ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3834/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3834/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Procedura în primă instanță
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de
Apel București, reclamantul A.F.A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul
Superior al Magistraturii, a invocat excepția de nelegalitate a Hotărârii
Plenului C.S.M. nr. 298 din 19 aprilie 2007.
În motivarea cererii,
reclamantul a arătat că hotărârea contestată încalcă principiul
neretroactivității „legii civile" instituit de art. 15 alin. (2) din
Constituția României și art. 1 C. civ, reprezintă o fraudă la lege, a fost
adoptată cu încălcarea, interpretarea și aplicarea greșită a legii, precum și a
competenței, iar motivarea hotărârii contestate este în contradicție cu
dispozitivul hotărârii.
În esență reclamantul
a susținut că orice cerere de valorificare în vederea promovării efective la
instanța superioară are prioritate față de orice cerere de transfer la aceeași
instanță, întrucât dacă s-ar interpreta că cererile de valorificare a
rezultatului obținut la examenul de promovare nu ar fi prioritare față de
cererile de transfer, instituția valorificării, reglementată de art. 30 din
Hotărârea nr. 621/2006 a C.S.M. ar fi iluzorie și fără niciun efect.
Pârâtul Consiliul
Superior al Magistraturii a depus punct de vedere prin care a solicitat respingerea
excepției ca neîntemeiată, arătând că Hotărârea nr. 298 din 19 aprilie 2007 a
Plenului C.S.M. are un caracter pur interpretativ și nu se pune problema
încălcării principiului neretroactivității ori a fraudei la lege.
Intervenienta C.M. a
formulat cerere prin care a invocat excepția autorității de lucru judecat
întrucât între părțile din prezentul dosar a mai existat pe rolul instanțelor
judecătorești un dosar ce a avut ca obiect și anularea Hotărârii Plenului
C.S.M. nr. 298 din 19 aprilie 2007 cu privire la care s-a ridicat excepția de
nelegalitate, acest dosar (4364/1/2007) fiind soluționat prin Decizia nr.
4232/2007 prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul
împotriva aceleiași hotărâri.
Hotărârea curții
de apel
Prin Sentința nr.
7611 din 14 decembrie 2011, Curtea de Apel București a respins excepția
autorității de lucru judecat, ca nefondată, și admis excepția de nelegalitate
formulată de reclamantul A.F.A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul
Superior al Magistraturii și intervenienții Tribunalul Iași și C.M., constatând
nelegalitatea Hotărârii nr. 298 din 19 aprilie 2007 a Plenului Consiliului
Superior al Magistraturii.
Pentru a pronunța
această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că excepția
autorității de lucru judecat invocată de intervenienta C.M. este nefondată,
întrucât în hotărârea invocată de intervenientă, respectiv Decizia nr. 4232 din
6 noiembrie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a analizat motivele
invocate de recurentul A.F.A. cu privire la nelegalitatea Hotărârii 298/2007,
astfel că nu se poate reține că Înalta Curte de Casație s-a pronunțat prin
această decizie asupra motivelor invocate prin excepția de nelegalitate de
față, neexistând identitatea de cauză prevăzută de art. 1201 C. civ.
Pe fondul cauzei,
prima instanță a reținut în esență, că prin Hotărârea nr. 298 din 19 aprilie
2007 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii s-a hotărât, în temeiul
dispozițiilor art. 35 lit. c) din Legea nr. 317/2004 că „cererile de
valorificare formulate de candidații la concursul de promovare au prioritate
atunci când vin în concurs cu cereri de transfer ale candidaților care au fost
admiși pentru promovarea pe loc la concurs și nu au prioritate atunci când vin
la concurs cu alte cereri de transfer, formulate de alți judecători decât aceia
care au promovat pe loc în urma concursului.
S-a mai reținut în
considerentele sentinței atacate că prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 298/2007
nu s-a stabilit că regulile privind ordinea de analizare a cererilor de
promovare în concurs cu cererile de transfer se vor aplica retroactiv, motiv
pentru care nu se poate reține că această hotărâre încalcă principiul
retroactivității, iar faptul că C.S.M. a aplicat, în cazul reclamantului,
retroactiv cele stabilite prin Hotărârea nr. 298/2007, nu poate duce la
nelegalitatea acestei hotărâri, deoarece motivele de nelegalitate trebuie
analizate în raport de ceea ce s-a stabilit prin această hotărâre.
