ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4976/2013

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4976/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin sentința comercială nr. 70 din 6 aprilie

2010, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția comercială, în Dosarul nr.

7984/95/2009, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta Fundația Județeană

pentru Tineret Gorj, reprezentată prin administrator judiciar C.C. IPURL, în

contradictoriu cu pârâta Casa Tineretului Târgu Jiu, prin lichidator C.A.

IPURL. A fost obligată pârâta să lase reclamantei în deplină proprietate și

posesie imobilul din Târgu Jiu, str. N.T., județul Gorj compus din unitate de

cazare cu o capacitate de 74 de locuri; unitate de alimentație publică (bufet)

de 47 de locuri; unitate de alimentație publică (bar) de 120 de locuri; spații

destinate activităților cultural-artistice și tehnico-aplicative; spații de

depozitare; atelier și spălătorie. Au fost respinse excepțiile și cererea

reconvențională așa cum a fost reîntregită, ca fiind nefondate. A fost obligată

pârâta la cheltuieli de judecată - reprezentând onorariu avocat, în sumă de 2.000

RON.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond

a reținut că acțiunea în revendicare își are sorgintea în dispozițiile art. 480

și urm. C. civ. și reprezintă principalul mijloc de apărare al dreptului de proprietate.

Acțiunea în revendicare, fiind o acțiune

petitorie, pune în discuție existența însăși a dreptului de proprietate, astfel

că reclamantul trebuie să facă dovada că este titularul acestui drept.

Potrivit art. 480 C. civ., proprietatea

este dreptul ce are cineva de a se bucura și a dispune de un lucru în mod exclusiv

și absolut însă în limitele determinate de lege.

Modurile de dobândire a dreptului de proprietate

și a altor drepturi reale principale prin mijloace de drept civil sunt variate,

art. 644 și urm. C. civ. prevăzând dobândirea dreptului de proprietate prin succesiune,

prin legate, prin convenție, tradițiune, accesiune sau incorporațiune, prescripție,

lege și ocupațiune.

În speță, s-a reținut că reclamanta Fundația

Județeană pentru Tineret Gorj revendică imobilul din Târgu Jiu, B-dul. N.T., județul

Gorj, compus din unitate de cazare cu o capacitate de 74 de locuri; unitate de alimentație

publică (bufet) de 47 de locuri; unitate de alimentație publică (bar) de 120 de

locuri; spații destinate activităților cultural-artistice și tehnico-aplicative;

spații de depozitare; atelier și spălătorie.

Modul de dobândire a dreptului de proprietate

de către reclamanta Fundația Județeană pentru Tineret Gorj asupra întregului său

patrimoniu este legea, respectiv Decretul-lege nr. 150 din 11 mai 1990 privind înființarea

fundațiilor pentru tineret, emis de Consiliul Provizoriu de Uniune Națională, apărut

în M. Of. nr. 75/21.05.1990, care decretează în art 1 „Pe data prezentului decret-lege

se înființează în județe și în municipiul București fundații pentru tineret, persoane

juridice de utilitate publică, cu sediul în reședințele de județ”.

În art. 2 al aceluiași act normativ se

dispune „Patrimoniul fundațiilor pentru tineret se constituie din bunurile, inclusiv

fondurile bănești, ce au aparținut fostelor organizații ale tineretului comunist

din județe și a municipiului București, precum și din donații, legate și alte surse

provenite în condițiile legii”.

În art. 3, 4 și 5 este reglementat scopul

și conducerea acestor fundații; art. 6 dispune asupra bunurilor, inclusiv fondurile

bănești ale fostelor organizații ale tineretului comunist din întreprinderi și instituții,

iar în art. 7 se dispune „Predarea bunurilor fostei organizații a tineretului comunist

către fundațiile pentru tineret înființate potrivit art. 1 se face de către cei

care Ie au în conservare sau administrare, în termen de 30 de zile de la intrarea

în vigoare a prezentului decret-lege, iar preluarea se asigură de comisii desemnate

de consiliile fundațiilor din fiecare județ și municipiul București”.

În atari condiții social-politice și legale

se înființează în baza legii - Decretul-lege nr. 150/1990, persoana juridică Fundația

pentru Tineret Gorj înregistrată la Judecătoria Târgu Jiu sub nr. 195/PJ/1990 având

patrimoniu propriu, ce include imobilul din litigiul pe rol și cod unic de identificare

5893402.

