ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4248/2011

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 109 din 6 mai 2011 Curtea de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea de suspendare formulată de petenta Asociația Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Bihor în contradictoriu cu intimatele Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură și Asociația Pescarilor Sportivi A.C. și în consecință a suspendat executarea Procesului verbal din 03 martie 2011 cu privire la poziția nr. 13 din cuprinsul acestuia, precum și a autorizațiilor de pescuit acordate intimatei Asociația Pescarilor Sportivi A.C., cu nr. 60; 61; 62; 63 și 64 din 03 martie 2011, până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în anulare a acestor acte administrative, și a obligat intimatele la plata către petentă a sumei de 10,3 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că în dovedirea cazului bine justificat petenta a invocat faptul că, în mod paradoxal, doar la soluționarea contestației formulată de intimata Asociația Pescarilor Sportivi A.C. s-a constatat de către comisie faptul că această asociație are înscrise la I.T.M. Bihor pe suport electronic un număr de 9 contracte de muncă, din care 8 sunt pentru funcții de custode, ceea ce înseamnă că această dovadă s-ar fi putut face ulterior termenului limită de depunere a documentelor. Totodată a reținut că nu se poate pune semnul de egalitate între activitatea de custode și cea de paznic, iar conform disp. O.U.G. nr. 23/ 2008 și ale Ordinului MA.D.R.

nr. 15/2011, paznicul este personalul de specialitate care este solicitat în vederea obținerii punctajului de la poziția 7 din grila de evaluare. De asemenea, în situația în care se constată un punctaj egal, cum este cazul în speță, întrucât și petenta și intimata Asociația Pescarilor Sportivi A.C. au obținut același punctaj de 100 de puncte, dispozițiile pct. 15 din Procedura de emitere și eliberare a permisului de pescuit recreativ/ sportiv și a autorizației, aprobată prin Decizia nr. 116/2011 a președintelui Agenției Naționale pentru Pescuit și Acvacultură, prevăd că departajarea se face pe baza următoarelor criterii, în următoarea ordine: 1) tariful de acces cel mai mic în zona solicitată; 2) numărul cel mai mare de membri înregistrați; 3) numărul personalului angajat cu atribuții de control/ pază; 4) dotări tehnice proprii.

Petenta a arătat că, dacă s-ar fi aplicat aceste prevederi, contestația formulată de intimata Asociația Pescarilor Sportivi A.C. trebuia respinsă întrucât nici una din părți nu a perceput tarif de acces, însă petenta are în schimb cel mai mare număr de pescari înregistrați, cel mai mare număr de personal angajat cu atribuții de pază/ control și cele mai numeroase dotări. Instanța de fond a apreciat că prin invocarea acestor împrejurări de fapt și de drept, s-a creat o îndoială serioasă asupra legalității actelor administrative în litigiu. În ceea ce privește paguba iminentă, instanța a constatat că membrii asociației petente care și-au achitat contravaloarea cotizației cât și a permisului de pescuit, sunt puși în situația de a mai achita o dată o taxă și către intimata Asociația Pescarilor Sportivi A.C.

pentru a putea pescui, altfel nu mai pot exercita pescuitul sportiv, deși petenta a efectuat în anii anteriori acțiuni de repopulare și ecologizare, cheltuind în acest scop importante sume de bani, din cotizațiile membrilor asociației, aspecte care fac dovada prejudiciului material viitor și previzibil pe care petenta îl suportă ca urmare a emiterii actului administrativ în litigiu. Împotriva hotărârii instanței de fond Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură și Asociația Pescarilor Sportivi A.C. Oradea au declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. I. Înainte de a analiza motivele de recurs invocate de Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură, Înalta Curte constată că deși recurenta a fost citată cu mențiunea de a depune taxa judiciară de timbru în valoare de 0,5 lei și timbru judiciar 0,15 lei, aceasta nu și-a îndeplinit această obligație legală.

Or, în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 3 din Legea nr. 146/1997, precum și cu cele ale art. 3 din O.G. nr. 32/1995, cererea pentru exercitarea recursului se timbrează prin achitarea taxei judiciare de timbru și prin depunerea timbrului judiciar. Aceste taxe se depun la dosarul cauzei, în momentul înregistrării cererii sau până la primul termen de judecată, astfel cum prevăd dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997. În aceste sens sunt și dispozițiile art. 302 1 alin. (2) C. proc. civ. potrivit cărora: „La cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii”. De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar „neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii”.

