ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1782/2013

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 3199 din 13 iunie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă, a respins recursul declarat de revizuentele P.D. și P.G. împotriva deciziei nr. 229 din 19 mai 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. În pronunțarea acestei hotărâri Înalta Curte a reținut, în esență, că prin decizia recurată nu s~au încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., că instanța de apel nu a încălcat dreptul Ia apărare, principiul contradictorialității procesului civil și principiul disponibilității, că pe parcursul întregii proceduri de la apel au fost asigurate, în egaiă măsură părților, garantarea și exercitarea deplină a dreptului de apărare fiind realizată o reală egalitate de tratament, critîcsle subsumate art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ. fiind de asemenea apreciate ca nefondate. Împotriva acestei decizii au formulat, în termenul legal, contestație în anulare P.D. și P.G., cerere înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă sub nr. 7898 din 9 august 2012. Contestatoarele își întemeiază în drept cererea pe dispozițiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ. precizând în cuprinsul acesteia demersurile judiciare efectuate pentru recuperarea pagubelor, arătând că valoarea pretențiilor solicitate se situează peste plafonul de 500.000 RON, împrejurare față de care nu au putut conveni cu pârâții ca pricina privitoare la bunuri să fie judecată de o altă instanța, pârâtul C.E. solicitând prin întâmpinare declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Precizează contestatoarele în continuare că au fost înregistrate acțiuni penaie începând cu 14 ianuarie 2002 care s-au stins, acțiunea civilă rămânând nesolutionată. Conchid contestatoarele că urmare a acestor erori, instanța a interpretat greșit actul juridic, a schimbat înțelesul lămurit și vădit ai acestuia, motiv pentru care solicită admiterea contestației în anulare, anularea deciziei atacate și reiuarea judecății cauzei în vederea pronunțării unei hotărâri legale și temeinice. Contestația în anulare va fi respinsă pentru următoarele considerente: Temeiul contestației este art. 318 C. proc. civ. potrivit căruia; hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificarea sau de casare.

Textul lega! are în vedere numai omisiunea de a examina unul dintre motivele de modificare sau de casare invocate de recurent (motive arătate În mod expres și limitativ de art. 304 C. proc. civ.), iar nu argumentele de fapt sau de drept indicate de parte, cum este cazul și În speță, care, oricât de larg ar fi dezvoltate, sunt subsumate întotdeauna motivului de modificare sau de casare pe care îi sprijină. În speță, instanța de recurs a arătat foarte clar care sunt considerentele pentru care a găsit că motivele de recurs invocate de pârâtul recurent sunt neîntemeiate. Nemulțumirea contestatoarelor privind modul în care a fost motivată decizia contestata, nu poate duce ia deschiderea contestației în anulare, cale extraordinară de atac, de retractare, într-un alt caz decât cele limitativ arătate de art. 317 C. proc.

civ. (lipsă de procedură și necompetența instanței) și art. 318 C. proc. civ. (greșeală materială și omisiunea de a cerceta vreun motiv de modificare sau de casare). Având în vedere caracterul de excepție a! textului mai sus enunțat care rezultă din formularea „hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare(...)" analiza susținerilor privind existența unei „greșeli materiale" presupune o interpretare restrictivă în sensul că trebuie avute în vedere numai acele greșeli materiale care au caracter procedural și care au dus În mod necesar ia pronunțarea unei soluții eronate. În alte cuvinte, pentru a putea fi admisă o contestație În anulare îndreptată împotriva deciziei pronunțată de o instanța de recurs, este necesar ca eroarea materială gravă, invocată de parte, să privească o problemă de procedură.

O atare eroare trebuie sa fie în legătura cu aspectele formale ale judecății în recurs, pentru verificarea căreia să nu fie necesară o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor. întreaga argumentare duce cu evidență ia concluzia că se tinde la reformarea soluției, or, această cale de atac - contestația în anulare - tinde la anularea unei hotărâri pronunțată în recurs nu pentru că judecata nu a fost bine făcută, ci pentru motivele expres prevăzute de lege. În consecință, având în vedere că nu au fost săvârșite greșeli materiale cu caracter procedural, privind aspecte formale ale judecății, contestația în anulare va fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulata de contestatorii P.D. și P.G. împotriva deciziei nr. 3199 din 13 iunie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi, 23 aprilie 2013.