ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1288/2013

Asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin decizia nr. 166 din 22 decembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. 7161/120/2007, au fost admise apelurile declarate de reclamanta SC I.E. SRL împotriva sentințelor nr. 282 din 24 aprilie 2009 și nr. 530 din 29 octombrie 2009 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții SC C.D. SRL, S.M., SC J. SRL, D.C. și D.A. și, în consecință: A fost schimbată, în parte, sentința nr. 282/2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în sensul că a fost admisă acțiunea, așa cum a fost completată.

S-a dispus ieșirea din indiviziune asupra spațiilor comune, în raport cu contractele de vânzare-cumpărare ale părților și a protocolului de divizare-potrivit variantei propusă de expertul G. pct. A. S-au stabilit în favoarea reclamantei căi de acces către birouri, magazin C., conform propunerii expertului G.G. obiectiv pct. C și F și a schiței anexă depusă la dosar. A fost respinsă, ca nefondată, cererea reconvențională completatoare formulată de SC C.D. SRL. S-a menținut restul dispozițiilor sentinței. A fost schimbată, în tot, sentința nr. 530/2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în sensul că a fost respinsă, ca neîntemeiată. Prin cererea înregistrată, la data de 19 decembrie 2011, pe rolul Curții de Apel Ploiești, petenta SC I.E.

SRL a solicitat instanței îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul deciziei nr. 166 din 22 decembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești. În motivarea cererii, s-a arătat faptul că prin minută s-a dispus respingerea cererilor reconvenționale formulate de SC C.D. SRL și S.M., însă în dispozitivul hotărârii s-a dispus numai respingerea ca nefondată, a cererii reconvenționale completatoare formulată de SC C.D. SRL. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 281 C. proc. civ. Din analiza minutei și a dispozitivului deciziei instanța a constatat că în mod greșit nu s-a trecut în dispozitiv „Respinge cererea reconvențională completatoare formulată și de intimatul S.M.”, astfel cum s-a trecut în minută.

Prin urmare, prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 20 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a ll-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă cererea de îndreptare eroare materială din cuprinsul Deciziei nr. 166 din 22 decembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul 7161/120/2007, formulată de petenta SC I.E. SRL, în contradictoriu cu intimații SC C.D. SRL, S.M., SC J. SRL, D.C. și D.A. și reclamantul S.I. și în consecință: S-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul deciziei nr. 166 din 22 decembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în sensul că se respinge cererea reconvențională completatoare formulată și de intimatul S.M.

În termen legal, împotriva acestei încheieri, S.M. a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia, respingerea cererii formulată de petenta SC I.E. SRL cu privire la îndreptarea dispozitivului deciziei civile nr. 166 din 22 decembrie 2009 ca fiind inadmisibilă, netemeinică și nelegală. În motivare, recurentul critică hotărârea atacată pentru nelegalitate, susținând că soluția instanței este greșită, întrucât temeiul legal al cererii nu este art. 281 C. proc. civ., ci îl reprezintă dispozițiile art. 281 2 C. proc. civ. Petenta SC I.E. SRL a solicitat în preambulul cererii „îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul hotărârii”, dar, după ce a arătat că minută nu corespunde cu dispozitivul hotărârii, aceasta a solicitat în mod eronat în temeiul art. 281 C. proc.

civ., admiterea cererii și completarea dispozitivului deciziei civile nr. 166 din 22 decembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. 7161/120/2007. Pentru ca instanța de recurs să poată verifica dacă cererea de îndreptare eroare materială este întemeiată, recurentul apreciază, că se impune analizarea întregului dispozitiv al deciziei pentru care se poate cere îndreptarea sau completarea acesteia. În acest context, susține, în esență, că respingerea cererii reconvenționale completatoare formulate de S.M. la instanța de fond, în dosarul nr. 9200/2005 al Judecătoriei Pitești, nu rezolvă problema spațiilor comune care se regăsesc în CF 22331, actul cadastral 1352/mez/7, aceasta fiind o gravă greșeală săvârșită de aceeași instanță de apel în dosarul nr. 7161/120/2007.

