ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1403/2013

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1403/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

1.

Obiectul cauzei și hotărârea pronunțată de Tribunalul București, secția

comercială la data de 29 martie 2011, ca primă instanță.

Prin acțiunea introductivă

înregistrată la 15 ianuarie 2010 pe rolul Tribunalului București, reclamanta

Fundația Națională pentru Tineret a solicitat obligarea în solidar a pârâților

Banca Națională a României. Statul Român prin Ministerul de Finanțe și Banca C.

la plata sumei de 500.000 RON reprezentând o parte determinată exclusiv de

considerente ce țin de posibilitatea achitării taxelor de timbru, din valoarea

actualizată a fondurilor bănești ce au aparținut fostului Comitet Central al U.T.C.

(251.941.947,54 RON), fonduri care, în temeiul Legii nr. 360/2006 Legea

tinerilor, au trecut de drept în patrimoniul reclamantei.

În motivare reclamanta a arătat că s-a

înființat ia data de 27 ianuarie 2007 ca persoană juridică de drept privat și de

utilitate publică, autonomă, neguvernamentală, nepolitică și fără scop lucrativ,

fiind constituită prin adeziunea a 20 de Fundații Județene pentru Tineret și a Fundației

pentru Tineret a Municipiului București, potrivit actului său constitutive autentificat

de B.N.P. C. București.

Susține reclamanta că în temeiul art. 14

alin. (2) din Legea nr. 350/2006, patrimoniul Fundației pentru Tineret este constituit

din imobile, fonduri bănești și alte active ce au aparținut structurilor centrale

ale fostei U.T.C., fondurile bănești fiind prevăzute la pct. 2 al anexei la lege,

respectiv sumele aferente conturilor identificate, care au aparținut Comitetului

Central al fostei U.T.C. deschise la Banca C.

Totodată reclamanta precizează că în baza

art. 6 din Decretul-Lege nr. 150/1990 privind înființarea fundațiilor pentru tineret,

fondurile bănești ale fostei U.T.C. au trecut în conservarea Statului Român, iar

conturile în discuție au funcționat până la 30 noiembrie 1990 la Banca Națională

a României, fiind ulterior preluate de Banca C. SA.

Pârâta Banca C. a formulat întâmpinare

prin care a invocat pe cale de excepție lipsa calității procesual active a reclamantei

și lipsa calității sale procesual pasive.

Și pârâta Banca Națională a României a

depus întâmpinare invocând excepția lipsei calității sale procesual pasive față

de inexistența vreunui raport juridic obligațional în ce privește pe reclamantă,

în condițiile în care fondurile bănești solicitate au fost transferate la Banca

C. la data de 30 noiembrie 1990.

Astfel investit, Tribunalul București,

examinând cu prioritate excepția lipsei calității procesual active a reclamantei,

prin sentința civilă nr. 3885 din 29 manie 2011 admite excepția și respinge acțiunea

reclamantei ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.

Tribunalul și-a argumentat soluția adoptată

pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 350/2006 care stabilesc că Fundația Națională

pentru Tineret este constituită din Fundațiile Județene pentru Tineret și Fundația

Municipiului București, unice în fiecare județ, respectiv Municipiul București și

care erau înscrise în Registrul fundațiilor la data adeziunii.

Sub acest aspect, prima instanță reține

că reclamanta nu a dovedit că fundațiile județene care o compun în număr de 21,

îndeplinesc condițiile expuse anterior, numărul lor reprezentând oricum numai jumătate

din numărul total al fundațiilor județene astfel cum sunt reglementate prin Legea

nr. 146/2002.

Decizia ni.273 pronunțată de Curtea de

Apel București, secția a V-a civilă la data de 31 mai 2012.

Împotriva sentinței fondului a declarat

apel reclamanta invocând interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor legale

incidente.

În această fază procesuală s-a formulat

și o cerere de intervenție accesorie în interesul Statului Român de către Prefectul

Județului Constanța, cerere admisă în principiu prin încheierea din 12 aprilie 2012.

Prin decizia civilă nr. 273 din 31 mai

2012 instanța de control judiciar, Curtea de Apel București, a admis apelul reclamantei,

a desființat sentința fondului și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe,

reținând că reclamanta a făcut dovada că este Fundația Națională pentru Tineret

prevăzută la art. 14 alin. (2) din Legea nr. 350/2006, având astfel calitate procesual

activă în cauză.