Astfel fiind, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 302 1 alin. (2) C. proc. civ., și ale art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 va dispune anularea recursului declarat de Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură ca netimbrat. II. Recurenta Asociația Pescarilor Sportivi A.C. Oradea în motivele de recurs susține că reținute de instanță sunt în contradicție cu reglementările cuprinse în actele normative care reglementează desfășurarea activității de pescuit recreativ/ sportiv, confundând activitatea de pază cu cea de control. Criteriile la punctaj egal de 100 de puncte acordat atât nouă cât și petentei A.J.V.P.S.

Bihor - criteriu hotărâtor, nu este cel din pct. 15 lit. a) al Deciziei 116/2011 a Președintelui A.N.P.A ci cel prevăzut la art. 15 lit. b) din aceeași Decizie care arată că „au prioritate asociațiile de pescari care au în administrare parcuri naturale/arii naturale protejate". În situația dată se exclud practic criteriile de la pct. 15 lit. a) în număr de 4 care sunt: 1) tarife, 2) număr membri, 3) dotări și 4) personal cu drept de control. Persoanele cu atribuții de control nu sunt paznicii ci custozii care sunt în număr de 8, au cunoștințe și sunt abilitați însăși prin Legitimațiile de control emise de Guvernul României prin Ministerul Mediului și Pădurilor și care pot constata și aplica sancțiuni contravenționale de orice natură în zona de competență.

Recurenta mai arătă că orice pescar își poate obține permisul de pescuit prin asociațiile autorizate cât și direct de la A.N.P.A. Examinând cauza și sentința recurată, în raport cu actele și lucrările dosarului precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat. Pentru a ajunge la această soluție Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente odată cu sesizarea în condițiile art. 7 a autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate cere instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond”.

Pe de altă parte, în cadrul cererii de suspendare instanța este limitată la a cerceta, după verificarea condiției de admisibilitate, dacă sunt îndeplinite cumulativ cerințele prevăzute de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă. Deci, în cadrul cererii de suspendare, instanța nu cercetează îndeplinirea condițiilor de legalitate și oportunitate ale actului administrativ, această obligație revenindu-i instanței de fond, învestită cu soluționarea acțiunii în anulare. Condiția existenței cazului „bine justificat ” , lăsată de legiuitor la aprecierea și înțelepciunea judecătorului sub aspectul conținutului său, presupune ca asupra legalității actului administrativ să planeze o puternică îndoială, iar aceasta să fie evidentă fără a se intra în cercetarea pe fond a dispozițiilor actului, respectiv a consecințelor juridice pe care le-a produs.

Pentru a înlătura, chiar și temporar, regula executării imediate și din oficiu a actelor administrative, prin suspendarea acestora, instanța poate aprecia necesitatea unei asemenea măsuri, doar prin raportare la probele administrate în cauză și care trebuie să ofere suficiente indicii aparente de răsturnare a prezumției de legalitate, fără a analiza, pe fond conținutul actului administrativ, instanța având posibilitatea să efectueze numai o cercetare sumară a aparenței dreptului. Independent de conținutul motivelor de recurs, Înalta Curte reține că instanța de fond corect a apreciat că situația prezentată de reclamantă este de natură a concluziona ca îndeplinită condiția cazului bine justificat.

Raportat la probele administrate instanța de fond, motivat și argumentat a indicat că există suficiente indicii aparente care să răstoarne prezumția de legalitate, fără însă ca prin aceasta, să antameze sau să anticipeze analiza pe fond a conținutului și legalității actului administrativ contestat. Înalta Curte apreciază, în acord cu instanța de fond, că și cerința pagubei iminente ce s-ar produce reclamantelor în cazul executării imediate este îndeplinită în cauză. Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală pe care o va menține. Față de cele arătate, reținând așadar, în sensul art. 14 din Legea nr. 554/2004 cu referire la art. 2 alin. (1) lit. ș) și t), că sunt întrunite cumulativ cerințele legale pentru a se dispune suspendarea executării actului administrativ atacat, în temeiul art. 312 C. proc.

civ. recursul declarat de Asociația Pescarilor Sportivi A.C. Oradea va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursul declarat de Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură împotriva sentinței civile nr. 109 din 6 mai 2011 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat. Respinge recursul declarat de Asociația Pescarilor Sportivi A.C. Oradea împotriva sentinței civile nr. 109 din 6 mai 2011 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 septembrie 2011.