Cu privire la
motivele invocate de reclamant, referitor la încălcarea, interpretarea și
aplicarea greșită a legii, judecătorul fondului a constatat că într-adevăr
Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 298/2007 trebuia să respecte atât dispozițiile
Legii 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor, care
reglementează transferul și promovarea judecătorilor, ca act normativ cu forță
juridică superioară, cât și dispozițiile Regulamentului privind organizarea și
desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor, aprobat
prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621 din 21
septembrie 2006, în baza căruia a fost dată hotărârea a cărei nelegalitate se
invocă.
Din analiza
dispozițiilor hotărârii atacate coroborate cu cele art. 43 și 60 din Legea nr.
303/2004, curtea de apel a constatat că Plenul C.S.M. pleacă de la o premisă ce
nu are corespondent în dispozițiile Legii nr. 303/2004, considerând că
judecătorii care solicită transferul și judecătorii care solicită promovarea
s-ar afla în aceeași situație juridică, deși din dispozițiile art. 43 - 47 ale
Legii nr. 303/2004 rezultă că după ce Consiliul Superior al Magistraturii a
luat hotărârea de a organiza concurs de promovare, nu mai poate dispune
transferul pe posturile scoase la concurs, decât după finalizarea concursului
de promovare respectiv.
De asemenea, instanța
de fond a mai reținut că aspectele neclare care au dus la adoptarea Hotărârii
nr. 298/2007 au apărut ca urmare a adoptării Hotărârii C.S.M. nr. 621/2006,
prin care s-a aprobat Regulamentul de organizare și desfășurare a concursului
care prevede la art. 30 alin. (1) că dacă se vacantează vreun post, candidații
la concursul de promovare pot să-și valorifice rezultatul la concursul de
promovare, fără a se impune condiția ca pentru acel post să nu existe vreo
cerere de transfer, condiție adăugată prin Hotărârea nr. 298/2007 cu
nerespectarea Regulamentului privind organizarea și desfășurarea concursului de
promovare a judecătorilor și procurorilor.
II. Instanța de
recurs
Criticile
pârâtului
Împotriva acestei
sentințe a declarat recurs pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, care a
criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că Hotărârea nr. 298
din 19 aprilie 2007 nu încalcă prevederile art. 43 - 47 din Legea nr. 303/2004
și nici nu adaugă la prevederile art. 30 alin. (1) din Regulamentul de
organizare și promovare a judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea
nr. 621/2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.
A susținut recurentul
că prin hotărârea criticată, care are caracter interpretativ, s-a stabilit,
prin aplicarea art. 30 din regulamentul menționat anterior, că cererile de
valorificare formulate de candidații la concursul de promovare au prioritate
când vin în concurs cu cereri de transfer ale candidaților admiși pentru
promovarea pe loc la concurs și nu au prioritate când vin în concurs cu alte
cereri de transfer formulate de alți judecători decât aceia care au promovat în
urma concursului.
Recurenta a arătat că
din interpretarea art. 60 din Legea nr. 303/2004 coroborat cu art. 30 din Regulamentul
privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare al judecătorilor
și procurorilor, rezultă că transferul este un drept născut la momentul
dobândirii de către magistrat a gradului profesional necesar pentru funcționare
la instanța unde se solicită transferul, drept a cărui exercitare depinde de
formularea cererii de către magistrat, de vacantarea postului la instanța
superioară și de îndeplinirea criteriilor de la art. 3 din regulamentul
menționat anterior.
Prin hotărârea a
cărei nelegalitate s-a invocat s-a dat o rezolvare ipotezei premisă în care ar
exista cel puțin două cereri concurente pentru același post la o instanță
superioară, dintre care una este o cerere de valorificare a rezultatelor
concursului de promovare în funcții de execuție, formulată în termenul de 6
luni prevăzut de Regulament, iar a doua este o cerere de transfer la aceeași
instanță, formulată de un judecător care a obținut anterior gradul profesional
corespunzător acesteia și a funcționat, până la momentul formulării cererii, la
o altă instanță.
S-a învederat că
aceste drepturi privesc cariera magistratului, au aceeași natură juridică și
același obiect, deși sunt complet autonome, iar recurentul prin aplicarea
principiului qui prior tempore potior jure în lipsa unei reglementări de lege
lata, a tranșat conflictul între cele două drepturi, conferind prioritate
dreptului mai vechi, respectiv aceluia care a luat naștere în mod valabil.
