ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2139/2016

Decizia nr. 2139/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea în totalitate a Raportului de evaluare nr. 24113/G/II din 10 iunie 2014 întocmit de către pârâtă și compatibilitatea dintre funcția de consilier local și semnatar al Contractului de servicii nr. 537 din 11 iunie 2013 încheiat cu Comuna Ezeris de către reclamant.

Prin Sentința civilă nr. 13 din 22 ianuarie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal s-a respins contestația formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate.

Împotriva sentinței civile nr. 13 din 22 ianuarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., invocând motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs se susține că, prin Raportul de evaluare nr. 24113/G/II din 10 iunie 2014 întocmit de Agenția Națională de Integritate s-a constatat incompatibilitatea dintre funcția de consilier local și semnatar al Contractului de servicii nr. 537 din 11 iunie 2013, încheiat cu Comuna Ezeris.

Instanța de fond și-a motivat respingerea acțiunii considerând că recurentul-reclamant nu a respectat dispozițiile art. 90, 92 din Legea nr. 161/2003 și art. 9 alin. (2) lit. b) și alin. (3) din Legea nr. 393/2004.

În final, recurentul-reclamant susține că aceste dispoziții nu prevăd nicio interdicție pentru P.F.A. și în calitate sa de persoană fizică autorizată consideră că nu se află în niciuna dintre situațiile prevăzute de lege.

În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea de ședință din data de 23 martie 2016, în baza dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea acestuia, iar părțile nu au formulat puncte de vedere.

În procedura de filtru s-a fixat termen pentru examinarea recursului la data de 29 iunie 2016.

La termenul din 29 iunie 2016, având în vedere că în raport s-a propus anularea recursului, s-a considerat, de către toți membrii completului, că se poate face aplicarea prevederilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

Examinând cauza și sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că recursul este nul.

Pentru a ajunge la această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

În speță, astfel cum s-a reținut și în raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, comunicat părților în baza Încheierii de ședință din data de 23 martie 2015, cererea de recurs nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din același cod.

Astfel, deși recurentul-reclamant a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., nu dezvoltă acest motiv de recurs prevăzute de textul de lege și nu aduce sentinței atacate vreo critică, ce ar putea fi încadrată într-unul din motivele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., argumentele înfățișate nu se circumscriu acestui motiv de nelegalitate. Mai mult, cererea de recurs este identică cu cererea de chemare în judecată, practic recurentul-reclamant reia aceleași motive analizate de prima instanță prin hotărârea pronunțată.

În acest caz, relevante sunt dispozițiile art. 489 C. proc. civ. care sancționează nemotivarea recursului și care prevăd că:

(1) Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3).

(2) Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

(3) Dacă legea nu dispune altfel, motivele de casare care sunt de ordine publică pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului, fie în procedura de filtrare, fie în ședință publică.

În ceea ce privește conținutul cererii de recurs, dispozițiile art. 486 alin. (3) C. proc. civ. stipulează că mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

Or, prin cererea de recurs recurentul-reclamant nu combate în vreun fel argumentele de fapt și de drept avute în vedere de instanța de fond atunci când a soluționat pricina și nu face vreo referire la aceste argumente ce sunt redate pe larg în considerentele hotărârii. Practic, autorul căii de atac nu face decât să reia aspectele pe care le-a menționat în motivarea cererii de chemare în judecată, neînțelegând să arate care sunt eventualele greșeli de judecată ale primei instanțe ori elementele de nelegalitate și/sau netemeinicie ale sentinței recurate.

6.Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va anula recursul formulat, ținând seama și de prevederile art. 499 din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței civile nr. 13 din 22 ianuarie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 29 iunie 2016.

Procesat de GGC - LM