ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1656/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 9 octombrie 2014 pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x din 24 septembrie 2014 emis de pârâtă, prin care s-a constatat că a încălcat regimul incompatibilităților în perioada 8 februarie 2013 - 24 aprilie 2014, întrucât a exercitat concomitent funcția de manager interimar al Spitalului Clinic Județean de Urgență Târgu Mureș și funcția de administrator al S.C. B. S.R.L., precum și în perioada 18 aprilie 2014 - 22 mai 2014, având în vedere că a exercitat concomitent funcția de manager interimar al Spitalului Județean Mureș și funcția de administrator al societății B. S.R.L., încălcând dispozițiile art. 180 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 95/2006.

Prin Sentința nr. 54 din 22 mai 2015, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, și a dispus anularea Raportului de evaluare nr. x/24.09.2014 întocmit de pârâtă.

Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Agenția Națională de Integritate, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurenta-pârâtă susține că hotărârea instanței de fond este nelegală, întrucât în mod greșit s-a reținut că în cauză nu sunt întrunite condițiile expres prevăzute de dispozițiile art. 180 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 95/2006, cu modificările și completările ulterioare.

Se arată, contrar celor reținute de instanța de fond, că rezultă fără echivoc din modalitatea de redactare a dispozițiilor art. 180 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 95/2006, faptul că legiuitorul a stabilit foarte clar care sunt incompatibilitățile funcției de manager de spital, una dintre acestea fiind calitatea de administrator la o societate comercială, fiind fără relevanță dacă societatea a desfășurat sau nu activitate, dacă a realizat sau nu venituri, întrucât legiuitorul nu a făcut niciun fel de distincție între societățile care derulează activități și cele care, deși sunt înregistrate oficial, nu derulează activități.

Regimul incompatibilităților este expres prevăzut de legislația în vigoare, legea interzicând cumulul de calități/funcții necondiționat de întocmirea altor acte juridice.

Se susține că reclamantul a ignorat prevederile legale menționate, întrucât nu a efectuat demersurile necesare pentru a ieși din starea de incompatibilitate în termenul prevăzut de lege, încălcând astfel regimul juridic al incompatibilităților.

Recurenta arată că la momentul pronunțării soluției, instanța a ignorat faptul că, potrivit adresei din 12 iunie 2014 a ONRC, la data de 20.04.2013 a încetat suspendarea temporară a activității, astfel că societatea a devenit activă.

Situațiile financiare aferente perioadei 20.04.2013 - 22.05.2014 fac pe deplin dovada că, din moment ce au fost semnate de administratorul societății, acesta și-a exercitat prerogativele funcției de administrator, asumându-și veridicitatea și legalitatea datelor înscrise în cuprinsul acestor documente.

Din analiza conținutului cererii înregistrate la ONRC sub nr. 9642 din 21 februarie 2014, rezultă că intimatul reclamant a solicitat, în calitate de administrator și asociat unic al societății înregistrarea modificărilor conform actului constitutiv actualizat, precum și înscrierea mențiunilor privind noul administrator.

Potrivit evidențelor ONRC, intimatul-reclamant figurează deținând funcția de administrator și calitatea de asociat unic al S.C. B. S.R.L., de la data de 16.06.2009 până la data de 22.05.2014, iar asociat cu o cotă de participare la beneficii și pierderi de 50% din capitalul social, de la data de 22.05.2014 până la data de 29.05.2014.

În concluzie, se arată că în mod corect au fost identificate în Raportul de evaluare elemente privind existența stării de incompatibilitate.

Prin întâmpinarea formulată, intimatul-reclamant A. a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond.

Susține că simpla deținere a funcției de administrator la o societate care nu desfășoară nicio activitate nu împietează asupra modului de desfășurare a activității manageriale în cadrul spitalului, motiv pentru care legiuitorul a folosit în mod expres noțiunea de exercitare și nu pe aceea de deținere a funcției de administrator.

Este de principiu faptul că poți deține funcția de administrator și să nu o exerciți, la fel cum poți să nu deții această funcție, însă în fapt să exerciți activități de manager.

Intimatul arată că simpla depunere a declarației fiscale cu valoare zero reprezintă o simplă formalitate și nu poate fi apreciată ca o activitate de conducere a societății, așa cum nici cererea adresată ORC de modificare a mențiunilor de înlocuire a administratorului statutar nu poate fi calificată ca fiind un act de exercitare a funcției de administrator.

II. Procedura de soluționare a recursului

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 27 ianuarie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 24.03.2017 completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

Analizând actele și lucrările dosarului, raportat la motivele de recurs formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru argumentele ce urmează:

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Instanța de recurs reține că, prin acțiunea introductivă, reclamantul a solicitat anularea Raportului de evaluare nr. x/24.09.2014 emis de pârâtă, prin care s-a constatat că a încălcat regimul incompatibilităților în perioada 8.02.2013 - 24.04.2014, întrucât a exercitat concomitent funcția de manager interimar al Spitalului Clinic Județean de Urgență Târgu Mureș și funcția de administrator al S.C. B. S.R.L., precum și în perioada 18.04.2014 - 22.05.2014, având în vedere că a exercitat concomitent funcția de manager interimar al Spitalului Județean Mureș și funcția de administrator al societății B. S.R.L., nerespectând dispozițiile art. 180 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 95/2006.

Se constată că interpretarea dată de instanța de primă jurisdicție dispozițiilor art. 180 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 95/2006 este în sensul urmărit de legiuitor.