Recurentul a precizat
că hotărârea în discuție nu privește posturile scoase la concurs în condițiile
art. 43 din lege, astfel încât nu poate fi reținută constatarea instanței cum
că, ulterior hotărârii organizării unui concurs de promovare, Consiliul
Superior al Magistraturii nu mai poate dispune transferul pe posturile scoase
la concurs, decât după finalizarea acestuia, hotărârea a cărei nelegalitate s-a
invocat vizând numai posturile vacantate după finalizarea concursului, în
termenul de 6 luni prevăzut de art. 30 alin. (1) din Regulament.
Apărările
intimatului-reclamant
Intimatul-reclamant
A.F.A. a depus la dosar întâmpinare în temeiul art. 308 alin. (2) C. proc.
civ., prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că
excepția de nelegalitate din prezenta cauză constituie remediu prin care să se
înlăture caracterul modificator și nu interpretativ al Hotărârii nr. 298/2007
cu privire la art. 30 din Regulamentul de concurs, recurentul depășindu-și
competența atribuită de Constituție și de legea specială, prin adoptarea
acestei hotărâri.
Intimatul a subliniat
că dreptul la promovare, ca drept privind evoluția în cariera profesională este
diferit de dreptul la transfer, care garantează mobilitatea în cadrul
sistemului pe orizontală, prioritate având dreptul la promovare, întrucât
aceasta reprezintă regula de accedere la instanța superioară, în timp ce
transferul este supus unei condiții suspensive de vacantare a unui post în
termen de 6 luni de la data validării examenului de promovare, jurisprudența
Înaltei Curți de Casație și Justiție împărtășind această opinie, apreciindu-se
că magistrații promovați pe loc pot solicita transferul la instanța ierarhic
superioară doar în mod excepțional, în acest sens fiind și Decizia nr.
4232/2007 a instanței supreme.
Recurentul a susținut
că nu există necesitatea interpretării art. 30 alin. (1) din Hotărârea Plenului
Consiliului Superior al Magistraturii nr. 421/2006 deoarece acest articol nu
face nicio referire la dreptul de transfer, iar interpretarea recurentului duce
la concluzia că promovarea prin valorificare este condiționată de neformularea
vreunei cereri de transfer cu privire la același post, ori această condiționare
nu are acoperire legală, art. 43 - 47 din Legea nr. 303/2004 necondiționând
dreptul de promovare de existența unei cereri de transfer concurente.
Susținerile
intimatei-interveniente
Intimata-intervenientă
în interesul recurentului Consiliul Superior al Magistraturii, C.M., a depus la
dosar concluzii scrise prin care a solicitat admiterea recursului și
modificarea sentinței, în sensul respingerii excepției de nelegalitate a
Hotărârii nr. 298/2007 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.
Considerentele
Înaltei Curți asupra recursului
Analizând sentința
criticată prin prisma motivelor de recurs, ținând cont de actele și lucrările
dosarului, precum și de dispozițiile legale incidente, inclusiv ale art. 304
1
C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu este afectată legalitatea și
temeinicia acesteia, după cum se va arăta în continuare:
Dispoziții legale
relevante
Legea nr. 303/2004
din statutul judecătorilor și procurorilor
Cap. V
Promovarea
judecătorilor și procurorilor și numirea în funcțiile de conducere
Secțiunea 1
Promovarea la
tribunale, curți de apel și la parchete
Art. 43 - (1)
Promovarea judecătorilor și procurorilor se face numai prin concurs organizat
la nivel național, în limita posturilor vacante existente la tribunale și curți
de apel sau, după caz, la parchete.
(2) Concursul pentru
promovarea judecătorilor și procurorilor se organizează, anual sau ori de câte
ori este necesar, de Consiliul Superior al Magistraturii, prin Institutul
Național al Magistraturii.
Art. 45 - Judecătorii
și procurorii care îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 44 pot participa la
concurs, în vederea promovării pe loc, în limita numărului de locuri aprobat
anual de Consiliul Superior al Magistraturii.
Art. 47 - În termen
de cel mult 30 de zile de la comunicarea rezultatelor, Consiliul Superior al
Magistraturii dispune, prin hotărâre, promovarea judecătorilor și procurorilor
declarați admiși.
Art. 60 - Transferul
judecătorilor și procurorilor de la o instanță la altă instanță sau de la un
parchet la alt parchet ori la o instituție publică se aprobă, la cererea celor
în cauză, de Consiliul Superior al Magistraturii.
Regulamentul privind
organizarea și desfășurarea concursului de promovare al judecătorilor și
procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliul Superior al
Magistraturii nr. 621 din 21 septembrie 2006.
