ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3834/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Procedura în primă instanță Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamantul A.F.A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, a invocat excepția de nelegalitate a Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 298 din 19 aprilie 2007. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că hotărârea contestată încalcă principiul neretroactivității „legii civile" instituit de art. 15 alin. (2) din Constituția României și art. 1 C. civ, reprezintă o fraudă la lege, a fost adoptată cu încălcarea, interpretarea și aplicarea greșită a legii, precum și a competenței, iar motivarea hotărârii contestate este în contradicție cu dispozitivul hotărârii.

În esență reclamantul a susținut că orice cerere de valorificare în vederea promovării efective la instanța superioară are prioritate față de orice cerere de transfer la aceeași instanță, întrucât dacă s-ar interpreta că cererile de valorificare a rezultatului obținut la examenul de promovare nu ar fi prioritare față de cererile de transfer, instituția valorificării, reglementată de art. 30 din Hotărârea nr. 621/2006 a C.S.M. ar fi iluzorie și fără niciun efect. Pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii a depus punct de vedere prin care a solicitat respingerea excepției ca neîntemeiată, arătând că Hotărârea nr. 298 din 19 aprilie 2007 a Plenului C.S.M. are un caracter pur interpretativ și nu se pune problema încălcării principiului neretroactivității ori a fraudei la lege.

Intervenienta C.M. a formulat cerere prin care a invocat excepția autorității de lucru judecat întrucât între părțile din prezentul dosar a mai existat pe rolul instanțelor judecătorești un dosar ce a avut ca obiect și anularea Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 298 din 19 aprilie 2007 cu privire la care s-a ridicat excepția de nelegalitate, acest dosar (4364/1/2007) fiind soluționat prin Decizia nr. 4232/2007 prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul împotriva aceleiași hotărâri. 2. Hotărârea curții de apel Prin Sentința nr. 7611 din 14 decembrie 2011, Curtea de Apel București a respins excepția autorității de lucru judecat, ca nefondată, și admis excepția de nelegalitate formulată de reclamantul A.F.A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii și intervenienții Tribunalul Iași și C.M., constatând nelegalitatea Hotărârii nr. 298 din 19 aprilie 2007 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că excepția autorității de lucru judecat invocată de intervenienta C.M. este nefondată, întrucât în hotărârea invocată de intervenientă, respectiv Decizia nr. 4232 din 6 noiembrie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a analizat motivele invocate de recurentul A.F.A. cu privire la nelegalitatea Hotărârii 298/2007, astfel că nu se poate reține că Înalta Curte de Casație s-a pronunțat prin această decizie asupra motivelor invocate prin excepția de nelegalitate de față, neexistând identitatea de cauză prevăzută de art. 1201 C. civ.

Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut în esență, că prin Hotărârea nr. 298 din 19 aprilie 2007 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii s-a hotărât, în temeiul dispozițiilor art. 35 lit. c) din Legea nr. 317/2004 că „cererile de valorificare formulate de candidații la concursul de promovare au prioritate atunci când vin în concurs cu cereri de transfer ale candidaților care au fost admiși pentru promovarea pe loc la concurs și nu au prioritate atunci când vin la concurs cu alte cereri de transfer, formulate de alți judecători decât aceia care au promovat pe loc în urma concursului. S-a mai reținut în considerentele sentinței atacate că prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 298/2007 nu s-a stabilit că regulile privind ordinea de analizare a cererilor de promovare în concurs cu cererile de transfer se vor aplica retroactiv, motiv pentru care nu se poate reține că această hotărâre încalcă principiul retroactivității, iar faptul că C.S.M.

a aplicat, în cazul reclamantului, retroactiv cele stabilite prin Hotărârea nr. 298/2007, nu poate duce la nelegalitatea acestei hotărâri, deoarece motivele de nelegalitate trebuie analizate în raport de ceea ce s-a stabilit prin această hotărâre. Cu privire la motivele invocate de reclamant, referitor la încălcarea, interpretarea și aplicarea greșită a legii, judecătorul fondului a constatat că într-adevăr Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 298/2007 trebuia să respecte atât dispozițiile Legii 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor, care reglementează transferul și promovarea judecătorilor, ca act normativ cu forță juridică superioară, cât și dispozițiile Regulamentului privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621 din 21 septembrie 2006, în baza căruia a fost dată hotărârea a cărei nelegalitate se invocă.

