ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1844/2013

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr.

1.298 din 5 octombrie 2011 Tribunalului Bistrița-Năsăud, a admis acțiunea

civilă formulată de reclamanta SC I.N.F. SRL, împotriva pârâtei M.A. Germania;

a dispus rezoluțiunea contractului de consultanță încheiat de părți la 09

octombrie 2007 și modificat la 13 august 2008 pentru neexecutarea obligațiilor

contractuale a obligat pârâta să restituie reclamantei suma de 40.000 euro, în RON,

la cursul de schimb RON/euro de la data plății precum și la suma de 5.034 RON

cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța

această hotărâre, prima instanță a reținut că la data de 09 octombrie 2007 între

reclamantă în calitate de beneficiar și pârâtă s-a încheiat un contract de consultanță

pentru afaceri, având ca obiect „sprijin pentru obținerea unei subvenționări publice

de la CE (sprijin și creditare neretumabilă)", contract modificat prin act

adițional la 13 august 2008.

Față de probatoriul

administrat în cauză, prima instanță a apreciat că pârâta nu și-a îndeplinit în

termenul contractual și nici ulterior obligațiile asumate prin contractul de consultanță

așa cum a fost modificat. De asemenea, nu s-a reținut o culpă concurentă a reclamantei

în nerealizarea obiectivului contractual, în condițiile în care pârâta nu a dovedit

că a solicitat acesteia actele și informațiile esențiale, în termen, iar reclamanta

nu ar fi răspuns solicitării sale. Așa fiind, chiar dacă pârâta prin contractul

de consultanță semnat și-a asumat o obligație de mijloace și nu una de rezultat,

neîndeplinirea în totalitate a obligațiilor asumate conduc la rezoluțiunea contractului

de consultanță și în consecință la restituirea parțială a prețului achitat de reclamantă

în temeiul contractului mai sus evocat.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel pârâta M.A. Germania criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.

Prin decizia civilă

nr. 83/2012 din 12 iunie 2012 Curtea de Apel Cluj, secția a ll-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, a admis apelul declarat de pârâta M.A. Germania împotriva

sentinței comerciale nr. 1.298 din 5 octombrie 2011 pronunțată de Tribunalului Bistrița-Năsăud

pe care a schimbat-o în tot în sensul că a respins cererea de chemare în judecată

introdusă de reclamanta SC I.N.F. SRL.; a obligat reclamanta la plata sumei de 2.519

RON cheltuieli de judecată în apel constând în taxă de timbru și timbru judiciar

și la plata sumei de 3.288 euro în echivalent RON la data plății, reprezentând o

parte din onorariu avocațial achitat de pârâtă în fața primei instanțe.

Pentru a hotărî

astfel instanța de apel a reținut că raportat la întreaga probațiune administrată

în cauză, reclamanta nu a făcut în nici un fel dovada susținerilor sale și anume

a culpei pârâtei în neexecutarea obligațiilor contractuale. Dimpotrivă, din ansamblul

probelor a reieșit o stare de fapt diferită de cea prezentata de către reclamantă

și anume aceea că reclamanta este cea care nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale

asumate, nefurnizând documentele necesare pentru finalizarea cererii de finanțare

și implicit a realizării obligației sale contractuale.

Împotriva acestei

decizii a formulat recurs reclamanta SC I.N.F. SRL prin administrator judiciar SC

I. SPRL invocând ca și motive de nelegalitate prevederile art. 304 pct. 7, 8 și

9 C. proc. civ.

În argumentarea

acestor motive de recurs recurenta a arătat că hotărârea atacată este nemotivată,

instanța de apel preluând practic susținerile din cuprinsul cererii de apel formulată

de pârâtă, omițând cu desăvârșire să analizeze apărările și susținerile sale, neînlăturându-le

în nici un fel.

Recurenta a reiterat

situația de fapt și a învederat că așa cum judicios a statuat prima instanță și

contrar celor reținute de instanța de apel, pârâta este cea care nu și-a respectat

obligațiile contractuale în timp ce propriile obligații au fost respectate. A subliniat

recurenta că întreg probatoriul administrat în cauză conduce la concluzia lipsei

de prudență și diligentă din partea pârâtei care nu și-a îndeplinit nici una dintre

obligațiile asumate prin contractul de consultanță.

Având în vedere

dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanța se va pronunța

mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond, care fac de prisos

în tot sau în parte cercetarea fondului, Înalta Curte va examina cu prioritate excepția

nulității recursului, invocată din oficiu.

Dispozițiile

art. 303 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că, recursul se motivează prin însăși cererea

de recurs sau în termenul de 15 zile de la data comunicării hotărârii atacate, dacă

legea nu dispune altfel, iar alin. (2) al aceluiași text legal statuează că: "Termenul

pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă

recursul s-a făcut mai înainte".

Potrivit art.

302

1

lit. c) C. proc. civ. cererea de recurs trebuie să cuprindă sub

sancțiunea nulității dezvoltarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază,

cu raportare strictă și limitativă la cazurile de modificare sau casare prevăzute

de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.

Pentru a conduce

la casarea sau modificarea hotărârii recurate, recursul nu se poate limita doar

la indicarea textului de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor presupunând

încadrarea lor într-unui din motivele limitativ prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C.

proc. civ.

În speță, din

observarea criticilor dezvoltate de recurentă se constată că acestea se subscriu

motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., aceasta susținând

că hotărârea atacată este nemotivată, instanța de apel preluând practic argumentele

din cuprinsul cererii de apel formulată de pârâtă, omițând cu desăvârșire să analizeze

apărările și susținerile sale, neînlăturându-le în nici un fel.

Astfel, deși recurenta

în susținerea cererii sale de recurs a indicat motivele de nelegalitate prevăzute

de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., dezvolând criticile formulate subsumat

acestora, Înalta Curte constată că acestea se încadrează exclusiv în prevederile

art. 304 pct. 7 C. proc. civ., drept pentru care va respinge excepția nulității

cererii de recurs și va analiza recursul exclusiv din perspectiva acestui motiv

de nelegalitate.

Analizând criticile

aduse deciziei atacate în raport de prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.,

Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, urmând ca recursul declarat de

recurenta SC I.N.F. SRL prin administrator judiciar SC I. SPRL să fie respins, pentru

următoarele considerente:

Motivul prevăzut

de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea nu cuprinde

motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura

pricinii.

Dispozițiile citate

supun spre analiză prevederile art. 261 alin. (5) C. proc. civ. care obligă instanța

de judecată să arate în considerentele hotărârii motivele de fapt și de drept care

au format convingerea sa precum și motivele pentru care au fost înlăturate cererile

părților.

Observând considerentele

deciziei atacate se constată că aceasta cuprinde motivele pe care se sprijină, în

sensul că se înlătură motivat susținerile reclamantei, arătându-se motivele de fapt

și de drept care au format convingerea instanței conducând la concluzia că în speță

reclamanta nu a făcut în nici un fel dovada susținerilor sale și anume a culpei

pârâtei în neexecutarea obligațiilor contractuale ci dimpotrivă, reclamanta este

cea care nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale asumate, nefurnizând documentele

necesare pentru finalizarea cererii de finanțare.

Pentru aceste

considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge,

ca nefondat, recursul declarat de recurenta SC I.N.F. SRL. prin administrator

judiciar SC I. SPRL.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția

nulității cererii de recurs.

Respinge recursul declarat de reclamanta

SC I.N.F. SRL prin administrator judiciar SC I. SPRL împotriva deciziei civile

nr. 83/2012 din 12 iunie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția a ll-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

25 aprilie 2013.