ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2485/2013
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2485/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra cererii,
din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin decizia nr. 2012 din 22 mai 2013
pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă, în Dosarul
nr. 873/59/2011, a fost respins recursul declarat de reclamanta SC C.F.I. SRL Criscior
împotriva sentinței civile nr. 7/PI din 9 februarie 2012 pronunțată de Curtea de
Apel Timișoara, secția comercială, ca nefondat. A fost obligată recurenta-reclamantă
SC C.F.I. SRL Criscior la plata sumei de 1.251 RON cheltuieli de judecată către
intimata-pârâtă SC L.G.R. SRL Timișoara.
Prin cererea înregistrată
la data de 27 mai 2013 petenta SC L.G.R. SRL Timișoara a solicitat instanței, completarea
dispozitivului deciziei nr. 2012 din 22 mai 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație
și Justiție, secția a ll-a civilă în sensul obligării reclamantei Ia plata cheltuielilor
în cuantum de 7.796,3 RON reprezentând onorariu avocațial în cuantum de 4.980 RON,
conform facturii din 4 ianuarie 2013 și cheltuieli de deplasare în cuantum de 2.836,3
RON.
În motivare, petenta
a susținut, în esență, că instanța de recurs s-a pronunțat doar asupra cheltuielilor
de deplasare pentru termenul din 22 mai 2013, omițând să se pronunțe și asupra cheltuielilor
de deplasare pentru termenul de judecată din 16 ianuarie 2013, precum și asupra
onorariului avocațial.
În drept, au fost
invocate dispozițiile art. 281
2
C. proc. civ.
Cererea este întemeiată.
Înalta Curte constată
că petenta a solicitat instanței completarea dispozitivului deciziei pronunțate
în recurs în sensul obligării recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată
de judecată în cuantum de de 7.798,3 RON.
Potrivit dispozițiilor
art. 281
2
C. proc. civ. „dacă prin hotărârea dată instanța a omis să
se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei
cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii (...)”.
Analizând cererea
patentei SC L.G.R. SRL Timișoara, raportat de solicitarea acestei vizând acordarea
cheltuielilor de judecată în recurs, ținând cont și de înscrisurile depuse în dovedirea
cheltuielilor de judecată efectuate, Înalta Curte constată că, în cauza, au fost
acordate doar cheltuieli de judecată reprezentând cheltuielile de deplasare pentru
termenul de judecată la care s-a soluționat pricina, instanța emițând să se pronunțe
asupra celorlalte cheltuieli de judecată solicitate, reprezentând onorariu avocat
și cheltuieli de deplasare pentru termenul anterior, aspect ce atrage incidența
în cauză a dispozițiilor art. 281
2
C. proc. civ.
În raport de această
împrejurare, având în vedere că recurenta-reclamantă SC C.F.I. SRL Criscior a fost
obligată doar la plata sumei de 1.261 RON cheltuieli de judecata către îmtimata-pârâtă
SC L.G.R. SRL Timișoara, din totalul de 7.796,3 RON, Înalta Curte va da eficiență
prevederilor art. 281
2
C. proc. civ., în sensul că va admite cererea
formulată de petenta SC L.G.R. SRL Timișoara și va dispune completarea dispozitivului
deciziei nr. 2012 din 22 mai 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,
secția a ll-a civilă, obligând recurenta-reclamantă SC C.F.I. SRL Criscior și la
plata sumei de 6545,3 RON cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă SC
L.G.R. SRL Timișoara.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUHELE LEGII
DECIDE
Admite cererea
formulată de petenta SC L.G.R. SRL Timișoara.
Dispune completarea dispozitivului
deciziei nr. 2012 din 22 mai 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,
secția a II-a civilă în sensul că, obligă recurenta-reclamantă SC C.F.I. SRL Criscior
și Ia plata sumei de 6.545,3 RON cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă SC
L.G.R. SRL Timișoara.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi
19 iunie 2013.