În opinia recurentului, nemotivarea deciziei nr. 166/2009 a Curții de Apel Ploiești cu privire la identificarea diferenței de suprafață comună nu poate fi acoperită prin procedura prevăzută de art. 281 C. proc. civ. Astfel, consideră recurentul, prin nemotivarea deciziei nr. 166/2009 cu privire la suprafața comună găsită în plus la tronson Tricotaje (11,58 m.p.) și comunicată părților, epuizarea tuturor căilor de atac și revenirea ulterioară prin completarea dispozitivului și considerentelor, instanța de apel a încălcat principiul dezînvestirii recurgând la dispozițiile art. 281 C. proc. civ., care nu-i permiteau să acopere aceste neregularități. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 6 - 9 C. proc.

civ. Intimata SC I.E. SRL a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esență, respingerea recursului. Analizând încheierea recurată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate și temeiurile de drept invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele care succed: Potrivit dispozițiilor art. 281 C. proc. civ., „erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere”. Contrar susținerilor recurentului, instanța, punând în acord minuta olografă cu dispozitivul deciziei nr. 166 din 22 decembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, a dat o corectă eficiență dispozițiilor legale incidente speței, respectiv cele ale art. 281 C. proc.

civ., fiind nefondate criticile subsumate motivului de nelegalitate instituit de prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Astfel, în mod legal, urmare a examinării minutei și a dispozitivului deciziei, Curtea de Apel Ploiești a constatat că sunt întrunite în cauză cerințele art. 281 C. proc. civ., pentru admiterea cererii de îndreptare eroare materială, reținând că în mod greșit nu s-a trecut în dispozitiv „respinge cererea reconvențională completatoare formulată și de intimatul S.M., astfel cum s-a trecut în minută”. De remarcat că, în argumentarea recursului declarat împotriva încheierii prin s-a dispus îndreptarea erorii materiale, recurentul își exprimă în realitate nemulțumirea cu privire la soluția pronunțată pe fondul cauzei, respectiv aceea de respingere a cererii reconvenționale formulată de intimatul S.M., ceea ce excede controlului de legalitate al încheierii ce formează obiectul prezentului recurs.

Înalta Curte constată că recurentul a invocat formal prevederile art. 304 pct. 6 - 8 C. proc. civ., fără a argumentat în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate din perspectiva acestor dispoziții legale. De altfel, instanța nu a acordat mai mult decât s-a cerut sau ce nu s-a cerut, astfel cum prevede pct. 6 al art. 304 C. proc. civ., pronunțându-se în limitele învestirii, respectiv asupra cererii de îndreptare a erorii materiale strecurate în dispozitivul deciziei nr. 166 din 22 decembrie 2009. Soluția este perfect legală și sub aspectul prevederilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ., hotărârea atacată cuprinzând elementele obligatorii prevăzute de dispozițiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc.

civ., respectiv motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței. Instanța a analizat și a reținut cu justețe, urmare a examinării minutei olografe și a dispozitivului deciziei, împrejurarea că în dispozitivul hotărârii s-a strecurat o eroare materială, conform art. 281 C. proc. civ. și a dispus în consecință. Nu se poate reține nici incidența în cauză a dispozițiilor art. 304 pct. 8 C. proc. civ., întrucât textul legal menționat vizează situațiile în care judecătorul fondului procedează la interpretarea unui act juridic dedus judecății cu toate că nu avea dreptul să o facă, clauzele fiind clare și precise, situație ce nu se regăsește în prezentul recurs ce vizează o încheiere de îndreptare eroare materială.

Pentru toate argumentele de fapt și de drept care preced, Înalta Curte constată că hotărârea recurată este la adăpost de orice critică, motiv pentru care, în aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefundat, recursul declarat de recurentul S.M. împotriva încheierii din Camera de Consiliu din data de 20 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a ll-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, menținând încheierea atacată, ca fiind legală. Constatând culpa procesuală a recurentului în promovarea recursului de față și în raport de solicitarea reprezentantului intimatei SC I.E. SRL PITEȘTI privind plata cheltuielilor de judecată, urmează ca, în temeiul dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc.

civ., să fie admisă cererea acestuia, în sensul obligării recurentului S.M. la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată către intimata SC I.E. SRL PITEȘTI, conform înscrisurilor doveditoare aflate la dosar.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de recurentul S.M. împotriva încheierii din Camera de Consiliu din data de 20 martie 2012 pronunțată de CURTEA DE APEL PLOIEȘTI, secția a ll-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Obligă recurentul S.M. la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată către SC

I.E. SRL PITEȘTI.

Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 martie 2013.