Din analiza dispozițiilor hotărârii atacate coroborate cu cele art. 43 și 60 din Legea nr. 303/2004, curtea de apel a constatat că Plenul C.S.M. pleacă de la o premisă ce nu are corespondent în dispozițiile Legii nr. 303/2004, considerând că judecătorii care solicită transferul și judecătorii care solicită promovarea s-ar afla în aceeași situație juridică, deși din dispozițiile art. 43 - 47 ale Legii nr. 303/2004 rezultă că după ce Consiliul Superior al Magistraturii a luat hotărârea de a organiza concurs de promovare, nu mai poate dispune transferul pe posturile scoase la concurs, decât după finalizarea concursului de promovare respectiv. De asemenea, instanța de fond a mai reținut că aspectele neclare care au dus la adoptarea Hotărârii nr. 298/2007 au apărut ca urmare a adoptării Hotărârii C.S.M.

nr. 621/2006, prin care s-a aprobat Regulamentul de organizare și desfășurare a concursului care prevede la art. 30 alin. (1) că dacă se vacantează vreun post, candidații la concursul de promovare pot să-și valorifice rezultatul la concursul de promovare, fără a se impune condiția ca pentru acel post să nu existe vreo cerere de transfer, condiție adăugată prin Hotărârea nr. 298/2007 cu nerespectarea Regulamentului privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor. II.

Instanța de recurs 1. Criticile pârâtului Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că Hotărârea nr. 298 din 19 aprilie 2007 nu încalcă prevederile art. 43 - 47 din Legea nr. 303/2004 și nici nu adaugă la prevederile art. 30 alin. (1) din Regulamentul de organizare și promovare a judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea nr. 621/2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

A susținut recurentul că prin hotărârea criticată, care are caracter interpretativ, s-a stabilit, prin aplicarea art. 30 din regulamentul menționat anterior, că cererile de valorificare formulate de candidații la concursul de promovare au prioritate când vin în concurs cu cereri de transfer ale candidaților admiși pentru promovarea pe loc la concurs și nu au prioritate când vin în concurs cu alte cereri de transfer formulate de alți judecători decât aceia care au promovat în urma concursului.

Recurenta a arătat că din interpretarea art. 60 din Legea nr. 303/2004 coroborat cu art. 30 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare al judecătorilor și procurorilor, rezultă că transferul este un drept născut la momentul dobândirii de către magistrat a gradului profesional necesar pentru funcționare la instanța unde se solicită transferul, drept a cărui exercitare depinde de formularea cererii de către magistrat, de vacantarea postului la instanța superioară și de îndeplinirea criteriilor de la art. 3 din regulamentul menționat anterior.

Prin hotărârea a cărei nelegalitate s-a invocat s-a dat o rezolvare ipotezei premisă în care ar exista cel puțin două cereri concurente pentru același post la o instanță superioară, dintre care una este o cerere de valorificare a rezultatelor concursului de promovare în funcții de execuție, formulată în termenul de 6 luni prevăzut de Regulament, iar a doua este o cerere de transfer la aceeași instanță, formulată de un judecător care a obținut anterior gradul profesional corespunzător acesteia și a funcționat, până la momentul formulării cererii, la o altă instanță. S-a învederat că aceste drepturi privesc cariera magistratului, au aceeași natură juridică și același obiect, deși sunt complet autonome, iar recurentul prin aplicarea principiului qui prior tempore potior jure în lipsa unei reglementări de lege lata, a tranșat conflictul între cele două drepturi, conferind prioritate dreptului mai vechi, respectiv aceluia care a luat naștere în mod valabil.