În conformitate cu prevederile art. 180 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății "(1) Funcția de manager persoană fizică este incompatibilă cu: b) exercitarea oricărei activități sau funcții de manager inclusiv cele neremunerate."

Instanța de fond a analizat actul administrativ atacat, prin raportare la cele două perioade reținute în Raportul de evaluare, precum și prin interpretarea și aplicarea dispozițiilor invocate ca fiind încălcate, la situația de fapt dedusă judecății.

Înalta Curte reține că dispozițiile art. 176 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății stabilesc condițiile de ocupare a funcției de manager al unui spital public, iar prin art. 1 din anexa nr. 1 pct. II din Ordinul ministrului sănătății nr. 1384/2010 se stabilește "obiectul contractului" de management.

Prin dispozițiile art. 180 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 legiuitorul a stabilit care sunt incompatibilitățile funcției de manager de spital, fiind respectat principiul proporționalității, în limitele aduse exercitării unei profesii și a echilibrului între scopul urmărit de legiuitor și interesele concrete corespunzătoare scopului urmărit.

Prin Deciziile nr. 844/2015 și nr. 190/2017, Curtea Constituțională a reținut că legiuitorul a avut în vedere aceste limitări, deoarece funcția de manager presupune gestionarea patrimoniului și a mijloacelor materiale și bănești ale spitalului, astfel încât interesul general urmărit a privit buna gestionare a banilor publici folosiți pentru realizarea unui sistem de sănătate eficient economic, pus în slujba cetățeanului.

Or, plecând de la acest context, în mod corect instanța de primă jurisdicție a analizat sensul sintagmei "a exercita" cuprinsă în art. 180 alin. (1) lit. b) din actul normativ în discuție, pentru a se putea stabili, cu certitudine, dacă reclamantul a încălcat regimul incompatibilităților în perioadele reținute în Raportul de evaluare contestat.

Astfel, Înalta Curte, în deplin acord cu cele reținute de instanța de fond, constată că prin utilizarea sintagmei de "exercitare a funcției" legiuitorul a înțeles să acopere situațiile de fapt, concrete, în care o persoană numită în funcția de manager exercită orice altă activitate sau funcție de manager. De aceea, instanța trebuie să verifice, iar instanța de primă jurisdicție a verificat întocmai, dacă reclamantul a îndeplinit atribuțiile specifice funcției de administrator în perioadele reținute în Raportul de evaluare contestat, perioade în care a deținut funcția de manager interimar de spital.

Înalta Curte reține că din actele dosarului rezultă că, în perioada 20.04.2010 - 20.04.2013, S.C. B. S.R.L. s-a aflat în inactivitate temporară, împrejurare din care se poate prezuma că reclamantul nu a exercitat funcția de administrator al societății.

Faptul că au fost depuse declarații fiscale cu valoare zero atestă lipsa activității societății, nefiind vorba despre o activitate de conducere a societății.

Nu poate fi reținută susținerea recurentei pârâte conform căreia instanța de fond a analizat superficial înscrisurile depuse în probațiune, fiind ignorată adresa din 12 iunie 2014 a ORC din care rezultă că la data de 20.04.2013 a încetat suspendarea temporară a activității. societatea devenind activă.

Sub acest aspect, instanța de control judiciar reține că potrivit declarației fiscale 100, existentă la dosarul de fond, fila 161, societatea nu a desfășurat activitate în anul 2014, iar cererea reclamantului adresată Oficiului Registrului Comerțului, în calitate de asociat unic și nu de administrator, privind înregistrarea modificărilor la actul constitutiv al S.C. B. S.R.L., a mențiunii privind noul administrator al acesteia, (din 13.03.2014), confirmă faptul că intimatul-reclamant nu se află în ipoteza reglementată de dispozițiile art. 180 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 95/2006.

În mod corect prima instanță a considerat că respectiva cerere nu reprezintă un act de exercitare a funcției de administrator, în raport cu calitatea în care intimatul reclamant a formulat cererea, dar și cu finalitatea acesteia.

Se arată în finalul cererii de recurs că în mod corect și legal au fost identificate în Raportul de evaluare elemente privind existența stării de incompatibilitate, în sensul art. 180 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 95/2006, deoarece reclamantul a deținut concomitent următoarele funcții: în perioada 8.02.2013 - 24.04.2014, funcția de manager interimar al Spitalului Clinic Județean de Urgență Târgu Mureș și funcția de administrator al S.C. B. S.R.L., precum și în perioada 18.04.2014 - 22.05.2014, funcția de manager interimar al Spitalului Județean Mureș și funcția de administrator al societății B. S.R.L.

Susținerea nu poate fi reținută în soluționarea favorabilă a căii de atac, din moment ce textul de lege invocat se referă în mod expres la exercitarea și nu la deținerea concomitentă a funcțiilor, iar din probele administrate în cauză nu a rezultat exercitarea de către intimatul reclamant a funcției de administrator al societății B. S.R.L.

Constatând că sentința este legală, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 noul C. proc. civ., întrucât instanța de fond în mod corect a dispus anularea Raportului de evaluare emis de recurenta-pârâtă, soluția primei instanțe va fi menținută de Înalta Curte și, pe cale de consecință, recursul va fi respins, ca nefondat.

Văzând cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimatul-reclamant, raportat la soluția dată de instanța de recurs, în temeiul art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va dispune obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată către intimat.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 ori potrivit art. 488 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Agenția Națională de Integritate împotriva Sentinței nr. 54 din 22 mai 2015 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta la plata sumei de 2000 RON către intimatul A., reprezentând cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 mai 2017.

Procesat de GGC - NN