ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1844/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 1.298 din 5 octombrie 2011 Tribunalului Bistrița-Năsăud, a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta SC I.N.F. SRL, împotriva pârâtei M.A. Germania; a dispus rezoluțiunea contractului de consultanță încheiat de părți la 09 octombrie 2007 și modificat la 13 august 2008 pentru neexecutarea obligațiilor contractuale a obligat pârâta să restituie reclamantei suma de 40.000 euro, în RON, la cursul de schimb RON/euro de la data plății precum și la suma de 5.034 RON cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că la data de 09 octombrie 2007 între reclamantă în calitate de beneficiar și pârâtă s-a încheiat un contract de consultanță pentru afaceri, având ca obiect „sprijin pentru obținerea unei subvenționări publice de la CE (sprijin și creditare neretumabilă)", contract modificat prin act adițional la 13 august 2008. Față de probatoriul administrat în cauză, prima instanță a apreciat că pârâta nu și-a îndeplinit în termenul contractual și nici ulterior obligațiile asumate prin contractul de consultanță așa cum a fost modificat. De asemenea, nu s-a reținut o culpă concurentă a reclamantei în nerealizarea obiectivului contractual, în condițiile în care pârâta nu a dovedit că a solicitat acesteia actele și informațiile esențiale, în termen, iar reclamanta nu ar fi răspuns solicitării sale.

Așa fiind, chiar dacă pârâta prin contractul de consultanță semnat și-a asumat o obligație de mijloace și nu una de rezultat, neîndeplinirea în totalitate a obligațiilor asumate conduc la rezoluțiunea contractului de consultanță și în consecință la restituirea parțială a prețului achitat de reclamantă în temeiul contractului mai sus evocat. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta M.A. Germania criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică. Prin decizia civilă nr. 83/2012 din 12 iunie 2012 Curtea de Apel Cluj, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis apelul declarat de pârâta M.A. Germania împotriva sentinței comerciale nr. 1.298 din 5 octombrie 2011 pronunțată de Tribunalului Bistrița-Năsăud pe care a schimbat-o în tot în sensul că a respins cererea de chemare în judecată introdusă de reclamanta SC I.N.F.

SRL.; a obligat reclamanta la plata sumei de 2.519 RON cheltuieli de judecată în apel constând în taxă de timbru și timbru judiciar și la plata sumei de 3.288 euro în echivalent RON la data plății, reprezentând o parte din onorariu avocațial achitat de pârâtă în fața primei instanțe. Pentru a hotărî astfel instanța de apel a reținut că raportat la întreaga probațiune administrată în cauză, reclamanta nu a făcut în nici un fel dovada susținerilor sale și anume a culpei pârâtei în neexecutarea obligațiilor contractuale. Dimpotrivă, din ansamblul probelor a reieșit o stare de fapt diferită de cea prezentata de către reclamantă și anume aceea că reclamanta este cea care nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale asumate, nefurnizând documentele necesare pentru finalizarea cererii de finanțare și implicit a realizării obligației sale contractuale.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta SC I.N.F. SRL prin administrator judiciar SC I. SPRL invocând ca și motive de nelegalitate prevederile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. În argumentarea acestor motive de recurs recurenta a arătat că hotărârea atacată este nemotivată, instanța de apel preluând practic susținerile din cuprinsul cererii de apel formulată de pârâtă, omițând cu desăvârșire să analizeze apărările și susținerile sale, neînlăturându-le în nici un fel. Recurenta a reiterat situația de fapt și a învederat că așa cum judicios a statuat prima instanță și contrar celor reținute de instanța de apel, pârâta este cea care nu și-a respectat obligațiile contractuale în timp ce propriile obligații au fost respectate.

A subliniat recurenta că întreg probatoriul administrat în cauză conduce la concluzia lipsei de prudență și diligentă din partea pârâtei care nu și-a îndeplinit nici una dintre obligațiile asumate prin contractul de consultanță. Având în vedere dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului, Înalta Curte va examina cu prioritate excepția nulității recursului, invocată din oficiu. Dispozițiile art. 303 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că, recursul se motivează prin însăși cererea de recurs sau în termenul de 15 zile de la data comunicării hotărârii atacate, dacă legea nu dispune altfel, iar alin. (2) al aceluiași text legal statuează că: "Termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte". Potrivit art. 302 1 lit. c) C. proc.

civ. cererea de recurs trebuie să cuprindă sub sancțiunea nulității dezvoltarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază, cu raportare strictă și limitativă la cazurile de modificare sau casare prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. Pentru a conduce la casarea sau modificarea hotărârii recurate, recursul nu se poate limita doar la indicarea textului de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor presupunând încadrarea lor într-unui din motivele limitativ prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. În speță, din observarea criticilor dezvoltate de recurentă se constată că acestea se subscriu motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., aceasta susținând că hotărârea atacată este nemotivată, instanța de apel preluând practic argumentele din cuprinsul cererii de apel formulată de pârâtă, omițând cu desăvârșire să analizeze apărările și susținerile sale, neînlăturându-le în nici un fel.

Astfel, deși recurenta în susținerea cererii sale de recurs a indicat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., dezvolând criticile formulate subsumat acestora, Înalta Curte constată că acestea se încadrează exclusiv în prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., drept pentru care va respinge excepția nulității cererii de recurs și va analiza recursul exclusiv din perspectiva acestui motiv de nelegalitate. Analizând criticile aduse deciziei atacate în raport de prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, urmând ca recursul declarat de recurenta SC I.N.F. SRL prin administrator judiciar SC I. SPRL să fie respins, pentru următoarele considerente: Motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc.

civ. poate fi invocat atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii. Dispozițiile citate supun spre analiză prevederile art. 261 alin. (5) C. proc. civ. care obligă instanța de judecată să arate în considerentele hotărârii motivele de fapt și de drept care au format convingerea sa precum și motivele pentru care au fost înlăturate cererile părților.

Observând considerentele deciziei atacate se constată că aceasta cuprinde motivele pe care se sprijină, în sensul că se înlătură motivat susținerile reclamantei, arătându-se motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței conducând la concluzia că în speță reclamanta nu a făcut în nici un fel dovada susținerilor sale și anume a culpei pârâtei în neexecutarea obligațiilor contractuale ci dimpotrivă, reclamanta este cea care nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale asumate, nefurnizând documentele necesare pentru finalizarea cererii de finanțare. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta SC I.N.F.

SRL. prin administrator judiciar SC I. SPRL.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția nulității cererii de recurs. Respinge recursul declarat de reclamanta SC I.N.F. SRL prin administrator judiciar SC I. SPRL împotriva deciziei civile nr. 83/2012 din 12 iunie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 aprilie 2013.