Verificând actul constitutiv al reclamantei,

autentificat din 29 ianuarie 2007 Curtea de Apel constată că pentru constituirea

fundației și-au exprimat adeziunea 20 de Fundații Județene pentru Tineret și Fundația

pentru Tinerel: a Municipiului București, iar pe parcursul soluționării apelului

au mai aderat alte două fundații județene respectiv Fundația Județeană pentru Tineret

Teleorman și Fundația pentru Tineret Suceava.

Totodată instanța a reținut că toate fundațiile

județene care și-au exprimat adeziunea au fost înființate prin Decretul-Lege

nr. 150/1990, fiind unice la nivelul fiecărui județ prin preluarea întregului patrimoniu

al fostei U.T.C, la nivelul fiecărui județ, împrejurare atestată de procesele-verbale

de inventariere, protocoale de predare-primire mijloace fixe, materiale și alte

active, administrate în cadrul probei cu înscrisuri atât la fond cât și în apel.

În ceea ce privește lipsa înscrierii fundațiilor

județene pentru tineret în registrul fundațiilor instanța constată sub acest aspect

că dispozițiile art. 58 alin. (4) din Legea nr. 146/2008 nu instituie nicio sancțiune

pentru neînscrierea fundațiilor județene în registrul, care în prezent nu este funcțional

datorită neaprobării regulamentului de punere în aplicare a dispozițiilor Legii

nr. 146/2008.

Cu privire la numărul fundațiilor componente,

instanța de apel apreciază că legea nu instituie un număr minim de fundații județene

componente, care să constituie o condiție de valabilitate a înființării Fundației

Naționale pentru Tineret.

Față de situația actuală așa cum rezultă

din înscrisurile depuse. respectiv asocierea a 23 de fundații județene și a Municipiului

București, instanța apreciază că reprezentativitatea la nivel național a reclamantei

este respectată.

La data de 5 iulie 2012, au declarat recurs,

în termen legal, împotrivă deciziei instanței de apel, Banca C. și Statul Român

prin Ministerul Finanțelor Publice.

3.1. Pctrivit memoriului de recurs, recurenta

pârâtă Banca C. și-a întemeiat criticile împotriva deciziei atacate pe motivul reglementat

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. sub aspectul reprezentativității la nivel național

a reclamantei, susținând că din economia art. 14 din Legea nr. 350/2006 rezultă

că Fundația Națională pentru Tineret trebuie să îndeplinească condiția reprezentativității

la nivel național.

Potrivit susținerilor recurentei, problema

reprezentativității a Fundației Naționale pentru Tineret la nivel național a fost

atinsă incidental de Curtea Constituțională în Decizia nr. 55/2009 care a apreciat

ca Fundația Națională pentru Tineret nu are reprezentativitate la nivel național

deoarece și-au exprimat adeziunea la realizarea scopului său doar o parte din fundațiile

județene pentru tineret.

În același sens, recurenta arată că intenția

legiuitorului a fost de a transmite unei entități cu reprezentativitate națională

elementele de activ ce ai aparținut fostului Comitet Central al U.T.C. așa cum rezultă

fără dubiu din dispozițiile Decretului-Lege nr. 150/1990.

3.2. Recurentul-pârât Stalul Român - reprezentat

legal de Ministerul Finanțelor Publice, prin memoriul de recurs a solicitat modificarea

deciziei atacate în sensul respingerii apelului declarat de reclamantă și menținerii

sentinței fondului.

Criticile recurentului pârât întemeiate

în drept pe ipoteza reglementată de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. au vizat neîndeplinirea

condițiilor prevăzute de dispozițiile legale incidente respectiv Legea nr. 146/2002

care stabilesc regimul juridic al fundațiilor județene pentru tineret și a Municipiului

București, precum și a celor care reglementează Fundația Națională pentru Tineret.

Potrivit recurentului, neînscrierea în

registrul fundațiilor județene a acestor entități, chiar în situația în care acest

registru nu este funcțional, așa cum rezultă din adresa din 25 aprilie 2012 emisă

de Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret semnifică neîndeplinirea unei condiții

legale în ce privește constituirea Fundației Naționale pentru Tineret impusă de

art. 14 din Legea Tinerilor (nr. 350/2006).