Recurentul a precizat că hotărârea în discuție nu privește posturile scoase la concurs în condițiile art. 43 din lege, astfel încât nu poate fi reținută constatarea instanței cum că, ulterior hotărârii organizării unui concurs de promovare, Consiliul Superior al Magistraturii nu mai poate dispune transferul pe posturile scoase la concurs, decât după finalizarea acestuia, hotărârea a cărei nelegalitate s-a invocat vizând numai posturile vacantate după finalizarea concursului, în termenul de 6 luni prevăzut de art. 30 alin. (1) din Regulament. 2. Apărările intimatului-reclamant Intimatul-reclamant A.F.A. a depus la dosar întâmpinare în temeiul art. 308 alin. (2) C. proc.

civ., prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că excepția de nelegalitate din prezenta cauză constituie remediu prin care să se înlăture caracterul modificator și nu interpretativ al Hotărârii nr. 298/2007 cu privire la art. 30 din Regulamentul de concurs, recurentul depășindu-și competența atribuită de Constituție și de legea specială, prin adoptarea acestei hotărâri.

Intimatul a subliniat că dreptul la promovare, ca drept privind evoluția în cariera profesională este diferit de dreptul la transfer, care garantează mobilitatea în cadrul sistemului pe orizontală, prioritate având dreptul la promovare, întrucât aceasta reprezintă regula de accedere la instanța superioară, în timp ce transferul este supus unei condiții suspensive de vacantare a unui post în termen de 6 luni de la data validării examenului de promovare, jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție împărtășind această opinie, apreciindu-se că magistrații promovați pe loc pot solicita transferul la instanța ierarhic superioară doar în mod excepțional, în acest sens fiind și Decizia nr. 4232/2007 a instanței supreme.

Recurentul a susținut că nu există necesitatea interpretării art. 30 alin. (1) din Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 421/2006 deoarece acest articol nu face nicio referire la dreptul de transfer, iar interpretarea recurentului duce la concluzia că promovarea prin valorificare este condiționată de neformularea vreunei cereri de transfer cu privire la același post, ori această condiționare nu are acoperire legală, art. 43 - 47 din Legea nr. 303/2004 necondiționând dreptul de promovare de existența unei cereri de transfer concurente. 3. Susținerile intimatei-interveniente Intimata-intervenientă în interesul recurentului Consiliul Superior al Magistraturii, C.M., a depus la dosar concluzii scrise prin care a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței, în sensul respingerii excepției de nelegalitate a Hotărârii nr. 298/2007 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

4. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând sentința criticată prin prisma motivelor de recurs, ținând cont de actele și lucrările dosarului, precum și de dispozițiile legale incidente, inclusiv ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, după cum se va arăta în continuare: Dispoziții legale relevante Legea nr. 303/2004 din statutul judecătorilor și procurorilor Cap. V Promovarea judecătorilor și procurorilor și numirea în funcțiile de conducere Secțiunea 1 Promovarea la tribunale, curți de apel și la parchete Art. 43 - (1) Promovarea judecătorilor și procurorilor se face numai prin concurs organizat la nivel național, în limita posturilor vacante existente la tribunale și curți de apel sau, după caz, la parchete.

(2) Concursul pentru promovarea judecătorilor și procurorilor se organizează, anual sau ori de câte ori este necesar, de Consiliul Superior al Magistraturii, prin Institutul Național al Magistraturii. Art. 45 - Judecătorii și procurorii care îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 44 pot participa la concurs, în vederea promovării pe loc, în limita numărului de locuri aprobat anual de Consiliul Superior al Magistraturii. Art. 47 - În termen de cel mult 30 de zile de la comunicarea rezultatelor, Consiliul Superior al Magistraturii dispune, prin hotărâre, promovarea judecătorilor și procurorilor declarați admiși. Art. 60 - Transferul judecătorilor și procurorilor de la o instanță la altă instanță sau de la un parchet la alt parchet ori la o instituție publică se aprobă, la cererea celor în cauză, de Consiliul Superior al Magistraturii.

Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare al judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliul Superior al Magistraturii nr. 621 din 21 septembrie 2006. Art. 30 - Judecătorii și procurorii care îndeplinesc condițiile prev. de art. 27, dar care nu au fost promovați ca urmare a lipsei posturilor vacante, pot fi promovați în posturile ce se vacantează la instanțele și parchetele pentru care au optat la înscriere, în termen de 6 luni de la data comunicării rezultatelor finale ale concursului. Prin Hotărârea nr. 298 din 19 aprilie 2007 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii a cărei nelegalitate s-a invocat de intimatul-reclamant A.F.A.

s-a stabilit, în interpretarea art. 30 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor aprobat prin Hotărârea nr. 621/2006, că cererile de valorificare formulate de candidații la concursul de promovare au prioritate atunci când vin în concurs cu cereri de transfer ale candidaților care au fost admiși pentru promovarea pe loc la concurs și cu alte cereri de transfer, formulate de alți judecători decât aceia care au promovat pe loc în urma concursului.

Prima instanță a apreciat că după ce s-a luat de către Consiliul Superior al Magistraturii hotărârea de a organiza concurs de promovare, nu se mai poate dispune transferul pe posturile scoase la concurs, decât după finalizarea concursului de promovare, iar hotărârea în litigiu adaugă la prevederile art. 30 alin. (1) din regulamentul menționat anterior, impunând condiția inexistenței unei cereri de transfer pentru posturile ce se vacantează în termenul de 6 luni de la concurs.

Înalta Curte apreciază că Hotărârea nr. 298/2007 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nu încalcă dispozițiile art. 43 - 47 din Legea nr. 303/2004 și nu adaugă condiții suplimentare textului art. 30 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621/2006, ci explicitează și reglementează ipoteza în care o cerere de valorificare a rezultatului obținut la un examen de promovare în funcții de execuție vine în concurs cu o cerere de transfer pentru un post vacant la o instanță de control judiciar ulterior finalizării concursului.

Prin urmare, prima instanță a interpretat și aplicat greșit legea la soluționarea cauzei, întrucât Hotărârea nr. 298/2007 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nu privește posturile scoase la concurs în condițiile art. 43 din Legea nr. 303/2004, situație în raport cu care s-a motivat soluția de admitere a excepției de nelegalitate.

Aplicând principiile generale de drept (qui prior tempore, potior jure), Plenul a apreciat că pentru situația în care ar exista cel puțin două cereri, pentru un post la o instanță de control judiciar, vacantat după finalizarea unui concurs de promovare, una fiind o cerere de valorificare a rezultatelor concursului formulată în termenul de 6 luni prevăzut de art. 30 alin. (1) din Regulament, iar a doua o cerere de transfer la aceeași instanță formulată de un judecător care a obținut anterior gradul profesional corespunzător acesteia și a funcționat până în momentul formulării cererii la altă instanță, prioritate are aceasta din urmă.

S-a considerat, cu respectarea dispozițiilor legale și regulamentare că judecătorul care solicită transferul are deja dobândit gradul profesional necesar pentru funcționarea la instanța unde solicită transferul, dinaintea organizării examenului de promovare la care a participat concurentul său pe post, însă exercitarea dreptului de transfer depindea de vacantarea postului la instanța de control judiciar.

Constatând că Hotărârea nr. 298/2007 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nu contravine dispozițiilor art. 43 - 47 din Legea nr. 303/2004 și art. 30 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr. 621/2006 a Consiliului Superior al Magistraturii, cum greșit a considerat prima instanță, care s-a raportat la o situație care nu a fost avută în vedere că Hotărârea a cărei nelegalitate s-a invocat pe calea excepției reglementată de art. 4 din Lege nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul pârâtului, va modifica sentința și va respinge ca neîntemeiată excepția de nelegalitate a Hotărârii nr. 298/2007 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii invocată de intimatul-reclamant A.F.A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Consiliul Superior al Magistraturii împotriva Sentinței civile nr. 7611 din 14 decembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică, în parte, sentința atacată, în sensul că respinge excepția de nelegalitate a Hotărârii nr. 298 din 19 aprilie 2007 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, formulată de reclamantul A.F.A. Menține restul dispozițiilor sentinței atacate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 octombrie 2012. Procesat de GGC - AZ