligării pârâților să ia măsuri de actualizare a cuantumului despăgubirilor legale, așa cum se dispune la art. 13 alin. (4) din Legea nr. 44/1994.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în fond după casare, prin sentința nr. 3009 din 7 noiembrie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepțiile lipsei de interes, inadmisibilității acțiunii și lipsei calității procesuale pasive a pârâților B. și C., ca nefondate.

Totodată, a admis acțiunea precizată formulată de reclamant, dispunând obligarea pârâților B., C. și D. să ia măsurile legale în conformitate cu prevederile art. 13 alin. (4) din Legea nr. 44/1994, respectiv cu privire la actualizarea despăgubirilor.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

Cu privire la excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. și B., prima instanță a avut în vedere Dispozițiile art. 8 din Anexa la H.G. nr. 1217/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor art. 13 alin. (3) și (4) din Legea nr. 44/1994, republicată, cu modificările și completările ulterioare, art. 2 alin. (2) din Legea nr. 340/2004 privind instituția prefectului, cu modificările și completările ulterioare și art. 1 din H.G. nr. 662/2009 privind organizarea și funcționarea E. din cadrul D.

Referitor la excepția lipsei de interes a acțiunii, prima instanță a reținut că din certificatul de moștenitor depus la dosar reiese că reclamantul este moștenitor al autorului F., care a fost veteran de război, decorat cu medalia "Virtutea Militară", clasa a III A, OZ nr. 175/1942, astfel reclamantul, moștenitor al autorului său, justifică un folos material ce ar fi obținut ca urmare a promovării acestei acțiuni, astfel că acțiunea sa nu este lipsită de interes.

În legătură cu excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtul B., prima instanță a avut în vedere obiectul acțiunii, așa cum a fost precizat, acela ca pârâții să ia măsurile legale de actualizare a cuantumului despăgubirilor, fila 15 dosar, conform art. 13 alin. (4) din Legea nr. 44/1994, respectiv cu privire la actualizare despăgubiri, și nu obligarea acestui pârât la emiterea unui act cu caracter normativ, cum susține în mod eronat pârâtul.

Pe fondul cauzei, prima instanță a avut în vedere prevederile art. 13 din Legea nr. 44/1994 și a reținut că cei decorați cu ordinele sau medaliile prevăzute la lit. b) beneficiază de o rentă lunară echivalentă cu 75% din solda de grad a unui sublocotenent.

Veteranii de război care, din cauza deficitului de teren în localitățile unde domiciliază sau în alte localități, nu au putut fi împroprietăriți conform legii vor fi despăgubiți cu o sumă ce reprezintă contravaloarea terenului la care erau îndreptățiți conform legii.

Totodată a reținut că alin. (4) al art. 13 din lege, prevede: Cuantumul despăgubirilor se suportă din bugetul de stat și se actualizează anual prin hotărâre a Guvernului.

Astfel, potrivit art. 1 din H.G. nr. 662/2009 privind organizarea și funcționarea E. din cadrul D., „La data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, în cadrul D. se constituie E., ca autoritate învestită cu responsabilitatea coordonării, la nivel național, a problematicii veteranilor, invalizilor și văduvelor de război."

Din Nota de fundamentare a H.G. nr. 662/2009, aceasta a fost elaborata de D.

Prima instanță a avut în vedere și dispozițiile art. 8 din Anexa la H.G. nr. 1217/2003, care prevăd că despăgubirile se acordă de la bugetul de stat, prin bugetul B., plata drepturilor realizându-se prin instituțiile prefectului.

În speță, ministerele menționate mai sus nu au făcut Guvernului României nicio propunere de majorare a cuantumului din anul 2004, când a fost aprobată H.G. nr. 1301 din 19 septembrie 2004.

Or, pârâții sunt obligați prin lege ca anual să ia măsuri pentru actualizarea cuantumului despăgubirilor.

Astfel, potrivit art. 2 din H.G. nr. 662/2009 privind organizarea și funcționarea E. din cadrul D.:

În scopul îndeplinirii responsabilității prevăzute la art. 1, E. se învestește cu următoarele atribuții:

a) formulează propuneri privind inițierea, avizarea și promovarea proiectelor de acte normative ce privesc problematica veteranilor, invalizilor și văduvelor de război și monitorizează modul de aplicare a legislației specifice.

