ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3797/2015

Decizia

nr. 3797/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Acțiunea formulată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. 52312/G/II/13.11.2013, emis de pârâtă.

1.2. Soluția instanței de fond

Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 90 din 3 aprilie 2014, a admis acțiunea formulată de reclamant, dispunând anularea Raportului de evaluare nr. 52312/G/II/13.11.2013, emis de pârâtă.

2.1. Recursul

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Agenția Națională de Integritate, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat.

În argumentarea motivului de recurs invocat, recurenta-pârâtă a menționat că instanța de fond în mod eronat a statuat că, în ceea ce privește regimul incompatibilităților, legea nu are în vedere persoana desemnată manager interimar al unei instituții publice.

De asemenea, o astfel de interpretare a legii este contrazisă de situația de fapt întrucât pentru exercitarea funcției de manager interimar a fost încheiat Contractul nr. 99560/2011, unde s-a stipulat faptul că intimatul-reclamant deține funcția de manager (director general) al Teatrului Muzical Galați, având drepturile și obligațiile stabilite pentru funcția de manager potrivit art. 33 din O.U.G. nr. 189/2008 privind managementul instituțiilor publice de cultură.

Prin încheierea contractului de management chiar pentru perioada interimară intimatul-reclamant avea obligația respectării dispozițiilor art. 3 din O.U.G. nr. 189/2008 privind managementul instituțiilor publice de cultură, potrivit căruia: „Managementul instituțiilor publice de cultură poate fi încredințat unei persoane fizice care îndeplinește cumulativ următoarele condiții: f) nu deține o funcție de conducere la o altă instituție din România”.

Deci, rezultă fără echivoc faptul că pentru perioada exercitării funcției de director interimar, intimatul reclamant A. a încheiat un contract de management pentru funcția de manager, având atribuțiile specifice funcției de manager și remunerat pentru funcția de manager.

În conținutul dispozițiilor O.U.G. nr. 189/2008 privind managementul instituțiilor publice de cultură nu este prevăzut faptul că persoana care exercită funcția de manager interimar poate încălca dispozițiile art. 3 din O.U.G. nr. 189 din 25 noiembrie 2008 privind managementul instituțiilor publice de cultură.

Prin urmare, în cauza dedusă judecății s-a dovedit că în perioada 31.01.2012-17.10.2012, intimatul-reclamant A. s-a aflat în stare de incompatibilitate deoarece a deținut funcția de director interimar (manager) al Teatrului Muzical din Galați, simultan cu cea de decan al Facultății de Arte din cadrul Universității Galați.

2.2. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 13 iulie 2015, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., sens în care a fost pronunțată Încheierea de ședință din 30 septembrie 2015.

Înalta Curte, analizând recursul formulat în raport cu actele dosarului, reține că acesta nu este fondat, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Prin Raportul de evaluare nr. 52312/G/13.11.2013 întocmit de Agenția Națională de Integritate, în Lucrarea nr. 37847/S/II/ 24.08.2012, s-a constatat că intimatul-reclamant A. în perioada 31.01.2012-17.10.2012, s-a aflat în stare de incompatibilitate deoarece a deținut funcția de director interimar al Teatrului Muzical din Galați, simultan cu cea de decan al Facultății de Arte din cadrul Universității Galați, reținându-se că au fost încălcate dispozițiile art. 3 din O.U.G. nr. 189/2008.

Necontestat este că intimatul-reclamant A. a deținut următoarele funcții:

- director interimar al Teatrului Muzical din Galați în perioada 31.01.2012-19.10.2012;

- manager (director general) al Teatrului Muzical din Galați în perioada 19.10.2012 - prezent;

- decan interimar al Facultății de Arte din cadrul Universității Galați în perioada 01.03.2009-06.04.2012, conform Deciziei nr. 74 din 21 ianuarie 2009;

- decan al Facultății de Arte din cadrul Universității Galați în perioada 06.04.2012-17.10.2012, conform Deciziei nr. 693 din 06 aprilie 2012 și Deciziei nr. 2587 din 17 octombrie 2012.

Criticile recurentei privind greșita interpretare și aplicare a normelor legale referitoare la reținerea stării de incompatibilitate, instanța de recurs constată că sunt neîntemeiate, fiind corectă soluția instanței de fond prin care s-a anulat actul contestat.

În cauză, este necontestat că starea de incompatibilitate a fost stabilită de Agenție în raport cu funcția de director interimar (manager) al Teatrului Muzical Galați și funcția de decan al Facultății de Arte din cadrul Universității Galați.