În același sens recurentul invocă și nerespectarea

condiției reprezentativității la nivel național a Fundației Naționale pentru Tineret,

aspect tranșat prin Decizia Curții Constituționale nr. 55/2009.

Susține recurentul că această condiție

este necesară și din perspectiva faptului că alte fundații care ar purta această

denumire, prevalându-se de o atare interpretare a dispozițiilor legale ar putea

pretinde că ele sunt fundațiile avute în vedere de actul normativ, indicând în acest

sens Fundația Națională pentru Tineret constituite în baza O.G. nr. 26/2000 prin

încheierea din 7 ianuarie 2002 pronunțată de Judecătoria Constanța, care ulterior

înființării și-a modificat Statutul cu mențiunea că bunurile care au aparținut la

data de 22 decembrie 1989 fostei U.T.C. la nivel central se integrează în patrimoniul

acestei entități, ce se constituie ca succesor în drepturi.

Susține recurentul că în acest context

Banca C. a virat acestei entități sumele ce au aparținut structurilor centrale ale

fostului U.T.C.

Concluzionând recurentul arată că probele

administrate în cauză nu relevă calitatea reclamantei Fundația Națională pentru

Tineret de succesoare a fostului U.T.C., fundație care nu a fost înscrisă în registrul

asociațiilor și fundațiilor aflate la grefa judecătoriei în a cărei circumscripție

își are sediul.

de legalitate decizia atacată, în raport de motivele invocate constată următoarele:

4.1. Excepția nulității recursurilor în

temeiul art. 302

1

lit. c) C. proc. civ., invocată de intimata reclamantă

este neîntemeiată.

Cererile de recurs respectă întrutotul

exigențele formale impuse de dispozițiile art. 302

1

C. proc. civ., prin

indicarea motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază și a argumentelor, care,

în opinia recurentelor, susțin ipoteza reglementată de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.

4.2. Cu privire la fondul criticilor, în

esență, ambele recurente susțin că reclamanta intimată Fundația Națională pentru

Tineret nu are calitate procesual activă în raport de obiectul cererii de chemare

în judecată, datorită neîndeplinirii condițiilor legale care reglementează regimul

juridic al acesteia sub aspectul reprezentativității Fundației Naționale pentru

Tineret la nivel național cât și în ceea ce privește neînscrierea fundațiilor județene

și a Municipiului București care au convenit înființarea acestei structuri neguvernamentale

în Registrul Fundațiilor Județene și a Municipiului București.

Dispozițiile legale incidente, a căror

aplicare este criticată sunt Decretul-Lege nr. 150/1990, Legea nr. 146/2002 modificată

și completată prin O.U.G. nr. 166/2002 privind regimul juridic al fundațiilor județene

pentru tineret și a Municipiului București și Legea nr. 350/2006 - Legea tinerilor.

În temeiul art. 1 din Decretul-Lege

nr. 150/1990 publicat în M. Of. nr. 75/21.05.1990 au fost înființate în județe și

Municipiul București fundații pentru tineret persoane juridice de utilitate publică,

cu sediul în reședințele de județ.

Potrivit art. 58 din Legea nr. 146/2002,

Fundațiile Naționale pentru Tineret sau a Municipiului București conslituite până

la data intrării în vigoare a prezentei legi, în condițiile Decretului-Lege nr.

150/1990 își păstrează personalitate juridică legal dobândită, iar conform celor

cuprinse în secțiunea a 2-a din Legea nr. 350/2006 - „Fundațiile Naționale pentru

Tineret și a Municipiului București constituite în baza Decretului-Lege nr. 150/1990

sunt persoane juridice de drept privat și de utilitate publică, autonome, neguvernamentale,

nepolitice și fără scop lucrativ, unice la nivelul fiecărui județ, ale căror adunări

generale sunt constituite din reprezentanții organizațiilor neguvernamentale de

tineret care își au sediul în unitatea administrativ teritorială respectivă.

Potrivit art. 14 din aceeași secțiune Fundația

Națională pentru Tineret este persoană juridică de drept privat și de utilitate

publică, autonomă, neguvernamentală, nepolitică și fără scop lucrativ, a cărei adunare

generală este constituită din reprezentanții fundațiilor județene pentru tineret

și a Municipiului București, care își exprimă adeziunea la scopul acesteia.

