ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1061/2016

Decizia nr. 1061/2016

Asupra cererii de recurs de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei;

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 23 decembrie 2013 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A.:

- a chemat în judecată pe pârâții M., B., C., D., E., F., G., H., I., J., în calitate de membri ai M., solicitând instanței: să oblige pârâții să organizeze alegeri pentru desemnarea membrilor M.; să oblige pârâții să depună registrul de evidență cu toți mediatorii cu drept de vot la data expirării de drept a mandatului pentru care au fost aleși pârâții; să oblige membrii M. la restituirea sumelor încasate în această calitate de la data încetării mandatului;

- a chemat în judecată pe pârâții K. și L., solicitând obligarea acestora la abrogarea, în regim de urgență, a art. 1 pct. 4 și art. 3 din Legea nr. 115/2012.

Prin sentința civilă nr. 1307 din 25 aprilie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a hotărât următoarele:

- respinge excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâți, ca neîntemeiată;

- respinge excepția lipsei calității procesuale active și excepția lipsei de interes, ca neîntemeiate;

- admite excepția de inadmisibilitate a cererii având ca obiect obligarea Senatului și a Camerei Deputaților la abrogarea dispozițiilor Legii nr. 115/2012 și respinge ca inadmisibil acest capăt de cerere;

- respinge în rest acțiunea reclamantului A., în contradictoriu cu pârâții M., B. - în calitate de președinte al M., C. - în calitate de vicepreședinte al M., D. - în calitate de membru al M., E. - în calitate de membru al M., F. - în calitate de membru al M., G. - în calitate de membru al M., H. - în calitate de membru al M., I. - în calitate de membru al M., J. - în calitate de membru al M., K. și L.ca neîntemeiată.

II. Motivele de casare invocate;

Împotriva sentinței menționate la pct. I.2. a declarat recurs reclamantul A., în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 și invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Recurentul-reclamant solicită instanței de recurs să mențină în tot motivarea instanței de fond

cu privire la excepțiile invocate de pârâți, ca fiind temeinice și legale, respectiv: excepția lipsei calității procesuale pasive, excepția lipsei de interes și excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul D., precum și excepția inadmisibilității acțiunii formulate în contradictoriu cu K. și L.

În susținerea recursului, cu referire la concluzia instanței de fond în sensul că „pretenția de obligare a acestora la organizarea de noi alegeri nu are suport legal”, recurentul consideră că suportul legal există în sensul că pârâții, membrii M., fiind aleși pentru un mandat limitat la 2 ani și care exprimă, fără echivoc, voința mediatorilor, nu se pot prevala de nicio schimbare legislativă care să afecteze și care să prelungească mandatul în exercițiu, de la 2 la 4 ani, întrucât legiuitorul nu poate interveni în a schimba prin derogare de la prevederile Constituției voința unui colectiv ce alcătuiește o profesie liberală. Acest lucru nu este posibil, nu poate opera sau modifica voința mediatorilor autorizați decât prin consultarea acestora în adunare generală, cu respectarea cvorumului. Ori membrii M., anterior acestor modificări, nu au organizat o astfel de întrunire în cadrul căreia prelungirea mandatului să fie supusă votului electoratului și să fie prezentată Parlamentului României. De asemenea, membrii M., nu au pregătit și organizat alegeri cu 6 luni înainte de expirarea mandatului, așa cum sunt obligați prin art. 20 lit. m)

1

din Legea nr. 192/2006, modificat prin Legea nr. 370/2009, în vigoare la data obținerii mandatului, respectiv la 10 ianuarie 2012. Precizează recurentul că actualii membri ai M. au fost aleși pentru un mandat de 2 ani, la alegerile din toamna anului 2011, conform art. 17 alin. (4) din Legea nr. 192/2006 care prevedea la acea dată că „Mandatul membrilor M. este de 2 ani”. Membrii actuali ai M. au fost validați prin Hotărârea M. nr. 2910 din 12 decembrie 2011 conform prevederilor în vigoare la acea dată, respectiv art. 17 alin. (4) din Legea nr. 192/2006, și, de asemenea, au fost aleși, dintre ei, președintele și vicepreședintele - validați pentru aceeași durată de 2 ani, iar Comisia permanentă pentru un mandat de 1 an, prin Hotărârea M. nr. 01 din 10 ianuarie 2012, conform art. 18 alin. (1) din Legea nr. 192/2006.