Astfel, Agenția a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 3 din O.U.G. nr. 189/2008 conform cărora: „Managementul instituțiilor publice de cultură poate fi încredințat unei persoane fizice care îndeplinește cumulativ următoarele condiții: f) nu deține o funcție de conducere la o alta institute din România”, coroborate cu dispozițiile art. 207 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 1/2011, în forma în vigoare la data întocmirii raportului de evaluare, potrivit cărora: „Funcțiile de conducere sunt următoarele: a) rectorul, prorectorii, directorul general administrativ, la nivelul universității; b) decanul, prodecanii, la nivelul facultății; c) directorul de departament, la nivelul departamentului”.

În raport de dispozițiile legale citate, se reține că nu are semnificație juridică funcția de manager (director) interimar sau definitiv, din moment ce incompatibilitatea este raportată la funcția de decan.

Astfel, problema de drept care se impune a fi dezlegată în cauză este dacă funcția de decan este o funcție de conducere didactică sau o funcție de autoritate publică cu prerogative de putere publică, cum a reținut autoritatea publică recurentă.

În raport cu faptul că decanul oricărei facultăți nu exercită prerogative de putere publică, ci îndeplinește atribuții exclusiv de natură didactică, se impune interpretarea funcției respective prin prisma conținutului său și nu a denumirii sale.

Astfel, funcțiile de decan și prodecan sunt lipsite de prerogative de putere publică, decanul neavând atribuții privind emiterea unor acte administrative (ex. diplome de absolvire, certificate, atestate, etc.), nici de gestionare a resurselor umane ale facultății (numiri și eliberări din funcții, aplicarea unor sancțiuni, etc.), după cum nu are atribuții nici în ceea ce privește angajarea răspunderii, administrarea patrimoniului, etc.

Deci, sintagmele folosite de legiuitor, trebuiau interpretate în sensul că decanul exercită o funcție de conducere didactică a facultății și respectiv, decanul răspunde de managementul didactic și conducerea didactică a facultății.

Faptul că aceasta a fost/este interpretarea corectă a noțiunii de funcție de conducere în cazul decanului, precum și în cazul altor titulari de asemenea funcții de conducere didactică, rezultă și din intervenția legiuitorului care, prin art. I pct. 49 din O.U.G. nr. 49/2014, la art. 207, după alin. (2) a introdus două noi alineate - alin. (2

1

) și (2

2

), cu următorul cuprins: „(2

1

) Funcțiile de conducere prevăzute la alin. (2) reprezintă funcții în domeniul didactic a căror desfășurare nu presupune prerogative de putere publică. (2

2

) Funcțiile prevăzute la alin. (2) nu sunt funcții publice de autoritate, activitățile din domeniul didactic specifice care se derulează prin intermediul acestora sunt în principal, următoarele:

a) îndeplinirea misiunii instituției de învățământ superior de a genera și de a transfera cunoaștere către societate:

b) organizarea derulării programelor de studii al căror clement central este asigurarea calității în scopi dezvoltării personale, al inserției profesionale a individului și a satisfacerii nevoii de competență a mediului socioeconomic;

c) organizarea procesului de obținere a calificărilor corelate cu nevoile identificate pe piața muncii:

d) gestionarea eficientă a activităților de învățământ, cercetare, producție sau transfer cognitiv și tehnologic:

e) realizarea și implementarea de proiecte finanțate din surse interne sau externe universității:

f) sprijinirea în mod, adecvat a membrilor comunității universitare;

g) derularea de acțiuni privind cooperarea internațională a instituției de învățământ superior:

h) asigurarea libertății academice a personalului didactic, didactic auxiliar și de cercetare, precum și drepturilor și libertăților studenților;

i) respectarea autonomiei universitare, a transparenței deciziilor și activităților, a echității și eticii universitare;

j) asigurarea și:gestionarea resurselor materiale și umane, cu respectarea regimului juridic al conflictelor d interese și a legislației în vigoare;

k) asigurarea, la nivelul instituției de învățământ superior, a condițiilor necesare desfășurării activității d cercetare științifică, dezvoltare, inovare și transfer tehnologic, prin creație individuală și colectivă. în domenii științelor, al științelor inginerești, al artelor, al literelor, prin asigurarea performanțelor și dezvoltării fizice și sportive, precum și valorificarea și diseminarea rezultatelor acestora în vederea producerii, transmiterii valorificării cunoașterii”.

Astfel, legiuitorul a confirmat că funcțiile de la alin. (2) al art. 207, între care și funcția de decan, sunt funcții de conducere didactică, iar nu funcții de autoritate publică cu prerogative de putere publică, cum în mod greșit a reținut A.N.I.

Astfel fiind, rezultă că motivul de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 din noul C. proc. civ. nu este întemeiat, fiind corectă soluția atacată prin care s-a anulat Raportul de evaluare nr. 52312/G/II din 13.11.2013.

În concluzie, Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, va respinge recursul formulat de A.N.I., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Agenția Națională de Integritate împotriva sentinței nr. 90 din 3 aprilie 2014 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 noiembrie 2015.