ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2462/2013

Asupra recursului, din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 299/LP/PI din 1 iunie 2012 pronunțată deTribunalul Timiș a fost respinsă cererea formulată de reclamantul M.R., în contradictoriu cu pârâta SC P.F. SRL Recaș. Împotriva acestei sentințe reclamantul M.R. a declarat apel, solicitând schimbarea hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii de dizolvare a societății pârâte, considerând că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 237 lit. c) și d) din Legea nr. 31/1990, republicată.

Întrucât pentru termenul de judecată din 10 octombrie 2012 reclamantul, deși legal citat cu mențiunea timbrării cererii de apel cu suma de 19,5 RON taxă judiciară de timbru și 0,15 RON timbru judiciar, sub sancțiunea anulării cererii, nu s-a conformat obligației legale ce-i revenea, Curtea de Apel Timișoara, secția a ll-a civilă, prin decizia civilă nr. 170 pronunțată la acea dată, a anulat ca netimbrat apelul declarat de reclamant, aplicând cererii sancțiunea prevăzută de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997. În termen legal, reclamantul a declarat recurs, susținând că instanța de apel nu a respectat procedura de citare, în sensul că nu i s-a comunicat personal citația pentru termenul de judecată acordat soluționării apelului și, prin urmare, nu a luat cunoștință de conținutul citației și implicit de obligația de a timbra.

Recurentul-reclamant nu și-a încadrat criticile în temeiul de drept al art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. Intimata-pârâtă SC P.F. SRL nu a depus întâmpinare. Analizând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate și de soluția instanței de apel, de anulare a cererii de apel ca netimbrată, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele care succed: Susținerile recurentului-reclamant vizând nelegala citare pentru termenul la care s-a soluționat apelul se circumscriu pct. 5 al art. 304 C. proc. civ., motiv pentru care, Înalta Curte urmează a examina hotărârea recurată din perspectiva acestui text legal. Din înscrisul existent a dosarului de apel, rezultă că reclamantul M.R.

a fost legal citat pentru termenul de judecată din data de 10 octombrie 2012, la domiciliul indicat, cu mențiunea de a achita taxele judiciare de timbru aferente cererii de apel. Totodată, se reține că, în situația de față, citarea reclamantului s-a efectuat în mod legal, prin afișare, cu respectarea dispozițiilor art. 92 1 C. proc. civ., potrivit cărora, este suficient pentru valabilitatea procedurii, ca agentul procedural, ulterior constatării lipsei oricărei persoane la domiciliu, să afișeze citația emisă pentru termenul de judecată. De asemenea, se constată că dovada de îndeplinire a procedurii de citare, respectă cerințele prevăzute de art. 100 C. proc. civ., fiind indicat locul în care s-a efectuat afișarea citației.

Pe cale de consecință, sancțiunea prevăzută de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, privind taxele judiciare de timbru a fost corect aplicată. Distinct de cele reținute, este de menționat că taxa de timbru se achită anticipat, ca regulă, și numai prin excepție, când se constată că suma depusă este insuficientă se pune în vedere achitarea diferenței până la primul termen de judecată. Timbrul judiciar instituit prin O.G. nr. 32/1995 se aplică în toate cazurile pentru care se percep taxe judiciare de timbru. Potrivit art. 9 din O.G. nr. 32/1995, aprobată și modificată prin Legea nr. 106/1995, cererile pentru care se datorează timbru judiciar nu pot fi primite și înregistrate, dacă nu sunt timbrate corespunzător, iar în caz de nerespectare a dispozițiilor menționate se vor aplica prevederile legale în vigoare referitoare la taxa de timbru.

În cauză, instanța a pus în vedere apelantului, legal citat, să depună până la primul termen de judecată taxa de timbru aferentă căii de atac exercitate, iar acesta nu se poate prevala de propria culpă în neonorarea obligației legale de a timbra. Pentru considerentele anterior expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamantul M.R. împotriva deciziei civile nr. 170 din 10 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a ll-a civilă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul M.R. împotriva deciziei civile nr. 170 din 10 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a ll-a civilă, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 iunie 2013.