ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 22/2013

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 22/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Tribunalul București,

secția a VI-a comercială, prin Sentința comercială nr. 16077/2011 din 14 septembrie

2011 a admis acțiunea formulată de reclamanta RA APPS - Sucursala pentru

Administrarea și Întreținerea Fondului Imobiliar (SAIFI).

A obligat pârâta SC

O.P. SRL să plătească reclamantei suma de 250.868,20 RON reprezentând chirie,

contravaloare lipsă de folosință, prestări servicii, utilități, penalități și

dobânda legală pentru spatiile din imobilul situat în București, B-dul M. nr.

28-30, sector 1.

A obligat pârâta să

plătească reclamantei suma de 86.304,20 RON reprezentând contravaloare lipsa de

folosința, chirie, prestări servicii, utilități, penalități și dobânda legala

pentru spatiile din imobilul situat în București, B-dul C. nr. 12, sector 1.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:

Între reclamantă și

pârâtă s-au încheiat: contractul de locațiune și prestări servicii nr. 550 din

7 august 2008 prin care reclamanta a transmis pârâtei folosința asupra

spațiului de la etajul 6 al imobilului din București, B-dul M. nr. 28.30,

sector 1 și s-a obligat să presteze pentru pârâtă servicii de pază, curățenie,

deratizare, contractul de închiriere nr. 551 din 7 august 2008 prin care

reclamanta a transmis pârâtei folosința asupra a 20 mp din fațada imobilului

din B-dul M. nr. 28-30, contractul de închiriere nr. 481 din 22 iulie 2009 prin

care reclamanta a transmis pârâtei folosința suprafeței de 312 mp din terasa

aceluiași imobil.

Totodată, părțile au

încheiat contractul de locațiune și prestări servicii nr. 533 din 11 august

2008 având ca obiect transmiterea dreptului de folosință asupra imobilului din

B-dul C. nr. 12 și prestarea de către reclamantă de servicii de pază,

curățenie, deratizare pentru imobilul închiriat.

Pârâta s-a obligat să

achite chiria, utilitățile și contravaloarea serviciilor prestate lunar în

termen de șase zile de la emiterea facturii, sub sancțiunea plății de

penalități de întârziere de 0,8% pe zi de întârziere pentru chirie și prestări

servicii și de 1% pe zi de întârziere pentru utilități (art. 5 și 6 din

contractul nr. 550 din 7 august 2008, art. 3 și 4 din contractul nr. 551 din 7

august 2008, art. 3 și 4 din contractul nr. 481 din 22 iulie 2008, art. 5 și 6

din contractul nr. 553 din 11 august 2008).

Pentru achitarea de

către pârâtă a contravalorii chiriei, a utilităților și contravalorii serviciilor

prestate, reclamanta a emis facturile fiscale depuse la filele 64-121 și

154-190, facturi acceptate la plată de către pârâtă prin semnătură și/sau

ștampilă.

Întrucât pârâta nu a

dovedit achitarea acestor debite, Tribunalul în raport de dispozițiile art. 969

C. civ. și 1073 C. civ. a apreciat întemeiată cererea privind obligarea pârâtei

la plata sumelor de bani reprezentând chirie, utilități, prestări servicii și

cererea având ca obiect obligarea debitoarei la plata despăgubirilor pentru

lipsă de folosință a spațiilor pentru perioada în care pârâta a ocupat spațiile

deși raporturile de locațiune erau încetate, despăgubire egală cu valoarea

chiriei stabilită în contractele de locațiune încheiate cu pârâta, conform art.

998 și 999 C. civ., ce instituie obligația reparării prejudiciului produs prin

fapta ilicită, că ocuparea unui spațiu după încetarea raporturilor de locațiune

reprezintă o faptă ilicită, prin care proprietarului spațiului i se produce un

prejudiciu egal cu valoarea chiriei pe care ar fi putut să o obțină în ipoteza

încheierii unui nou contract de locațiune.

Întrucât contractele

de închiriere prevedeau obligația pârâtei de plată a penalităților de

întârziere în situația neachitării debitelor la scadență, Tribunalul a apreciat

întemeiată și cererea având ca obiect obligarea pârâtei la plata penalităților

de întârziere aferente.

De asemenea, în

raport de dispozițiile art. 43 C. com., Tribunalul a apreciat întemeiată și

cererea având ca obiect obligarea pârâtei la plata dobânzii legale pentru

sumele de bani datorate pentru perioada în care între părți nu au existat

raporturi de locațiune.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel pârâta SC O.P. SRL București.

Prin Decizia civilă

nr. 103 din 29 februarie 2012 Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a

admis apelul formulat de pârâta SC O.P. SRL București, împotriva Sentinței

comerciale nr. 16077 din 14 septembrie 2011 pronunțată de Tribunalul București,

secția a VI-a comercială, în Dosarul nr. 34493/3/2010, în contradictoriu cu

intimata-reclamantă RA APPS - Sucursala pentru Administrarea și Întreținerea

Fondului Imobiliar (SAIFI ) București.