În aplicarea art. 7 din Decretul-lege

nr. 150 din 11 mai 1990, se încheie protocolul de predare din 26 septembrie 1990

între fosta organizație a tineretului comunist Casa Tineretului Târgu Jiu, reprezentată

de director B.M. și contabil P.M., și nou înființata Fundație pentru Tineret Gorj,

reprezentată de președinte A.I.

Ulterior, decizia nr. 186 emisă de președintele

Fundației pentru Tineret Gorj, care dispune că începând cu 07 mai 1992 se destituie

Consiliul de conducere și se recunoaște reînființarea Casei Tineretului - fără să

precizeze dacă cea dinainte de 1989 sau alta.

În privința patrimoniului se dispune că

va fi cel preluat de Fundația pentru Tineret Gorj în 26 septembrie 1990, iar transmiterea

și preluarea urmând să fie făcute pe bază de inventar și bilanț contabil.

Nu au fost identificate de către societățile

de lichidare ce reprezintă părțile, inventarul și bilanțul contabil la care face

referire decizia și, ca atare, nu sunt depuse la dosar.

Potrivit certificatului eliberat de Judecătoria

Târgu Jiu la 26 mai 1992, s-a înscris ca persoană juridică sub nr. 22/PJ/92 - Organizația

„Casa Tineretului” Târgu Jiu.

La 01 iulie 1992 se predă patrimoniul Fundației

pentru Tineret Gorj către Casa Tineretului.

Din examinarea Registrului general de dosare

al Judecătoriei Târgu Jiu, rezultă că la poziția 22 din 25 mai 1992 este trecută

Organizația Casa Tineretului și la 03 iunie 1992 este evidențiat recursul Fundației

pentru Tineret, iar la 23 mai 1994 dosarul este restituit de la Curtea de Apel,

fără să fie vreo mențiune privind soluția pronunțată.

Coroborând susținerile din înscrisul intitulat

„întâmpinare” depus de pârâtă la dosarul cauzei sub nr. 94 din 16 septembrie 1992,

cu Registrul general de dosare al Judecătoriei Târgu Jiu din 1992, rezultă că la

poziția 22 din 25 mai 1992 este trecută în vederea înregistrării Organizația Casa

Tineretului și la 03 iunie 1992 este evidențiat recursul Fundației pentru Tineret,

iar la 23 mai 1994 dosarul este restituit de la Curtea de Apel, fără să fie vreo

mențiune privind soluția pronunțată. „Întâmpinarea” și mențiunile din registru demonstrează

că între cele două persoane juridice au fost permanente litigii.

În 1997 se solicită o nouă înscriere în

Registrul persoanelor juridice din partea Organizației Casa Tineretului, de data

aceasta sub denumirea Casa Tineretului Târgu Jiu, cerere admisă conform sentinței

nr. 134 din 19 septembrie 1997, fără să fie făcută dovada predării-primirii patrimoniului.

În 27 august 2004, în aplicarea Legii

nr. 146/2002, în ședința Consiliului de conducere al Fundației pentru Tineret Gorj,

se dispune că patrimoniul acestei instituții revenindu-i de drept în proprietate

conform art. 20 din lege, chiar dacă ulterior a căpătat altă destinație, se reintegrează

necondiționat și fără plată în patrimoniul său.

Ca atare, se dispune amendarea protocolului

din 01 iulie 1992 în sensul că Organizația Casa Tineretului a avut în administrare

patrimoniul existent la preluare.

Trebuie reținut că atât la Organizația

Casa Tineretului, cât și la Fundația pentru Tineret Gorj au fost în funcții de conducere

aceleași persoane, hotărârea de amendare a protocolului din 01 iulie 1992 fiind

aprobată în unanimitate.

Pentru egalitate de tratament juridic,

dacă protocolul din 01 iulie 1992 constituie un act valabil în baza căruia a ieșit

din patrimoniul Fundației imobilul în litigiu, atunci, procesul-verbal din 24

august 2004 are aceeași valoare juridică de act valabil de transfer al dreptului

de proprietate cu consecința reintrării bunului în patrimoniul Fundației, cu atât

mai mult cu cât este emis în aplicarea Legii nr. 146/2002, art. 20.

Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea

nr. 146/2002 „(1) Bunurile care au aparținut la data de 22 decembrie 1989 fostei

organizații a Uniunii Tineretului Comunist din județe și din municipiul București,

preluate de fundațiile județene pentru tineret și a municipiului București, vizate

de prezenta lege, rămân în proprietatea acestora, iar în cazul în care ulterior

au căpătat o altă destinație, se reintegrează, necondiționat și fără plată, în patrimoniul

fundațiilor județene pentru tineret respective sau a municipiului București, ce

se constituie ca succesoare de drept.

(2) În același timp se reintegrează necondiționat

și fără plată și bunurile precizate la alin. (1), care nu au fost preluate conform

prevederilor Decretului-lege nr. 150/1990 și care au trecut în patrimoniul altor

persoane juridice sau fizice.”

Reintegrarea de drept a imobilului în patrimoniul

reclamantei, făcută în baza Legii nr. 146/2002 este urmată de înregistrarea în contabilitatea

Fundației potrivit notei contabile; balanței de verificare la 31 decembie 2004;

bilanț contabil nr. 152 din 28 aprilie 2005.

Cum Casa Tineretului, în baza procesului-verbal

din 24 august 2004 a avut imobilul în administrare și s-au făcut investiții, cu

valoarea acestora s-a majorat valoarea imobilului și s-a întocmit în acest sens

procesul-verbal dintre cele două persoane juridice prin reprezentanții lor la 15

noiembrie 2005.

Procesul-verbal precizează că este întocmit

cu ocazia reîntregirii patrimoniului Fundației pentru Tineret Gorj, reîntregire

care s-a făcut în conformitate cu Legea nr. 146/2002.

În ultimul alin. al acestui

proces-verbal, reprezentanții Fundației pe de o parte și ai Casei Tineretului pe

de altă parte, precizează că „această clădire - imobilul în litigiu - este proprietatea

Fundației pentru Tineret Gorj și este administrată de Casa Tineretului care a depus

documentația necesară înregistrării valorii totale de 92.032,04 ROL, pentru care

plătește impozit în numele proprietarului Fundația pentru Tineret Gorj”.

În 2007, prin încheierea nr. 9 pronunțată

în Dosarul nr. 1652/318/2007 de Judecătoria Târgu Jiu, se ia act de modificarea

Consiliului de conducere și a Comisiei de cenzori conform procesului-verbal din

Adunarea Generală din 31 decembrie 2006, legalizat sub nr. 735 din 31 ianuarie 2007;

se ia act de schimbarea denumirii din Fundația pentru Tineret Gorj în Fundația

Județeană pentru Tineret Gorj.

Din considerentele aceste hotărâri judecătorești

rezultă că persoana juridică Fundația pentru Tineret Gorj a funcționat în permanență

și aceasta s-a concretizat și în operațiuni de înregistrare efectuate în instanța

competentă, respectiv Judecătoria Târgu Jiu, prin încheierea din 11 octombrie 2004

în Dosarul nr. 91/PJ/2004; în lista nominală cu membri Consiliului de conducere

reînnoit în Adunarea Generală din 31 decembrie 2006 și membri Comisiei de cenzori;

în Regulamentul intern de organizare și funcționare al Fundației nr. 734 din 31

ianuarie 2007.

S-a reținut prin aceleași considerente

ca reclamanta Fundația Județeană pentru Tineret Gorj este singura fundație din județul

Gorj pentru tineret așa încât în baza Decretului-lege nr. 150/1990, Legii nr. 146/2002

și O.G. nr. 26/2002, s-au admis modificările denumirii și organelor de conducere,

fiind de la sine înțeles că această persoană juridică funcționa având un sediu propriu

care este imobilul în litigiu.

Inclusiv în dosarul de urmărire penală

nr. 4479/P/2008, se reține că patrimoniul asupra căruia nu s-a putut pune sechestru

de A.F.P. Târgu Jiu și s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva numitei

B.M. pentru art. 244 C. pen., este al Fundației pentru Tineret Gorj, care și-a reîntregit

patrimoniul în baza art. 20 din Legea nr. 146/2002.

Atât în 2008, cât și în 2009, Fundația

Județeană pentru Tineret Gorj emite acte de dispoziție, conservare și administrare

și se comportă ca un adevărat proprietar.

Imobilul în litigiu asupra căruia se dispută

dreptul de proprietate a fost construit în 1973 și, prin efectul Decretului-Lege

nr. 150 din 11 mai 1990, a trecut în patrimoniul Fundației pentru Tineret Gorj -

reclamanta din prezenta acțiune.

