ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2462/2013

Asupra recursului, din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 299/LP/PI din 1 iunie 2012 pronunțată deTribunalul Timiș a

fost respinsă cererea formulată de reclamantul M.R., în contradictoriu cu

pârâta SC P.F. SRL Recaș.

Împotriva acestei sentințe reclamantul

M.R. a declarat apel, solicitând schimbarea hotărârii atacate, în sensul

admiterii cererii de dizolvare a societății pârâte, considerând că în cauză

sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 237 lit. c) și d) din Legea nr.

31/1990, republicată.

Întrucât pentru termenul de judecată

din 10 octombrie 2012 reclamantul, deși legal citat cu mențiunea timbrării

cererii de apel cu suma de 19,5 RON taxă judiciară de timbru și 0,15 RON timbru

judiciar, sub sancțiunea anulării cererii, nu s-a conformat obligației legale

ce-i revenea, Curtea de Apel Timișoara, secția a ll-a civilă, prin decizia

civilă nr. 170 pronunțată la acea dată, a anulat ca netimbrat apelul declarat

de reclamant, aplicând cererii sancțiunea prevăzută de art. 20 alin. (3) din

Legea nr. 146/1997.

În termen legal, reclamantul a

declarat recurs, susținând că instanța de apel nu a respectat procedura de

citare, în sensul că nu i s-a comunicat personal citația pentru termenul de

judecată acordat soluționării apelului și, prin urmare, nu a luat cunoștință de

conținutul citației și implicit de obligația de a timbra.

Recurentul-reclamant nu și-a încadrat

criticile în temeiul de drept al art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă SC P.F. SRL nu a depus

întâmpinare.

Analizând decizia atacată, în limitele

controlului de legalitate, în raport de criticile formulate și de soluția

instanței de apel, de anulare a cererii de apel ca netimbrată, Înalta Curte

constată că recursul este nefondat pentru considerentele care succed:

Susținerile recurentului-reclamant

vizând nelegala citare pentru termenul la care s-a soluționat apelul se

circumscriu pct. 5 al art. 304 C. proc. civ., motiv pentru care, Înalta Curte

urmează a examina hotărârea recurată din perspectiva acestui text legal.

Din înscrisul existent a dosarului de

apel, rezultă că reclamantul M.R. a fost legal citat pentru termenul de

judecată din data de 10 octombrie 2012, la domiciliul indicat, cu mențiunea de

a achita taxele judiciare de timbru aferente cererii de apel.

Totodată, se reține că, în situația de

față, citarea reclamantului s-a efectuat în mod legal, prin afișare, cu

respectarea dispozițiilor art. 92

1

C. proc. civ., potrivit cărora,

este suficient pentru valabilitatea procedurii, ca agentul procedural, ulterior

constatării lipsei oricărei persoane la domiciliu, să afișeze citația emisă

pentru termenul de judecată.

De asemenea, se constată că dovada de

îndeplinire a procedurii de citare, respectă cerințele prevăzute de art. 100 C.

proc. civ., fiind indicat locul în care s-a efectuat afișarea citației.

Pe cale de consecință, sancțiunea

prevăzută de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, privind taxele judiciare

de timbru a fost corect aplicată.

Distinct de cele reținute, este de

menționat că taxa de timbru se achită anticipat, ca regulă, și numai prin

excepție, când se constată că suma depusă este insuficientă se pune în vedere

achitarea diferenței până la primul termen de judecată.

Timbrul judiciar instituit prin O.G.

nr. 32/1995 se aplică în toate cazurile pentru care se percep taxe judiciare de

timbru.

Potrivit art. 9 din O.G. nr. 32/1995,

aprobată și modificată prin Legea nr. 106/1995, cererile pentru care se

datorează timbru judiciar nu pot fi primite și înregistrate, dacă nu sunt

timbrate corespunzător, iar în caz de nerespectare a dispozițiilor menționate

se vor aplica prevederile legale în vigoare referitoare la taxa de timbru.

În cauză, instanța a pus în vedere

apelantului, legal citat, să depună până la primul termen de judecată taxa de

timbru aferentă căii de atac exercitate, iar acesta nu se poate prevala de

propria culpă în neonorarea obligației legale de a timbra.

Pentru considerentele anterior expuse,

Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va

respinge recursul declarat de reclamantul M.R. împotriva deciziei civile nr.

170 din 10 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a ll-a

civilă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de reclamantul M.R. împotriva deciziei civile nr. 170 din 10

octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a ll-a civilă, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 19 iunie 2013.