ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 21.09.2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4248/2011

HOTĂRÂRE
21.09.2011
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4248/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 109 din 6 mai 2011 Curtea

de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea

de suspendare formulată de petenta Asociația Județeană a Vânătorilor și

Pescarilor Sportivi Bihor în contradictoriu cu intimatele Agenția Națională

pentru Pescuit și Acvacultură și Asociația Pescarilor Sportivi A.C. și în

consecință a suspendat executarea Procesului verbal din 03 martie 2011 cu

privire la poziția nr. 13 din cuprinsul acestuia, precum și a autorizațiilor de

pescuit acordate intimatei Asociația Pescarilor Sportivi A.C., cu nr. 60; 61;

62; 63 și 64 din 03 martie 2011, până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în

anulare a acestor acte administrative, și a obligat intimatele la plata către

petentă a sumei de 10,3 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța

această soluție instanța de fond a reținut că în dovedirea cazului bine

justificat petenta a invocat faptul că, în mod paradoxal, doar la soluționarea

contestației formulată de intimata Asociația Pescarilor Sportivi A.C. s-a

constatat de către comisie faptul că această asociație are înscrise la I.T.M.

Bihor pe suport electronic un număr de 9 contracte de muncă, din care 8 sunt

pentru funcții de custode, ceea ce înseamnă că această dovadă s-ar fi putut face

ulterior termenului limită de depunere a documentelor.

Totodată a reținut că

nu se poate pune semnul de egalitate între activitatea de custode și cea de

paznic, iar conform disp. O.U.G. nr. 23/ 2008 și ale Ordinului MA.D.R. nr. 15/2011,

paznicul este personalul de specialitate care este solicitat în vederea

obținerii punctajului de la poziția 7 din grila de evaluare.

De asemenea, în

situația în care se constată un punctaj egal, cum este cazul în speță, întrucât

și petenta și intimata Asociația Pescarilor Sportivi A.C. au obținut același

punctaj de 100 de puncte, dispozițiile pct. 15 din Procedura de emitere și

eliberare a permisului de pescuit recreativ/ sportiv și a autorizației,

aprobată prin Decizia nr. 116/2011 a președintelui Agenției Naționale pentru

Pescuit și Acvacultură, prevăd că departajarea se face pe baza următoarelor

criterii, în următoarea ordine: 1) tariful de acces cel mai mic în zona

solicitată; 2) numărul cel mai mare de membri înregistrați; 3) numărul

personalului angajat cu atribuții de control/ pază; 4) dotări tehnice proprii.

Petenta a arătat că,

dacă s-ar fi aplicat aceste prevederi, contestația formulată de intimata

Asociația Pescarilor Sportivi A.C. trebuia respinsă întrucât nici una din părți

nu a perceput tarif de acces, însă petenta are în schimb cel mai mare număr de

pescari înregistrați, cel mai mare număr de personal angajat cu atribuții de

pază/ control și cele mai numeroase dotări.

Instanța de fond a

apreciat că prin invocarea acestor împrejurări de fapt și de drept, s-a creat o

îndoială serioasă asupra legalității actelor administrative în litigiu.

În ceea ce privește

paguba iminentă, instanța a constatat că membrii asociației petente care și-au

achitat contravaloarea cotizației cât și a permisului de pescuit, sunt puși în situația

de a mai achita o dată o taxă și către intimata Asociația Pescarilor Sportivi A.C.

pentru a putea pescui, altfel nu mai pot exercita pescuitul sportiv, deși

petenta a efectuat în anii anteriori acțiuni de repopulare și ecologizare,

cheltuind în acest scop importante sume de bani, din cotizațiile membrilor

asociației, aspecte care fac dovada prejudiciului material viitor și previzibil

pe care petenta îl suportă ca urmare a emiterii actului administrativ în

litigiu.

Împotriva hotărârii

instanței de fond Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură și Asociația

Pescarilor Sportivi A.C. Oradea au declarat recurs, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

analiza motivele de recurs invocate de Agenția Națională pentru Pescuit și

Acvacultură, Înalta Curte constată că deși recurenta a fost citată cu mențiunea

de a depune taxa judiciară de timbru în valoare de 0,5 lei și timbru judiciar

0,15 lei, aceasta nu și-a îndeplinit această obligație legală.

Or, în conformitate

cu prevederile art. 11 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 3 din Legea nr. 146/1997,

precum și cu cele ale art. 3 din O.G. nr. 32/1995, cererea pentru exercitarea

recursului se timbrează prin achitarea taxei judiciare de timbru și prin

depunerea timbrului judiciar.

Aceste taxe se depun

la dosarul cauzei, în momentul înregistrării cererii sau până la primul termen

de judecată, astfel cum prevăd dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997.

În aceste sens sunt

și dispozițiile art. 302

1

alin. (2) C. proc. civ. potrivit cărora:

„La cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform

legii”.

De asemenea, potrivit

dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxa judiciară

de timbru și timbrul judiciar „neîndeplinirea obligației de plată până la

termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii”.

Astfel fiind, Înalta

Curte în temeiul dispozițiilor art. 302

1

alin. (2) C. proc. civ., și

ale art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 va dispune anularea recursului declarat

de Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură ca netimbrat.

Asociația Pescarilor Sportivi A.C. Oradea în motivele de recurs susține că reținute

de instanță sunt în contradicție cu reglementările cuprinse în actele normative

care reglementează desfășurarea activității de pescuit recreativ/ sportiv,

confundând activitatea de pază cu cea de control.

