ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1416/2015

Decizia nr. 1416/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei;

Prin încheierea de ședință din data de 07 mai 2012, pronunțată în Dosarul nr. x/325/2011, Judecătoria Timișoara a investit în primă instanță Tribunalul Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal, cu soluționarea excepției de nelegalitate a Anexei 34, poz. 3843 referitoare la terenul situat în municipiul Timișoara, identificat, teren trecut în domeniul public al municipiului Timișoara prin H.G. nr. 849/2009 privind atestarea domeniului public al Județului Timiș și al municipiului Timișoara emisă de Guvernul României.

Excepția a fost invocată de reclamantul A. - (în prezent, B.) în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și municipiul Timișoara, prin primar.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr. x/30/2012.

În motivarea excepției de nelegalitate, autorul a invocat următoarele:

- imobilul în discuție era în domeniul public al statului, conform H.G. nr. 1705/2006, Anexa nr. 10, și în administrarea C.;

- lipsește hotărârea de Guvern de trecere a imobilului din domeniul public al statului în domeniul public al municipiului Timișoara, după cum impun prevederile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 213/1998;

- hotărârea Consiliului local de trecere a imobilului din domeniul public al statului în domeniul public al municipiului Timișoara nu poate avea efect constitutiv de proprietate, fiind doar o procedură prealabilă care, în lipsa hotărârii de Guvern, nu produce efecte juridice;

- prin Hotărârea Consiliului local al municipiului Timișoara nr. 18 din 25 ianuarie 2011, s-a aprobat dezlipirea parcelelor din C.F. Timișoara, s-a diminuat suprafața pentru care, prin H.G. nr. 1398/2009, li s-a instituit dreptul de administrare asupra întregii suprafețe de teren și s-a acordat dreptul de folosință asupra imobilului unei alte persoane, pornindu-se de la premisa că terenul este înscris în domeniul public al municipiului Timișoara.

Tribunalul Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 2554 din 25 iulie 2012, a admis excepția de necompetență materială și a declinat cauza în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța o asemenea soluție, tribunalul a avut în vedere faptul că emitentul actului atacat este o autoritate publică centrală, iar competența de soluționare a excepției în primă instanță, în raport de prevederile art. 10 alin. (1) teza I din Legea contenciosului administrativ, aparține curții de apel.

Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 313 din 10 iunie 2013, a respins excepția de nelegalitate invocată de reclamant.

Pentru a pronunța o asemenea soluție, prima instanță a reținut următoarele:

Imobilul situat în Timișoara, înscris în C.F. Timișoara, - în suprafață de 6.224 mp - în suprafață de 2.313 mp - a fost trecut în domeniul public al municipiului Timișoara prin Hotărârea Consiliului Local nr. 313/2005 și atestat prin H.G. nr. 849/2009 - poziția 3843 din Anexa 34 la această hotărâre.

Trecerea imobilului în domeniul public al municipiului Timișoara, printr-o hotărâre a consiliului local, respectă prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 213/1998, conform cărora „trecerea bunurilor din domeniul privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale în domeniul public al acestora, potrivit art. 7 lit. e), se face, după caz, prin H.G., a consiliului județean, respectiv a consiliului general al Municipiului București sau a consiliului local.”

Potrivit dispozițiilor art. 21 din legea anterior arătată, după operațiunea de trecere în domeniul public a bunurilor unităților administrativ-teritoriale, urmează procedura de atestare a apartenenței bunurilor la domeniul public de interes județean sau local, prin hotărâre de guvern.

H.G. nr. 849/2009 a fost adoptată în temeiul Hotărârii Consiliului Local nr. 313/2005 și a avut drept efect tocmai atestarea domeniului public al județului Timiș, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județul Timiș.

Curtea a arătat că este nefondată apărarea reclamantului în sensul că imobilul în discuție nu ar fi fost atestat ca aparținând domeniului public al municipiului Timișoara printr-o hotărâre de guvern.

În condițiile în care Hotărârea Consiliului Local a municipiului Timișoara nr. 18 din 25 ianuarie 2011 a fost emisă după adoptarea H.G. nr. 849/2009, reclamantul nu poate fi vătămat în dreptul său de administrare asupra imobilului mai sus arătat.

În plus, prin Hotărârea Consiliului Local nr. 178/2002, s-a aprobat delimitarea campusului universitar, iar terenurile ce fac obiectul prezentului litigiu fac parte din acest campus, fiind apreciate ca fiind de interes public local.

Raportat la prevederile art. 3 alin. (1) și (4) din Legea nr. 213/1998, apartenența la domeniul public este dată de utilitatea publică sau de interesul public local legat de imobilele respective iar, în speță, față de Hotărârea Consiliului Local nr. 178/2002, se dovedește o asemenea utilitate publică sau interes public.

În recursul său, reclamantul a solicitat, în principal, casarea hotărârii atacate și reținerea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, modificarea sentinței, în sensul admiterii excepției de nelegalitate.