Dispozițiile legale susmenționate se integrează

într-un ansamblu de acte normative cu caracter special, destinate tinerilor, care

reglementează cadrul juridic necesar asigurării de condiții adecvate integrării

socioprofesionale a tinerilor și un regim special de protecție și asistență.

Prin urmare, Curtea constată că o premisă

a analizei ce urmează ca fundațiile județene pentru tineret și a Municipiului București

și Fundația Națională pentru Tineret sunt supuse reglementărilor speciale susmenționate

în ceea ce privește Wiințarea lor legală și nu intră sub incidența Ordonanțelor

nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații așa cum, de altfel se prevede expres

în art. 85 din ordonanță capitolul XII Dispoziții finale.

Actele dosarului relevă că cele 20 de Fundații

Județene pentru Tineret și Fundația Municipiului București care și-au exprimat adeziunea

la Fundația Națională pentru Tineret potrivit actului constitutiv autentificat din

29 ianuarie 2007 la B.N.P. C., au fost constituite în temeiul Decretului-Lege

nr. 150/1990 dobândind personalitate juridică și statutul de utilitate publică prin

efectul legii, fiind unice la nivelul fiecărui județ și al Municipiului București

prin preluarea patrimoniului fostului U.T.C. la nivelul județelor, conform protocoalelor

de predare-primire și proceselor-verbale de inventariere pentru fiecare județ, depuse

în cadrul pi obatoriilor administrate.

Înscrierea fundațiilor județene respective

și a Municipiului București în registrul fundațiilor în temeiul art. 58 alin. (4)

din Legea nr. 146/2002 nu reprezintă o condiție pentru constituirea legală acestor

entități, dispozițiile art. 58 alin. (1) din aceeași lege prevăd expres că „Fundațiile

Județene pentru Tineret sau a Municipiului București constituite în Decretul-Lege

nr. 150/1990, își păstrează personalitatea juridică legal dobândită, distinct de

faptul că acest registru, care are ca scop numai ținerea evidenței fundațiibr județene

pentru tineret nu este funcțional.

În ceea ce privește Fundația Națională

pentru Tineret, înființată la data de 27 ianuarie 2007 potrivit actului constitutiv,

autentificat sub nr. 183 la B.N.P. C. și tabelului membrilor fundatori anexat și-au

exprimat adeziunea la înființarea acestei structuri neguvernamentale un număr de

20 de fundații județene și a Municipiului București cerințele art. 14 alin. (1)

din Legea nr. 350/2006 - Legea tinerilor fiind pe deplin respectate.

Cu privire la reprezentativitatea acestei

entități pe plan național. dispozițiile art. 14 din legea susmenționată nu instituie

un număr minim de fundații județene care să-și exprime adeziunea sau acoperirea

unei anumite arii geografice, ca o condiție de valabilitate a înființării sale legale.

S-a susținut de către ambele recurente

că problema neprezentativității Fundației Naționale pentru Tineret la nivel național

a fost statuată de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 55/2009, ceea ce în opinia

lor impune concluzia că această entitate juridică de drept privat nu ființează în

mod legal.

Construcția juridică pe care recurentele

încearcă să o acrediteze prin trimiterea la statuările Curții Constituționale din

Decizia nr. 55/2009 are un fundament fals, sub un dublu aspect.

Obiectul sesizării de neconstituționalilate

l-a constituit dispozițiile legii pentru modificarea legii tinerilor nr. 350/2006

respectiv art. 14 din lege prin schimbarea denumirii Fundației Naționale pentru

Tineret în Consiliul Național al Fundațiilor pentru Tineret urmând ca în termen

de 60 zile Fundația Națională pentru Tineret înființată la 27 ianuarie 2007 prin

actul constitutiv autentificat din 29 ianuarie 2007 să se reorganizeze potrivit

prevederilor acestei legi, schimbându-și denumirea în Consiliul Național al Fundațiilor

pentru Tineret.

Examinând sesizarea Curții Constituționale

a constatat că Dispozițiile Legii pentru modificarea Legii Tinerilor nr. 350/2006

sunt neconstituționale.