Succesiunea în timp a actelor depuse și

condițiile specifice consolidării noii orânduiri de după 1989, au determinat ca

acest imobil să fie pentru o perioadă în patrimoniul sau în administrarea unei alte

entități juridice, Casa Tineretului, care s-a și înregistrat ca persoană juridică,

însă bunul a revenit de drept prin efectul legii - Legea nr. 146/2002, în patrimoniul

Fundației Județene pentru Tineret Gorj, potrivit considerentelor expuse.

Pârâta prin întâmpinarea formulată invocă

pe cale de excepție să se constate nulitatea constituirii reclamantei Fundația

Județeană pentru Tineret Gorj motivat de faptul că a fost autorizată de o instanță

necompetentă.

Tribunalul va respinge ca nefondată excepția

întrucât reclamanta s-a constituit ca persoană juridică în temeiul dispozițiilor

legale incidente în materie în anul 1990, respectiv Decretul-lege nr. 150 din

11 mai 1990 neputând fi invocate dispozițiile Legii nr. 146/2002, iar încheierea

nr. 9 din 14 februarie 2007 nu vizează existența reclamantei ca persoană juridică.

Reclamanta fiind legal înființată și nefiind

niciodată dizolvată sau radiată beneficiază de drept reîntregirea patrimoniului

prin efectul Legii nr. 146/2002.

Nici pe fond susținerile pârâtei nu sunt

întemeiate deoarece, după cum recunoaște la dosar, reclamanta s-a înființat în 1990

și a fost înregistrată ca persoană juridică sub nr. 195/PJ/1990.

În cadrul legal oferit de Decretul-lege

nr. 150/1990 s-a procedat la constituirea ca persoană juridică a reclamantei cu

patrimoniul propriu și chiar dacă în timp a apărut o a doua persoană juridică -

pârâta din acțiunea pe rol, reclamantei Fundația Județeană pentru Tineret Gorj,

prin efectul Legii nr. 146/2002 i se reîntregește patrimoniul.

Ca atare, Tribunalul reține că reclamanta

este proprietară asupra imobilului din Târgu Jiu, str. N.T., județul Gorj, prin

efectul Legii nr. 146/2002, iar actele cu valoare juridică încheiate între cele

două persoane juridice în aplicarea acestei legi confirmă reîntregirea patrimoniului

reclamantei.

S-a mai reținut că nu are relevanță juridică

faptul că s-au înființat sau nu comisii de predare a patrimoniului U.T.C. către

reclamantă atâta timp cât de drept - art. 1 din Decretul-lege nr. 150/1990, dispune

înființarea fundațiilor pentru tineret și reclamanta s-a și constituit ca persoană

juridică, cum nu are relevanță că pârâta a procedat la constituirea de ipoteci,

contracte de asigurare sau de închiriere, aceste acte fiind un corolar al dreptului

de administrare ce i-a fost conferit prin procesul-verbal din 24 august 2004 ce

amendează protocolul de predare din 01 iulie 1992 de către reclamantă.

În plus, aceste contracte, dacă se va ajunge

la un eventual plan de reorganizare judiciară a reclamantei, pot fi continuate în

funcție de concluziile la care va ajunge adunarea creditorilor, comitetul creditorilor

și administratorul judiciar.

Dac[ dăm eficiență actelor prin care imobilul

a intrat la un moment dat în patrimoniul Casei Tineretului, în egală măsură trebuie

să dăm eficiență și celor prin care imobilul este reintegrat în patrimoniul reclamantei

Fundația pentru Tineret Gorj, acestea fiind analizate în prezentele considerente.

Interesul promovării acțiunii - fie că

este acțiunea principală formulată de reclamantă, fie că este cererea reconvențională

formulată de pârâta, este acela ca imobilul din Târgu Jiu, B-dul. N.T., în procedura

insolvenței uneia din părți să fie valorificat în vederea acoperirii pasivului către

creditori.

Nu poate fi primită nici susținerea pârâtei

că reclamantei nu i s-a reîntregit patrimoniul deoarece nu a apărut un regulament

de aplicare a Legii nr. 146/2002 sau că nu s-au constituit comisii atâta timp cât

legea nu sancționează reîntregirea patrimoniului de apariția vreunui regulament

sau de constituirea vreunei comisii cu atât mai mult cu cât, cele două persoane

juridice prin organele lor au emis în aplicarea legii acte cu valoare de transfer

a bunului în litigiu din patrimoniul pârâtei în patrimoniul reclamantei.