A schimbat în parte

sentința apelată în sensul că, a admis în parte acțiunea reclamantei astfel cum

a fost formulată și ulterior modificată, și a obligat pârâta la plata către

reclamantă a sumei de 210.929,05 RON reprezentând debit aferent spațiilor din

imobilul situat în București B-dul M. nr. 28-30, sector 1 și la plata sumei de

50.488,47 RON reprezentând debit aferent spațiilor ocupate în imobilul din București,

B-dul C. nr. 12, sector 3.

Pentru a pronunța

această decizie instanța de apel a reținut că între părți au existat contracte

de închiriere valabile pentru spațiile din B-dul M. nr. 28-30, sector 1

București și din Bd. C. nr. 12, sector 3 București până în data de 30 aprilie

2009 și că după această dată, pârâta a continuat să folosească spațiile

respective până la data predării lor efective; spațiul din B-dul. M. până la 18

ianuarie 2010 (conform procesului-verbal de predare - primire a spațiului - fila

53 dosar) iar pentru Bd. C. până la 1 februarie 2010.

Indiferent cum s-au

calculat pretențiile reprezentând contravaloarea chiriei, în baza contractului

de locațiune, conform art. 969 C. civ. sau contravaloarea lipsei de folosință,

conform art. 998 - 999 C. civ., aceasta din urmă a fost echivalentul chiriei

stabilite prin contract, pentru perioada după ce contractele s-au încheiat 30

aprilie 2009 și până la data predării efective a spațiilor s-a calculat

contravaloarea lipsei de folosință.

Modul de calcul prezentat

de reclamantă a suferit modificări pe parcursul judecății, când aceasta și-a

majorat cuantumul pretențiilor.

Pentru Bd. M. nr.

28-30, sector 1 București conform Adreselor nr. 4257 din 16 februarie 2010,

pârâta datora suma de 214.940,16 RON, ulterior prin Adresa nr. 10903 din 30

aprilie 2010 s-a revenit și s-a diminuat Nota nr. 4257 din 16 februarie 2010

urmare a compensării din garanție, suma datorată fiind 210.929,05 RON.

Aceasta este suma ce

urmează a fi achitată de către pârâtă, deoarece este rezultatul compensării din

garanție și este ulterioară Adresei nr. 4257 din 16 februarie 2010.

Pentru Bd. C. nr. 12,

sector 3 București exista Adresa nr. 10904 din 30 aprilie 2010, care reprezintă

modul de calcul prin diminuare la Nota nr. 4256 din 16 februarie 2010, suma

datorată fiind de 50.488,47 RON.

Acestea sunt sumele

total datorate de pârâtă, conform notelor de calcul menționate și emise chiar

de reclamantă prin Adresele nr. 10903 din 30 aprilie 2010 pentru Bd. M. și

respectiv nr. 10904 din 30 aprilie 2010, pentru Bd. C. nr. 12, orice calcul

ulterior nemaifiind susținut de acte.

Așadar, suma de

210.929,05 RON aferentă spațiului din Bd. M. nr. 28-30 și suma de 50.488,47 RON

aferentă spațiului din Bd. C. nr. 12, sunt sume reprezentând contravaloarea

chiriei, lipsei de folosință, utilități, penalități și dobânzi astfel cum

rezultă din notele de calcul emise de serviciul financiar contabilitate al

reclamantei RA - APPS - SAIFI (sume rezultate urmare a compensării din

garanție).

Acesta de fapt este

și cuantumul sumelor inițial solicitate de reclamantă, care ulterior și-a

majorat pretențiile, dar pentru suma majorată nu a mai prezentat un mod de

calcul emis chiar de serviciul financiar - contabilitate, astfel încât curtea

apreciază că sumele reale sunt cele stabilite prin notele de calcul de la

filele 54 dosar T.B. respectiv 144 dosar tribunal.

Împotriva Deciziei

civile nr. 103 din 29 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a V-a civilă, au declarat recurs reclamanta și pârâta, considerând-o

nelegală.

Prin recursul

declarat, recurenta reclamantă RA APPS - Sucursala pentru Administrarea și

Întreținerea Fondului Imobiliar București, a solicitat admiterea recursului,

modificarea deciziei în sensul respingerii apelului pârâtei și menținerea ca temeinică

și legală a hotărârii instanței de fond.

În criticile

formulate, după o prezentare amănunțită a situației de fapt, prezintă criticile

aduse deciziei recurate, reproșând instanței de apel că motivarea acesteia nu

răspunde criticilor pe care Ie-a formulat, raportându-se în susținere la

situația de fapt specifică speței, la actele emise, care au stat la baza

raporturilor dintre părți care au generat drepturi și obligații, precum și la

corespondența purtată de acestea în vederea soluționării litigiului.