Din dispozițiile legale menționate, prima instanță a reținut că pârâții au inițiativă legislativă și au obligația, conform art. 13 alin. (4) din Legea nr. 44/1994, ca anual să propună actualizarea despăgubirilor prevăzute, fapt nerealizat de către aceste instituții. În plus, însuși pârâtul B., prin adresa către reclamant, (fila 33 din dosar) îi comunică faptul că se depun toate eforturile în sensul soluționării problematicii semnalate de reclamat.

3.1. Recursul pârâtului B.;

Recurentul a invocat dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., criticând sentința Curții de Apel București pentru greșita soluționare a excepției inadmisibilității acțiunii și a excepției lipsei calității procesuale pasive a autorității.

Se susține că instanța de fond a respins în mod greșit excepția inadmisibilității acțiunii, având în vedere că obiectul cauzei nu constă în obligarea B. la emiterea unui act cu caracter normativ, ci se solicită actualizarea unor despăgubiri.

În mod greșit a fost obligat recurentul la emiterea unui act cu caracter normativ, cât timp actualizarea despăgubirilor se face prin hotărâre a Guvernului.

Acțiunea este inadmisibilă, deoarece instanțele judecătorești nu au competență să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege și să le înlocuiască/ completeze cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.

Se mai susține că prima instanță a respins în mod greșit excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentului, având în vedere că modul de finanțare și acordare a despăgubirilor solicitate în temeiul Legii nr. 44/1994 republicată și de actualizare a acestora este dat în competența D.

3.2. Recursul pârâtului C.;

Recurentul invocă motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 5, 7 și 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs, se invocă faptul că instanța de fond nu a analizat apărările formulate de C. prin concluziile scrise depuse, iar în cuprinsul hotărârii nu se regăsesc motivele de fapt și de drept pentru care au fost înlăturate apărările pârâtului.

În ceea privește soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive a recurentului-pârât, se arată că singurul argument pentru respingerea excepției este acela că autoritatea a contrasemnat H.G. nr. 662/ 2009 privind organizarea și funcționarea E. din cadrul D.

Contrasemnarea unei hotărâri nu echivalează cu asumarea vreunei obligații a recurentului.

Recurentul invocă faptul că în speță nu se realizează identitatea cerută de Legea nr. 554/2004 modificată și completată, între cel care stă în judecată și cel care poate fi obligat în raportul juridic dedus judecății.

Pe fondul cauzei, recurentul arată că prima instanță a apreciat în mod greșit că acesta are inițiativă legislativă și poate iniția hotărâri de guvern care reglementează drepturile de care beneficiază veteranii de război sau urmașii acestora.

3.3. Recursul pârâtului D.;

Recurentul-pârât invocă motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătând că judecătorul fondului a ignorat dispozițiile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 44/1994 conform cărora drepturile decurgând din calitatea de veteran de război decorat, legate de împroprietărirea cu loc de casă sau echivalent, sunt transmisibile moștenitorilor legali, dacă titularul a depus cererea de obținere a acestor drepturi în timpul vieții.

Totodată, se arată că instanța de fond a reținut în mod eronată că recurentul nu a întreprins măsurile necesare privind modificarea cadrului legislativ referitor la actualizarea cuantumului despăgubirilor care se acordă pe hectarul de teren la care au dreptul veteranii de război, fără să se țină seama că începând cu anul 2013 prin disp. art. 10 lit. b) din O.U.G. nr. 84/2012 (...), precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, se mențin în plată la nivelul acordat pentru lunile decembrie 2012-2014, drepturile prevăzute de Legea nr. 49/1991 și Legea nr. 44/1994.

Prin concluziile scrise depuse la dosar, intimatul a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.

II. Considerentele Înaltei Curți - instanța competentă să soluționeze calea de atac extraordinară exercitată;

1.1. Cu privire la cererea de recurs formulată de pârâtul B.

Obiectul acțiunii deduse judecății este obligarea pârâților să ia toate măsurile legale prealabile, în limitele competenței fiecăruia, în legătură cu actualizarea despăgubirilor, conform art. 13 alin. (4) din Legea nr. 44/1994.