Tribunalul, pe fondul cauzei nu poate reține

nici apărarea potrivit cu care pârâta a obținut bunul în litigiu cu titlu valabil

- aceasta fiind decizia nr. 186 din 07 mai 1992, așa încât nu s-ar mai aplica dispozițiile

art. 20 din Legea nr. 146/2002.

Așa cum s-a arătat în prezentele considerente,

eficiența juridică a actelor emise de cele două persoane juridice este egală și

dacă decizia nr. 186/1992 valorează titlu valabil, în egală măsură, în exercitarea

dreptului de dispoziție și procesul-verbal din 24 august 2004 și procesul-verbal

din 15 noiembrie 2005 sunt tot titluri valabile prin care imobilul s-a întors în

patrimoniul reclamatei.

De altfel, pârâta, în perioada în care

a avut bunul în patrimoniu, nu a putut exercita o posesie pașnică date fiind litigiile

numeroase pe care le-a avut cu reclamanta, inclusiv cercetări penale.

Însă chiar anterior acestor

procese-verbale, patrimoniul reclamantei s-a reîntregit în temeiul legii cu imobilul

în litigiu.

Cererea reconvențională este neîntemeiată

sub aspectul solicitării pârâtei-reclamante să se constate că este proprietară a

imobilului în condițiile în care are la dispoziție acțiunea în realizarea dreptului,

acțiunea în constatare fiind inadmisibilă fața de prevederile art. 111 C. proc.

civ. potrivit cu care „partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea

existenței sau neexistenței unui drept; cererea nu poate fi primită dacă partea

poate cere realizarea dreptului”.

În măsura în care pârâta aprecia că este

proprietara imobilului, trebuia să formuleze acțiune în revendicare, nicidecum acțiune

în constatare.

Prin acțiunea formulată, implicit pârâta-reclamantă

recunoaște că nu mai este proprietara imobilului din Târgu Jiu, B-dul N.T., întrucât

prin efectul legii, acesta a fost reîntregit în patrimoniul Fundației Județene pentru

Tineret Gorj.

Recunoscând că nu este proprietara imobilului

în litigiu, pârâta-reclamantă, în completarea cererii reconvenționale, solicită

să se constate că este succesoarea de fapt și de drept a Fundației pentru Tineret

Gorj și, ca atare, ar beneficia de dispozițiile Legii nr. 146/2002.

Nici acest capăt de cerere nu este întemeiat

deoarece de la înregistrarea sa ca persoană juridică, în temeiul Decretului-lege

nr. 150/1990, sub nr. 150/PJ/1990, reclamanta Fundația Județeană pentru Tineret

Gorj nu a încetat să existe ca persoană juridică în vreunul din modurile prevăzute

de lege.

Astfel, nu a fost dizolvată, desființată,

radiată din registrul persoanelor juridice, dimpotrivă, actele aflate la dosarul

cauzei demonstrează că a figurat ca subiect de drept în acte juridice, evidențe

fiscale, procese, etc.

Implicit, confirmă că reclamanta Fundația

Județeană pentru Tineret Gorj, a redevenit proprietară a imobilului tocmai în baza

art. 20 din Legea nr. 146/2002.

Înființarea reclamantei și dobândirea bunurilor

în patrimoniu s-a făcut în temeiul unei legii - Decretul-lege nr. 150/1990 - și

redobândirea patrimoniului s-a făcut de asemenea în temeiul unei legi - Legea

nr. 146/2002 - fiind continuatoarea fostei organizații a tineretului comunist, U.T.C.

Nu este lipsit de relevanță că în 1992

s-a înființat ca persoană juridică în baza Legii nr. 21/1924, Organizația Casa

Tineretului, iar pârâta din procesul pe rol a fost înregistrată ca persoană juridică

de abia în 1997, astfel încât chiar protocolul din 1992 nu a fost încheiat cu pârâta.

Mai mult, o perioadă de timp, între 2002

și 2010, imobilul în litigiu a fost trecut în domeniul public la solicitarea Consiliului

Județean care prin hotărâre le scoate din domeniul public la 10 decembrie 2007 și

sunt predate reclamantei, căreia și pe această cale i se recunoaște calitatea de

proprietar.

Nu rezultă din nici un înscris că pârâta

ar fi continuatoarea în fapt și în drept a reclamantei, acestea fiind două entități

juridice de sine-stătătoare.