Art. 30 - Judecătorii
și procurorii care îndeplinesc condițiile prev. de art. 27, dar care nu au fost
promovați ca urmare a lipsei posturilor vacante, pot fi promovați în posturile
ce se vacantează la instanțele și parchetele pentru care au optat la înscriere,
în termen de 6 luni de la data comunicării rezultatelor finale ale concursului.
Prin Hotărârea nr.
298 din 19 aprilie 2007 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii a
cărei nelegalitate s-a invocat de intimatul-reclamant A.F.A. s-a stabilit, în
interpretarea art. 30 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea
concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor aprobat prin Hotărârea
nr. 621/2006, că cererile de valorificare formulate de candidații la concursul
de promovare au prioritate atunci când vin în concurs cu cereri de transfer ale
candidaților care au fost admiși pentru promovarea pe loc la concurs și cu alte
cereri de transfer, formulate de alți judecători decât aceia care au promovat
pe loc în urma concursului.
Prima instanță a
apreciat că după ce s-a luat de către Consiliul Superior al Magistraturii
hotărârea de a organiza concurs de promovare, nu se mai poate dispune
transferul pe posturile scoase la concurs, decât după finalizarea concursului
de promovare, iar hotărârea în litigiu adaugă la prevederile art. 30 alin. (1)
din regulamentul menționat anterior, impunând condiția inexistenței unei cereri
de transfer pentru posturile ce se vacantează în termenul de 6 luni de la
concurs.
Înalta Curte
apreciază că Hotărârea nr. 298/2007 a Plenului Consiliului Superior al
Magistraturii nu încalcă dispozițiile art. 43 - 47 din Legea nr. 303/2004 și nu
adaugă condiții suplimentare textului art. 30 din Regulamentul privind
organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și
procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al
Magistraturii nr. 621/2006, ci explicitează și reglementează ipoteza în care o
cerere de valorificare a rezultatului obținut la un examen de promovare în
funcții de execuție vine în concurs cu o cerere de transfer pentru un post
vacant la o instanță de control judiciar ulterior finalizării concursului.
Prin urmare, prima
instanță a interpretat și aplicat greșit legea la soluționarea cauzei, întrucât
Hotărârea nr. 298/2007 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nu
privește posturile scoase la concurs în condițiile art. 43 din Legea nr.
303/2004, situație în raport cu care s-a motivat soluția de admitere a
excepției de nelegalitate.
Aplicând principiile
generale de drept (qui prior tempore, potior jure), Plenul a apreciat că pentru
situația în care ar exista cel puțin două cereri, pentru un post la o instanță
de control judiciar, vacantat după finalizarea unui concurs de promovare, una
fiind o cerere de valorificare a rezultatelor concursului formulată în termenul
de 6 luni prevăzut de art. 30 alin. (1) din Regulament, iar a doua o cerere de
transfer la aceeași instanță formulată de un judecător care a obținut anterior
gradul profesional corespunzător acesteia și a funcționat până în momentul
formulării cererii la altă instanță, prioritate are aceasta din urmă.
S-a considerat, cu
respectarea dispozițiilor legale și regulamentare că judecătorul care solicită
transferul are deja dobândit gradul profesional necesar pentru funcționarea la
instanța unde solicită transferul, dinaintea organizării examenului de
promovare la care a participat concurentul său pe post, însă exercitarea
dreptului de transfer depindea de vacantarea postului la instanța de control
judiciar.
Constatând că
Hotărârea nr. 298/2007 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nu
contravine dispozițiilor art. 43 - 47 din Legea nr. 303/2004 și art. 30 din
Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr. 621/2006 a Consiliului Superior al
Magistraturii, cum greșit a considerat prima instanță, care s-a raportat la o
situație care nu a fost avută în vedere că Hotărârea a cărei nelegalitate s-a
invocat pe calea excepției reglementată de art. 4 din Lege nr. 554/2004, Înalta
Curte va admite recursul pârâtului, va modifica sentința și va respinge ca
neîntemeiată excepția de nelegalitate a Hotărârii nr. 298/2007 a Plenului
Consiliului Superior al Magistraturii invocată de intimatul-reclamant A.F.A.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul
declarat de Consiliul Superior al Magistraturii împotriva Sentinței civile nr.
7611 din 14 decembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a
contencios administrativ și fiscal.
Modifică, în parte,
sentința atacată, în sensul că respinge excepția de nelegalitate a Hotărârii
nr. 298 din 19 aprilie 2007 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii,
formulată de reclamantul A.F.A.
Menține restul
dispozițiilor sentinței atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 1 octombrie 2012.
Procesat
de GGC - AZ