Astfel, excepția inadmisibilității acțiunii a fost în mod corect respinsă de judecătorul fondului, care nu a avut în vedere obligarea pârâtului B. să emită vreun act administrativ cu caracter normativ.

Conform dispozițiilor art. 8 din Anexa 2 la H.G. nr. 1217/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor art. 13 alin. (3) și (4) din Legea nr. 44/1994 republicată, modificată și completată, despăgubirile se acordă de la bugetul de stat prin bugetul B, de unde rezultă că recurentul, alături de celelalte autorități menționate, participă la procesul acordării despăgubirilor precum și la actualizarea acestora, având obligația să solicite alocarea sumelor de la bugetul de stat.

Calitatea procesuală pasivă în dosar este dată de dispozițiile legale sus-menționate, astfel cum a reținut și instanța de fond.

1.2. Referitor la recursul formulat de pârâtul C.;

Motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. nu este întrunit, având în vedere că hotărârea atacată a analizat în considerentele acesteia toate apărările formulate de C., pronunțându-se asupra excepției lipsei de interes (fila 6), excepției lipsei calității procesuale pasive (fila 5), dar și asupra apărărilor de fond (filele 6, 7 și 8).

Motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 și art. 304

1

C. proc. civ. au fost tratate împreună prin recursul declarat, astfel că se va constata în primul rând, că excepția lipsei calității procesuale pasive a C. a fost în mod corect respinsă de judecătorul fondului ca urmare a rolului acestei autorități pe care îl deține în cazul acordării de despăgubiri și actualizării acestora.

Contrasemnarea hotărârii de guvern prin care se actualizează despăgubirile de către C. indică participarea recurentului la procesul anterior de pregătire a hotărârii, mai ales că sumele se acordă de la bugetul de stat.

Întrucât mai multe autorități au atribuții conferite de lege cu privire la aceeași problematică, fiecare dintre acestea conform competențelor lor, determină și existența unei coparticipări procesuale pasive în situația acționării în justiție de către cel care pretinde un drept prevăzut de lege, cum este cazul intimatului-reclamant.

Participarea Guvernului României nu se impunea în prezenta cauză, deoarece obiectul acțiunii nu constă în obligarea la emiterea hotărârii de Guvern, ci la realizarea formalităților prealabile care este dată în competența recurenților.

Cu privire la faptul că instanța de fond a confundat noțiunea de „buget de stat” cu denumirea „C.”, recurentul nu oferă niciun argument legat de această afirmație și nu poate fi luat în considerare.

Afirmația instanței de fond criticată de recurent referitoare la „inițiativa legislativă” a părților nu este în măsură să modifice soluția pronunțată, deoarece nu se referă la emiterea actelor normative, ci la emiterea/ adoptarea unor acte administrative normative, caz în care fiecare pârât, cum deja s-a reținut, are o competență specifică.

1.3. Cu privire la recursul formulat de D.;

În speță sunt îndeplinite disp. art. 8 alin. (2) din Legea nr. 44/1994, intimatul-reclamant a depus la dosar dovada că titularul al cărui moștenitor legal este, a depus cererea de obținere a drepturilor în timpul vieții, conform înscrisurilor aflate la filele 42, 43, 44 dosar recurs.

Din actele depuse la dosar nu rezultă că recurentul a întreprins vreo măsură în sensul problematicii semnalate de reclamant, iar existența unei adrese din care ar rezulta că „se depun toate eforturile” în acest sens, nu poate fi apreciată pozitiv în lipsa unei dovezi.

Prevederile actelor normative indicate de recurent prin care s-au luat unele măsuri în domeniul cheltuielilor publice, pentru anii 2012-2014 nu justifică nerespectarea dispozițiilor art. 13 alin. (4) din Legea nr. 444/1994 și refuzul de a se întreprinde toate demersurile în vederea actualizării anuale a despăgubirilor, care din anul 2007 nu a mai avut loc.

Față de acestea, în drept, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborate cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, recursurile vor fi respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de B., C. și de D. împotriva sentinței nr. 3009 din 7 noiembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 februarie 2016.