Nu poate fi primită susținerea pârâtei

că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 36 din Legea nr. 85/2006 atâta timp

cât prin cererea reconvențională solicită să i se recunoască dreptul de proprietate,

deci imobilul nu face parte din patrimoniul său, reclamanta urmărind prin promovarea

acțiunii să-și valorifice dreptul în procedura de reorganizare judiciară deoarece

nu este deschisă împotriva ei procedura de faliment.

În baza probatoriul administrat, a prevederilor

legale invocate, va fi admisă acțiunea principală și obligată pârâta să lase reclamantei

în deplină proprietate și posesie imobilul în litigiu; respinse excepțiile și cererea

reconvențională așa cum a fost reîntregită și obligată pârâta la 2.000 RON cheltuieli

de judecată reprezentând onorariu avocat.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel

pârâta reclamantă Casa Tineretului, prin lichidator judiciar C.A. IPURL, precum

și prin administratorul special U.S., prin care au fost invocate critici de nelegalitate

și netemeinicie ce vizează fondul cauzei.

Astfel prin decizia civilă nr. 23 din 27

martie 2013 a Curții de Apel Craiova s-a admis apelul reclamantei Casa

Tineretului, prin administrator special U.S. și prin lichidator C.A. IPURL, și cererile

de intervenție în interesul apelantei formulate de Administrația Finanțelor Publice

Târgu Jiu și Fundația Națională pentru Copii și Tineret Târgu Jiu, s-a anulat sentința

civilă nr. 70 din 6 aprilie 2010 a Tribunalului Gorj și s-a trimis cauza spre judecare

Judecătoriei Târgu Jiu ca instanță de fond.

S-a respins și cererea de intervenție în

interesul intimatei Fundația Județeană pentru Tineret Gorj, prin administrator judiciar

C.C. IPURL, formulată de Județul Gorj, reprezentat prin C.I., Președintele Consiliului

Județean Gorj, reținându-se următoarele considerente:

În ședința publică din 27 martie 2013,

instanța a pus în discuția părților excepția necompetenței materiale a Tribunalului

Gorj în soluționarea pe fond a cauzei având în vedere dispozițiile C. proc.

civ. în vigoare la data introducerii acțiunii, respectiv 27 octombrie 2009, precum

și caracterul necomercial al cauzei deduse judecății.

Cu privire la această excepție s-a reținut

în primul rând că litigiul dedus judecății are ca obiect revendicarea unui imobil

al unei fundații al cărei obiect de activitate nu este unul de natură comercială,

Mai mult decât atât, niciuna dintre părți, respectiv Casa Tineretului și Fundația

Județeană pentru Tineret Gorj, nu este comerciant așa cum este definit de art. 7

C. com.

Prin urmare, cauza dedusă judecății este

una de natură civilă și nu comercială, așa cum în mod greșit a fost soluționata

de instanța de fond.

Pe de altă parte, la data introducerii

acțiunii, respectiv 27 octombrie 2009, erau în vigoare dispozițiile vechiului C.

proc. civ., dispoziții care guvernează cursul tuturor proceselor începute sub imperiul

acestor dispoziții legale.

Potrivit art. 2 pct. 1 C. proc. civ., „tribunalul

judecă: în primă instanță: a) procesele și cererile în materie comercială al căror

obiect are o valoare de peste 100.000 RON, precum și procesele și cererile în această

materie al căror obiect este neevaluabil în bani; b) procesele și cererile în materie

civilă al căror obiect are o valoare de peste 500.000 RON, cu excepția cererilor

de împărțeală judiciară, a cererilor în materia succesorală, a cererilor neevaluabile

în bani și a cererilor privind materia fondului funciar, inclusiv cele de drept

comun, petitorii sau, după caz, posesorii, formulate de terții vătămați în drepturile

lor prin aplicarea legilor în materia fondului funciar”.

Făcând aplicarea acestor dispoziții speței

de față instanța de apel a constatat că litigiul este unul civil, iar valoarea acestora

este de 92.032,29 RON, valoare precizată de părți în încheierea de ședință din 19

ianuarie 2011.

Prin urmare, competența de soluționare

în fond a cauzei aparține Judecătoriei Târgu Jiu.

Împotriva acestei hotărâri au declarat

recurs reclamanta Fundația Județeană pentru Tineret Gorj, prin administrator judiciar

C.C. IPURL, și intervenientul Județul Gorj, prin Președintele Consiliului Județean.

