Decizia nr. 1055/2017 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Acțiunea judiciară Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Agenția Națională de Integritate, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună anularea Raportului de evaluare nr. 28980/G/II din 11 iulie 2014 și constatarea faptului că există compatibilitate între funcția de administrator și asociat unic al SC “B.” SRL Caransebeș și funcția de consilier județean.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 349 din 10 decembrie 2014, a respins acțiunea reclamantului.

Calea de atac exercitată Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul A., care a solicitat casarea acesteia și, în urma rejudecării cauzei, admiterea acțiunii. În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a susținut faptul că sentința contestată a fost dată cu aplicarea greșită a prevederilor art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare, întrucât un consilier județean devine incompatibil doar în situația în care încheie personal un contract cu consiliul județean. Recurentul a opinat în sensul că prima instanță a analizat “doar la nivel teoretic” situația de fapt privind raporturile comerciale dintre societățile comerciale la care un consilier județean este asociat/acționar și consiliul din care face parte sau instituțiile din subordinea acestuia. Or, în cauza de față, nu este vorba despre vânzarea unor produse în baza unor contracte comerciale încheiate în formă scrisă, semnate de părți, ci de vânzarea-cumpărarea de bunuri direct din magazin, operațiune realizată de un vânzător. Recurentul menționează că nu a încheiat și nu a executat contractele de vânzare-cumpărare analizate de instituția intimată, situație în care nu este îndeplinită condiția legală pentru a interveni starea de incompatibilitate.

Apărările formulate în cauză Intimata Agenția Națională de Integritate a formulat note scrise în care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, pentru argumentele prezentate la dosar. Recurentul a formulat răspuns la întâmpinarea intimatei și a prezentat Adresa nr. 45355/G/II din 11 decembrie 2015 emisă de intimată.

Procedura derulată în recurs Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 22 septembrie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din același act normativ. La termenul din data de 16 martie 2017, în condițiile în care raportul a fost declarat admisibil, toți membrii completului au fost de acord, iar problema de drept nu este controversată și face obiectul unei jurisprudențe constante a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a procedat la analiza fondului recursului, fără citarea părților, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (6) C. proc. civ.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în notele scrise depuse de intimată, Înalta Curte apreciază că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Recurentul-reclamant a supus controlului de legalitate, pe calea prevăzută de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, Raportul de evaluare nr. 28961/G/II din 11 iulie 2014, prin care intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate a concluzionat în sensul că acesta s-a aflat în stare de incompatibilitate, în perioada 06 septembrie 2010 - 31 iulie 2011, când îndeplinea funcția de consilier județean în cadrul Consiliului Județean Caraș-Severin, întrucât SC “B.” SRL - la care era administrator și asociat unic - a furnizat produse și servicii, acceptate la plată și achitate de către Consiliului Județean Caraș-Severin, în calitate de beneficiar al acestora, ceea ce reprezintă un contract comercial consensual de furnizare de produse/servicii; suma totală achitată de către Consiliul Județean Caraș-Severin a fost de 7.144,01 RON. Instanța de primă jurisdicție a respins acțiunea reclamantului, reținând, în esență, faptul că partea a încălcat regimul incompatibilităților, reglementat de art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, cu modificările și completările ulterioare, întrucât, din înscrisurile existente la dosar, rezultă faptul că SC “B.” SRL - la care era administrator și asociat unic - a furnizat produse și servicii, acceptate la plată și achitate de către Consiliului Județean Caraș-Severin, autoritate publică la care avea calitatea de consilier județean. Această soluție este împărtășită de instanța de control judiciar, deoarece a fost pronunțată cu interpretarea și aplicarea corectă a dispoziției normative anterior nominalizată în care se prevede următoarele: “„Consilierii locali și consilierii județeni care au funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administrație sau cenzor ori alte funcții de conducere, precum și calitatea de acționar sau asociat la societățile comerciale cu capital privat sau cu capital majoritar de stat ori cu capital al unei unități administrativ-teritoriale nu pot încheia contracte comerciale de prestări de servicii, de executare de lucrări, de furnizare de produse sau contracte de asociere cu autoritățile administrației publice locale din care fac parte, cu instituțiile sau regiile autonome de interes local aflate în subordinea ori sub autoritatea consiliului local sau județean respectiv ori cu societățile comerciale înființate de consiliile locale sau consiliile județene respective.” Contrar susținerilor recurentului, funcția de consilier județean intră sub incidența textului legal anterior citat, iar emiterea unei facturi fiscale, conform art. 155 alin. (1) din C. fisc., și acceptarea acesteia la plată de către beneficiar presupune existența unui acord de voință al părților, respectiv încheierea unui contract între părți, chiar dacă acesta nu s-a materializat în formă scrisă. În speța de față, beneficiarul Consiliului Județean Caraș-Severin a solicitat facturi pentru serviciile/produsele ce i-au fost prestate/livrate, ceea ce probează existența acordului de voință prealabil între acesta și SC “B.” SRL, la care recurentul era administrator și asociat unic. Prin urmare, facturile nominalizate în raportul de evaluare dedus judecății, emise de SC “B.” SRL, pentru suma totală de 7.144,01 RON, demonstrează existența unui contract comercial consensual, în conformitate cu prevederile art. 46 C. com. (în vigoare în perioada analizată) și art. 6 din Legea nr. 82/1991. Instanța de control judiciar constată că raportul de evaluare a intrat în circuitul juridic civil și a produs efecte juridice, situație în care nu mai poate fi revocat, în raport de prevederile art. 1 alin. (6) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare. Măsura clasării lucrării dispusă de intimată este ulterioară promovării prezentei căi de atac, iar aceasta urmează să fie avută în vedere după rămânerea definitivă a deciziei de față, respectiv în faza de executare a acesteia. Concluzionând, Înalta Curte, în acord cu judecătorul fondului, reține faptul că recurentul a încălcat regimul incompatibilităților, instituit de art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, cu modificările și completările ulterioare, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 și art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.