Criteriile la punctaj

egal de 100 de puncte acordat atât nouă cât și petentei A.J.V.P.S. Bihor -

criteriu hotărâtor, nu este cel din pct. 15 lit. a) al Deciziei 116/2011 a

Președintelui A.N.P.A ci cel prevăzut la art. 15 lit. b) din aceeași Decizie

care arată că „au prioritate asociațiile de pescari care au în administrare

parcuri naturale/arii naturale protejate".

În situația dată se

exclud practic criteriile de la pct. 15 lit. a) în număr de 4 care sunt: 1)

tarife, 2) număr membri, 3) dotări și 4) personal cu drept de control. Persoanele

cu atribuții de control nu sunt paznicii ci custozii care sunt în număr de 8,

au cunoștințe și sunt abilitați însăși prin Legitimațiile de control emise de

Guvernul României prin Ministerul Mediului și Pădurilor și care pot constata și

aplica sancțiuni contravenționale de orice natură în zona de competență.

Recurenta mai arătă

că orice pescar își poate obține permisul de pescuit prin asociațiile

autorizate cât și direct de la A.N.P.A.

Examinând cauza și sentința

recurată, în raport cu actele și lucrările dosarului precum și cu dispozițiile

legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304

1

Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la

această soluție Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare

arătate.

Potrivit art. 14 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, „în cazuri bine justificate

și pentru prevenirea unei pagube iminente odată cu sesizarea în condițiile art.

7 a autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate cere

instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ

până la pronunțarea instanței de fond”.

Pe

de altă parte, în cadrul cererii de suspendare instanța este limitată la a

cerceta, după verificarea condiției de admisibilitate, dacă sunt îndeplinite

cumulativ cerințele prevăzute de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv

cazul bine justificat și paguba iminentă.

Deci,

în cadrul cererii de suspendare, instanța nu cercetează îndeplinirea

condițiilor de legalitate și oportunitate ale actului administrativ, această

obligație revenindu-i instanței de fond, învestită cu soluționarea acțiunii în

anulare.

Condiția

existenței cazului „bine justificat

, lăsată de legiuitor la aprecierea și

înțelepciunea judecătorului sub aspectul conținutului său, presupune ca asupra

legalității actului administrativ să planeze o puternică îndoială, iar aceasta

să fie evidentă fără a se intra în cercetarea pe fond a dispozițiilor actului,

respectiv a consecințelor juridice pe care le-a produs.

Pentru

a înlătura, chiar și temporar, regula executării imediate și din oficiu a

actelor administrative, prin suspendarea acestora, instanța poate aprecia

necesitatea unei asemenea măsuri, doar prin raportare la probele administrate

în cauză și care trebuie să ofere suficiente indicii aparente de răsturnare a

prezumției de legalitate, fără a analiza, pe fond conținutul actului

administrativ, instanța având posibilitatea să efectueze numai o cercetare

sumară a aparenței dreptului.

Independent de

conținutul motivelor de recurs, Înalta Curte reține că instanța de fond corect

a apreciat că situația prezentată de reclamantă este de natură a concluziona ca

îndeplinită condiția cazului bine justificat.

Raportat la probele

administrate instanța de fond, motivat și argumentat a indicat că există

suficiente indicii aparente care să răstoarne prezumția de legalitate, fără

însă ca prin aceasta, să antameze sau să anticipeze analiza pe fond a

conținutului și legalității actului administrativ contestat.

Înalta Curte

apreciază, în acord cu instanța de fond, că și cerința pagubei iminente ce s-ar

produce reclamantelor în cazul executării imediate este îndeplinită în cauză.

Astfel fiind, Înalta

Curte constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate, iar

instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală pe care o va

menține.

Față de cele arătate,

reținând așadar, în sensul art. 14 din Legea nr. 554/2004 cu referire la art. 2

alin. (1) lit. ș) și t), că sunt întrunite cumulativ cerințele legale pentru a

se dispune suspendarea executării actului administrativ atacat, în temeiul art.

312 C. proc. civ. recursul declarat de Asociația Pescarilor Sportivi A.C. Oradea

va fi respins, ca nefondat.

Anulează recursul

declarat de Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură împotriva sentinței

civile nr. 109 din 6 mai 2011 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de

contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Respinge recursul

declarat de Asociația Pescarilor Sportivi A.C. Oradea împotriva sentinței

civile nr. 109 din 6 mai 2011 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 septembrie 2011.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2016-03-23
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 870/2016
ara în condițiile în care aceasta nu deținea resurse umane disponibile pentru controlul bunurilor și resurselor acvatice cu dotări și aviz în condițiile legii; se apreciază că numai cartea de muncă a personalului de pază constituie dovada î
ÎCCJ 2012-01-31
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 439/2012
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Galați, reclamanta Asociația Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Galați,
ÎCCJ 2009-10-13
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4253/2009
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 9 septembrie 2008, reclamanta A.J.V.P.S. Bihor a chemat în judecată pe pârâții A.N.P.A., președintele A.N.P.A., A.P.S.A.C.
ÎCCJ 2011-11-17
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5471/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați sub nr. 139/44/2011 din data de 16 februarie 2011,
ÎCCJ 2015-06-10
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2390/2015
Decizia nr. 2390/2015 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1 Obiectul acțiunii deduse judecății Prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Bihor sub nr.
Sursă