A susținut că,

întreaga motivare oferită de instanța de apel, vizează compensarea garanției cu

o parte din debitul datorat de către pârâtă, cu referire la actele

administrative ale societății sale, care sunt anterioare formulării cererii de

chemare în judecată și care consfințesc un alt raport juridic preexistent, ce

nu lămurește situația de fapt.

Recurenta pârâtă SC

O.P. SRL București, își subsumează criticile motivelor de recurs pe

reglementările art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., solicitând admiterea

recursului, în principal, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare

instanței de apel în vederea administrării tuturor probelor solicitate, iar în

subsidiar, modificarea deciziei în sensul respingerii acțiunii reclamantei, ca

nedovedită, cu următoarea argumentare:

Că instanța de apel a

analizat un singur motiv de apel, mai exact argumentele sale referitoare la

compensarea garanției, ținând cont numai de notele de calcul emise de serviciul

de contabilitate al reclamantei, admițând în mod eronat apelul, în sensul

reducerii creanței cu garanția compensată.

Pretențiile,

reprezentând contravaloarea eventualelor servicii prestate de reclamantă, nu au

temei legal cât timp contractul de prestări servicii a încetat prin ajungere la

termen, nefiind prelungit de părți, astfel că valoarea acestora nu a fost

stabilită pe cale convențională, că creanța ce reprezintă contravaloarea

acestor servicii nu este determinată, astfel că se impune efectuarea unei

expertize contabile, în baza actelor din dosar.

Recurenta reclamantă,

RA APPS - Sucursala pentru Administrarea și Întreținerea Fondului Imobiliar

București prin întâmpinarea formulată, aflată la filele 44-50, a cerut

respingerea recursului pârâtei ca nefondat, pentru motivele evocate în scris.

Intimata pârâtă SC

O.P. SRL București, prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 11 ianuarie

2013, a cerut să se constate nulitatea cererii recursului declarat de

reclamantă, în raport de dispozițiile art. 302

1

alin. (1) lit. c) C.

proc. civ.

Înalta Curte,

examinând cererile de recurs din perspectiva criticilor indicate de părți, așa

cum acestea au fost circumscrise temeiurilor de drept menționate, reține

nemotivarea în drept a acestora în raport de reglementarea cuprinsă în art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., pentru următoarele considerente.

Recursul, cale

extraordinară de atac, poate fi exercitat numai pentru motivele de

nelegalitate, în reglementarea expresă și limitativă redată în art. 304 C.

proc. civ.

Potrivit art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ. cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea

nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și

dezvoltarea lor.

Conform, art. 304 C.

proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru

motivele de nelegalitate, prevăzute expres și limitativ la punctele 1-9, iar

potrivit dispozițiilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ. indicarea greșită a

motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora

face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C.

proc. civ.

Practic, prin

criticile invocate recurenta reclamantă și recurenta pârâtă își exprimă

nemulțumirea cu privire la soluția pronunțată de instanța de apel, dar aduc în

susținere argumente ce își propun să repună în discuție situații de fapt,

precum și reinterpretarea probatoriului, împrejurare care situează analiza

acestora în sfera controlului de temeinicie și nu în aceea a controlului de

legalitate configurat expres și limitativ de art. 304 C. proc. civ.,

trimiterile pe care recurentele le fac la dispozițiile art. 969, art. 998-999

C. civ. fiind pur formale, neargumentate în drept.

Așadar, simpla

prezentare a motivelor de netemeinicie de către recurente, reiterarea unor

situații de fapt, invocarea probatoriului administrat, în lipsa unei

argumentații în drept care să situeze criticile în sfera temeiurilor de

modificare indicate, fac imposibilă exercitarea efectivă a controlului de

legalitate de către instanța de recurs.

Prin urmare, recursul

nefiind o cale de atac devolutivă care să permită reanalizarea situației de

fapt și reinterpretarea probelor, nefiind posibilă nici reîncadrarea criticilor

în alte motive de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ.,

nu se poate realiza un examen al deciziei atacate, sub aspectul legalității

acesteia.

Or, art. 304 alin.

(1) și art. 302

1

C. proc. civ. nu numai că stabilesc condițiile

promovării recursului, ci sancționează cu nulitatea nerespectarea lor.

În considerarea celor

ce preced, constatând că recurentele nu s-au conformat obligației reglementată

de dispozițiile art. 302

1

lit. c) C. proc. civ. potrivit cărora

cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de recurs și

dezvoltarea lor, Înalta Curte, având în vedere și inexistența motivelor de

ordine publică care să inducă aplicarea art. 306 alin. (2) C. proc. civ., va

constata nulitatea cererilor de recurs în temeiul art. 302

1

lit. c)

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea

cererilor de recurs formulate de reclamanta RA APPS - Sucursala pentru

Administrarea și Întreținerea Fondului Imobiliar București și de pârâta SC O.P.

SRL București împotriva Deciziei civile nr. 103 din 29 februarie 2012

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, conform art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi 15 ianuarie 2013.

Procesat de GGC - DG