Referitor la afirmația instanței de fond că „solicitarea reclamantului este neîntemeiată și în consecință nu se poate discuta nici despre pretinsele sume încasate necuvenit de către membri M. după încetarea de drept a mandatului, cât timp acest mandat nu a încetat”, recurentul-reclamant consideră că membrii M. au obligația să restituie sumele de bani încasate necuvenit, astfel cum s-a susținut prin cererea de chemare în judecată.

În ceea ce privește concluzia instanței de fond că evidența mediatorilor este publică, solicită instanței de recurs să constate că nu toți mediatorii au drept de vot, astfel cum rezultă din Tabloul Mediatorilor afișat pe site-ul M. Având în vedere acest aspect, recurentul reiterează și solicită M. să depună registrul de evidență cu toți mediatorii din România care au avut drept de vot la data organizării alegerilor.

III. Apărările intimaților-pârâți;

Intimatul-pârât L. a depus întâmpinare, prin care a reiterat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, iar, pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca inadmisibil.

Intimata-pârâtă K. a depus întâmpinare, solicitând, în principal, respingerea recursului, ca inadmisibil, iar, în subsidiar, ca nefondat.

Intimatul-pârât M. a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului declarat de reclamantul A.

IV. Derularea procedurii judiciare în fața instanței de recurs și analiza motivelor de casare

Recursul fiind de competența Înaltei Curți, a fost urmată procedura de filtrare prevăzută de art. 493 C. proc. civ. din 2010.

În cursul procedurii de filtrare a recursului, a fost depusă la dosar copia Deciziei nr. 713 din 4 decembrie 2014, prin care Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate ridicată de A. în Dosarul nr. x/2/2013 al Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, și a constatat că prevederile art. 3 din Legea nr. 115/2012 pentru modificarea și completarea Legii nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator sunt neconstituționale.

Prin Încheierea din camera de consiliu de la 22 septembrie 2015, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (4) C. proc. civ., a dispus comunicarea Raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Intimații-pârâți L., K. și M. au depus punct de vedere cu privire la raportul asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin punctul de vedere exprimat, intimatul-pârât M. menține solicitarea de respingere a recursului pentru considerentele arătate în întâmpinare și, totodată, arată că, în condițiile în care a fost pusă în aplicare Decizia Curții Constituționale nr. 713 din 4 decembrie 2014, cererea reclamantului a rămas fără obiect și nu mai prezintă un interes actual.

Prin Încheierea din 16 noiembrie 2015, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ. din 2010, Înalta Curte a admis în principiu recursul și a fixat termen de judecată pe fond la data de 22 martie 2016.

Analizând criticile formulate de recurentul-reclamant, care se circumscriu motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele arătate în continuare.

Cu titlu prealabil, se constată că recurentul-reclamant nu a expus critici care să poată fi circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În condițiile în care circumstanțele litigiului dedus judecății au fost detaliat expuse în cuprinsul hotărârii ce formează obiectul recursului, reluarea acestora în cadrul prezentelor considerente ar avea caracter redundant, astfel că, în temeiul art. 499 C. proc. civ., Înalta Curte va analiza motivele de casare invocate prin prisma criticilor formulate de recurent în contextul factual prezentat în hotărârea atacată și în condițiile în care recurentul precizează expres faptul că sunt legale și temeinice atât soluția, cât și motivarea instanței de fond cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive, excepția lipsei de interes, excepția lipsei calității procesuale pasive, precum și excepția inadmisibilității acțiunii formulate în contradictoriu cu K. și L.

Totodată, Înalta Curte reține că, la termenul de judecată din 22 martie 2016, conform celor consemnate în încheierea de amânare a pronunțării deciziei, r

ecurentul-reclamant a precizat următoarele: (i) a rămas fără obiect capătul de cerere cu privire la organizarea alegerilor, întrucât, în perioada martie-aprilie 2015, membrii M. au organizat alegerile, în urma Deciziei Curții Constituționale nr. 713/2014 referitoare la admiterea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. III din Legea nr. 115/2012; (ii) capătul de cerere privind cele două Camere ale Parlamentului a rămas fără obiect, întrucât alegerile au fost deja organizate; (iii) susține numai capătul de cerere cu privire la obligarea pârâților - membri ai M. din mandatul nelegal din 2011-2013 să restituie toate sumele încasate fără drept.

În ceea ce privește capătul de cerere referitor la obligarea membrilor M. la organizarea alegerilor pentru funcția și demnitatea de membru al M., Înalta Curte, constată că, prin Decizia nr. 73 din 4 decembrie 2014, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 56 din 23 ianuarie 2015, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate ridicată de A. în Dosarul nr. x/2/2013 al Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, și a constatat că prevederile art. 3 din Legea nr. 115/2012 pentru modificarea și completarea Legii nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator sunt neconstituționale.