În motivarea căii extraordinare de atac, încadrată în drept în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul susține că hotărârea judecătorească a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs, partea a precizat următoarele:

- terenul se afla în proprietatea publică a statului și nu a fost emisă o hotărâre de guvern, conform art. 9 alin. (1) din Legea nr. 213/1998;

- art. 8 alin. (1) din legea anterior menționată nu este aplicabil în cauza de față, întrucât reglementează o altă situație juridică;

- hotărârea Consiliului local de trecere a imobilului din domeniul public al statului în domeniul public al municipiului Timișoara nu poate avea efect constitutiv de proprietate, fiind doar o procedură prealabilă care, în lipsa hotărârii de Guvern, nu produce efecte juridice;

Intimatul a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, pentru argumentele prezentate la filele 12-15 dosar Înalta Curte de Casație și Justiție.

În baza dispozițiilor art. 305 C. proc. civ., Înalta Curte a încuviințat recurentului administrarea probei cu înscrisuri (filele 28-42 dosar).

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent și a apărărilor cuprinse în întâmpinare, dar și din oficiu, în baza art. 304

1

C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat.

În temeiul dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, instanța de contencios administrativ a fost investită cu soluționarea excepției de nelegalitate a H.G. nr. 849/2009, poziția nr. 3843 din Anexa nr. 34 referitoare la terenul în suprafață totală de 8.537 mp, situat în municipiul Timișoara, identificat cu nr. top.

Prin H.G. nr. 849/2009 s-a dispus modificarea și completarea H.G. nr. 977/2002 privind atestarea domeniului public al județului Timiș, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județul Timiș, și a H.G. nr. 1.016/2005 pentru modificarea și completarea H.G. nr. 977/2002 (publicată în M. Of. al României nr. 699 bis din 19 octombrie 2009).

Prima instanță a admis excepția de nelegalitate, pentru considerentele prezentate rezumativ la pct. I.3 din decizia de față.

Această soluție nu este împărtășită de instanța de control judiciar.

Terenul în litigiu ce formează obiectul actului administrativ unilateral cu caracter individual contestat pe calea excepției de nelegalitate (Anexa 34, poz. 3843) a aparținut domeniului public al statului, fiind înscris la poziția 100100 din Anexa nr. 10 la H.G. nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, astfel cum a fost modificată prin H.G. nr. 1.340/2010 (filele 40-41 dosar Înalta Curte de Casație și Justiție). Imobilul a fost dat în administrarea A.”, prin H.G. nr. 1.398 din 18 noiembrie 2009 (filele 20-22 dosar Judecătoria Timișoara).

Prin Hotărârea nr. 313 din 26 iulie 2005, Consiliul Local al municipiului Timișoara a dispus includerea imobilului aflat în discuție în inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al municipiului Timișoara (filele 66-68 dosar Curtea de Apel Timișoara).

Pe baza hotărârii anterior individualizate, imobilul a fost trecut în H.G. nr. 849/2009, poziția nr. 3843 din Anexa nr. 34.

Conform art. 9 din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică:

”Trecerea unui bun din domeniul public al statului în domeniul public al unei unități administrativ-teritoriale se face la cererea consiliului județean, respectiv a Consiliului General al Municipiului București sau a consiliului local, după caz, prin hotărâre a Guvernului.”

În speța de față, nu există o hotărâre a Guvernului emisă în baza dispoziției legale anterior citate prin care să se fi dispus trecerea imobilului teren aflat în litigiu din domeniul public al statului în domeniul public al municipiului Timișoara.

H.G. nr. 849/2009 este o hotărâre de atestare a domeniului public al municipiului Timișoara, emisă în temeiul prevederilor art. 21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998, și nu o hotărâre de trecere a imobilului aflat în discuție din domeniul public al statului în cel al unității administrativ-teritoriale, conform prevederilor art. 9 din aceeași lege.

O astfel de hotărâre de atestare a apartenenței imobilului în litigiu la domeniul public al municipiului Timișoara putea fi emisă doar ulterior trecerii acestui bun din domeniul public al statului în cel al unității administrativ-teritoriale, printr-o hotărâre de Guvern având acest obiect.

Ca atare, prin emiterea actului administrativ dedus judecății, au fost încălcate prevederile art. 9 din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică și, implicit, dreptul de proprietate publică a statului.

Art. 7 lit. e) și art. 8 din Legea nr. 213/1998 (în forma în vigoare la momentul emiterii actului dedus judecății) nu sunt incidente în speța de față, întrucât vizează modul de dobândire a proprietății prin trecerea bunurilor din domeniul privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale în domeniul public al acestora.

Intabularea dreptului de proprietate asupra terenului în favoarea municipiului Timișoara nu prezintă nicio relevanță juridică, în condițiile în care nu există actul ce trebuia emis în baza art. 9 din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică.

Prin urmare, pentru argumentele anterior prezentate, instanța de control judiciar apreciază că este fondat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Pe cale de consecință, Înalta Curte, în temeiul art. 20 și art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ., va admite recursul, va modifica sentința atacată, în sensul că va admite excepția de nelegalitate a H.G. nr. 849/2009, poziția nr. 3843 din Anexa nr. 34, referitoare la terenul în suprafață totală de 8.537 mp, situat în municipiul Timișoara, identificat cu nr. top.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul B. împotriva sentinței civile nr. 313 din 10 iunie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată, în sensul că admite excepția de nelegalitate a anexei 34 poziția 3843 din H.G. nr. 849/2009, referitoare la terenul situat în Municipiul Timișoara, identificat cu nr. top.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 martie 2015.