În considerentele deciziei Curții Constituționale

reține următoarele:

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea tinerilor

nr. 350/2006, Fundația Națională pentru Tineret esate persoană juridică de drept

privat și de utilitate publică, autonomă, neguvernamentală, nepolitică și fără scop

lucrativ, a cărei adunare generală este constituită din reprezentanții fundațiilor

județene pentru tineret și a municipiului București, care își exprimă adeziunea

la scopul acesteia. Or, Curtea constată că acest organism, Fundația Națională pentru

Tineret, prin schimbarea denumirii Consiliului Național al Fundațiilor pentru Tineret,

ce are ca scop domeniul tinerilor, respectiv stimularea participării la viața comunității

și realizarea protecției sociale a acestora, nu are reprezentativitate la nivel

național, deoarece și-au exprimat adeziunea la realizarea scopului său doar o parte

dintre fundațiile județene pentru tineret.

De altfel, obligarea fundațiilor județene

pentru tineret are și-au exprimat anterior adeziunea să facă parte din Fundațiua

Națională

pentru Tineret este

contrară principiului libertății de asociere a membrilor acesteia, de vreme ce se

impune, prin lege, apartenența la o altă persoană juridică de drept privat, Consiliului

Național al Fundațiilor pentru Tineret.

În

ceea ce privește critica potrivit căreia dispozițiile

art. 14 alin. (2) din Legea pentru modificarea Legii tinerilor nr. 350/2006 contravin

prevederilor art. 44 din Constituție, Curtea reține că și aceasta este întemeiată,

întrucât se transferă în patrimoniul Consiliului Național al Fundațiilor pentru

Tineret imobile care s-au aflat în posesia U.T.C., imobile care, anterior anului

1990, „instruirea practică a tineretului pentru apărarea patriei".

În

fine, Curtea reține că modificările propuse prin legea criticată

sunt imprecise și inadecvate, întrucât sunt utilizate expresii a căror sferă de

cuprindere nu poate fi determinată. De aceea, Curtea constată că, în condițiile

în care, prin legea criticată, sunt reglementate măsuri insuficient elaborate, cu

efect evident neconstituționa!, este necesară înlăturarea acestora.

Prin urmare, excepția de neconstituționalitate

nu a vizat dispozițiile art. 14 din Legea nr. 350/2006 în forma sa inițială referitoare

la constituirea Fundației Naționale pentru Tineret din reprezentanții fundațiilor

județene care își exprimă adeziunea, ci legea de modificare a Legii nr. 350/2006,

astfel că statuările din Decizia nr. 55/2009 se impun în temeiul efectului obligatoriu

al deciziilor Curții Constituționale numai în ceea ce privește obiectul sesizării

de neconstituționalitace.

Totodată, Înalta Curte constată că, deși

puterea de lucru judecat ce însoțește deciziile instanței de contencios constituțional

este atașată nu numai dispozitivului ci și considerentele pe care se sprijină aceasta,

chestiunea nereprezentativității Fundației Naționale pentru Tineret la nivel național

reținută în considerentele deciziei, nu poate fi interpretată ca un argument în

sensul nelegalei constituiri a acestei persoane juridice de drept privat statuat

implicit de Curtea Constituțională, deoarece nu acesta a fost obiectul verificării

de neconstituționalitate, distinct de faptul că niciunul din argumentele Curții

Constituționale nu se întemeiase pe nelegala constituire a Fundației Naționale pentru

Tineret în temeiul art. 14 din Legea nr. 350/2006 ci dimpotrivă reține că „obligarea

fundațiilor pentru tineret care și-au exprimat anterior adeziunea să facă parte

din Fundația Națională pentru Tineret, este contrară principiului libertății de

asociere a membrilor acesteia, de vreme ce se impune, prin lege, apartenența la

o altă persoană juridică de drept privat, Consiliul Național al Fundațiilor pentru

Tineret".

Pentru rațiunile mai sus înfățișate,

Înalta Curte constatând că niciunul din motivele invocate de recurente nu se încadrează

în ipoteza reglementată de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., va respinge

recursurile ca nefondate și va obliga recurentele

în temeiul art. 274 C. proc. civ. la plata sumei de 5.718,63 RON cheltuieli de judecată

către reclamanta intimată Fundația Națională pentru Tineret.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate recursurile declarate

de pârâtele Banca C. București și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice

București împotriva deciziei civile nr. 273/2012 din 31 mai 2012 pronunțată de Curtea

de Apel București, secția a V-a civilă.

Obligă

recurentele-pârâte Banca C. București și Statul Român prin Ministerul Finanțelor

Publice București să-i achite intimatei-reclamante Fundația Națională pentru Tineret

București suma de 5.718,63 RON cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 2 aprilie 2013.