În considerentele deciziei, Curtea Constituțională a reținut că: dispozițiile ce formează obiectul controlului de constituționale „20. (…) transformă, practic, un mandat eligibil, obținut în urma unor alegeri interne ale mediatorilor, într-un mandat numit în privința perioadei care excedează duratei inițiale a mandatelor, prin prelungirea lor de la 2 la 4 ani și prin lipsirea mediatorilor de posibilitatea de a-și alege un nou consiliu de mediere la expirarea celor 2 ani prevăzuți inițial de lege. 21. Rezultă, prin urmare, un mandat hibrid, cu o natură juridică mixtă, pe de o parte eligibil, pe de altă parte numit, ceea ce reprezintă o îndepărtare față de natura juridică eligibilă a mandatelor membrilor M. Așadar, prin redimensionarea unor mandate în curs s-a ajuns nu doar la creșterea duratei acestora, ci și la modificarea naturii lor juridice, ceea ce vine în contradicție cu prevederile art. 15 alin. (2) din Constituție.

22.

În privința efectelor prezentei decizii, Curtea reține că, având în vedere prevederile art. 147 alin. (1) și (4) din Constituție, de la data publicării deciziei în M. Of. al României, Partea I, mandatele configurate conform legii criticate încetează de drept.”

Ulterior deciziei

Curții Constituționale, mandatele membrilor în funcție ai M. au încetat de drept la data de 23 ianuarie 2015, iar M. a adoptat hotărârile necesare pentru desfășurarea alegerilor, care s-au finalizat la data de 20 martie 2015, când, prin Procesul-verbal al Comisiei Electorale, au fost declarați aleși noii membri titulari ai M.. Sub acest aspect, Înalta Curte are în vedere înscrisurile depuse în probațiune de intimatul-pârât M., respectiv: Hotărârea nr. 52 din 20 decembrie 2014 privind modificarea și completarea Regulamentului de organizare și funcționare a M., aprobat prin Hotărârea M. nr. 5/2007; Hotărârea nr. 49 din 12 decembrie 2014 pentru publicarea în M. Of. al României a Tabloului Mediatorilor; Hotărârea nr. 3 din 22 ianuarie 2015 privind aprobarea calendarului de organizare a alegerilor pentru M. din 2015; Hotărârea nr. 1 din 22 ianuarie 2015 privind conducerea M. pe perioada organizării alegerilor și până la descărcarea de gestiune către noul Consiliu de mediere; Procesul-verbal din 20 martie 2015 al Comisiei Electorale, prin care au fost declarați admiși noii membri ai Consiliului (filele 104-121 la dosarul de recurs.)

În atare condiții, Înalta Curte reține că a rămas fără obiect

capătul de cerere referitor la obligarea membrilor M. la organizarea alegerilor pentru funcția și demnitatea de membru al M.

În privința singurului

capăt de cerere, susținut în continuare de către reclamant, conform celor consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din 22 martie 2016, cu privire la obligarea pârâților - membri ai M. din mandatul nelegal din 2011-2013 să restituie toate sumele încasate fără drept, Înalta Curte constată că nu pot fi primite susținerile recurentului-reclamant pentru considerentele arătate în continuare.

În condițiile în care, până la data de 23 ianuarie 2015, când a fost

publicată în M. Of. al României Decizia Curții Constituționale nr. 73 din 4 decembrie 2014, pârâții au deținut în mod legal calitatea de membru al M. este necontestat faptul că li se recunoaște beneficiul corelativ al aplicării prevederilor art. 18 alin. (4) din Legea nr. 192/2006, conform cărora „pentru activitatea depusă, membrii M. au dreptul la o indemnizație lunară, în condițiile stabilite prin regulamentul” de organizare și funcționare al Consiliului.

Pentru toate considerentele arătate, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul declarat de A., va casa în parte sentința atacată în sensul respingerii, ca rămas fără obiect, a capătului de cerere referitor la obligarea membrilor M. la organizarea alegerilor pentru funcția și demnitatea de membru al M. și va menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 1307 din 25 aprilie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte sentința atacată în sensul că respinge, ca rămas fără obiect, capătul de cerere referitor la obligarea membrilor M. la organizarea alegerilor pentru funcția și demnitatea de membru al M..

Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 aprilie 2016.