Criticile aduse hotărârii instanței de

apel vizează neîegalitatea ei sub următoarele aspecte:

Astfel recurenții au solicitat casarea

hotărârii cu trimiterea cauzei la instanța de apel în vederea efectuării unei expertize

judiciare pentru stabilirea valorii imobilului în raport de care urmează a se stabili

competența materială a instanței prin raportare la art. 2 pct. 1 lit. a) și b) C.

proc. civ.

Motivele de recurs invocate de recurenți

prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., vizează în principal faptul

că potrivit art. 5 alin. (2) din Ordinul nr. 760/1999 privind aprobarea Normelor

metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 privind taxele de timbru, valoarea

la care se calculează taxele judiciare de timbru este cea precizată în acțiune sau

în cerere. Dacă această valoare este contestată sau apreciată de instanță ca vădit

derizorie, evaluarea se face pe cale de expertiză, dispusă din oficiu sau la cererea

oricărei părți, calculându-se la valoarea rezultată din expertiză.”

Din această perspectivă susțin recurenții

că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a legii în condițiile în care la

stabilirea valorii obiectului cererii, instanța nu a luat în considerare raportul

de evaluare extrajudiciar din anul 2012 existent, prin care s-a stabilit valoarea

imobilului din litigiu la 939.433 RON.

Or, susțin recurentele, existența unei

disproporții între valoarea declarată a obiectului cererii precizată în încheierea

de ședință din 19 ianuarie 2011 și valoarea consemnată în raportul de expertiză

extrajudiciară, obligă instanța la efectuarea unei expertize judiciare pentru stabilirea

valorii reale a obiectului cererii de chemare în judecată.

Din această perspectivă recurenții susțin

că instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. a) și b) C.

proc. civ., întrucât competența privind soluționarea cauzei aparține în primă instanță

Tribunalului Gorj și nu Judecătoriei Târgu Jiu.

Intimata Administrația Finanțelor Publice

a Municipiului Târgu Jiu, prin întâmpinarea depusă, s-a opus admiterii recursului.

Examinând hotărârea instanței de apel prin

prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., Înalta Curte reține următoarele:

Este real că dispozițiile art. 5 alin.

(2) din Ordinul nr. 76/1999 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea

Legii nr. 146/1997 privind taxele de timbru prevăd că în ipoteza în care valoarea

prevăzută în acțiune este constatată sau apreciată ca vădit derizorie, instanța

dispune din oficiu sau la cererea oricărei părți evaluarea pe calea unei expertize,

și că taxa de timbru se va calcula la valoarea rezultată din expertiză,.

Valoarea obiectului dedus judecății a fost

reținută de instanța de apel ca fiind 92.032,29 RON (așa cum rezultă din încheierea

de ședință din 19 ianuarie 2011).

Valoarea litigiului a fost însă contestată

sens în care s-a dispus o expertiză extrajudiciară din care rezultă că valoarea

imobilului obiect al prezentului litigiu a fost stabilită la 939.433 RON.

În această situație în care valoarea obiectului

litigiului a fost contestată, existând disproporții valorice vădite, erau incidente

dispozițiile art 5 alin. (2) din Ordinul nr. 76/1999 în sensul că instanța avea

obligația de a dispune efectuarea unei expertize de evaluare, a imobilului obiect

al litigiului, necesară atât pentru stabilirea taxei de timbru, cât și pentru stabilirea

competenței materiale a instanței.

Din această perspectivă a încălcării dispozițiilor

legale sus evocate, este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9

C. proc. civ., situație în care urmează a se admite recursurile, a se casa decizia

instanței de apel cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, ocazie

cu care instanța pentru clarificarea valorii obiectului dedus judecății și implicit

a competenței materiale în soluționarea litigiului, urmează a dispune efectuarea

unei expertize judiciare având ca obiect stabilirea valorii obiectului dedus judecății

de la momentul introducerii acțiunii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de reclamanta

Fundația Județeană pentru Tineret Gorj, prin administrator judiciar C.C. IPURL,

și de intervenientul Județul Gorj, prin Președintele Consiliului Județean, împotriva

deciziei civile nr. 23 din 27 martie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Craiova,

secția a II-a civilă.

Casează decizia atacată și trimite cauza

spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 4

noiembrie 2013.