ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1331/2015

Decizia nr. 1331/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei.

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2/2009 reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul B. să se constate calitatea pârâtului de colaborator al Securității.

Prin sentința civilă nr. 576 din 02 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2009 a fost admisă acțiunea și constatată calitatea pârâtului de colaborator al Securității.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, iar prin Decizia civilă nr. 544 din 01 februarie 2011 pronunțată în Dosarul nr. x/2/2009 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a fost respins recursul ca nefondat.

La data de 16 februarie 2011 pârâtul a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei civile nr. 544 din 01 februarie 2011, iar prin Decizia civilă nr. 2240 din 14 aprilie 2011 pronunțată în Dosarul nr. x/1/2011 a fost respinsă contestația în anulare ca neîntemeiată.

La data de 16 februarie 2011 pârâtul a formulat o nouă contestație în anulare împotriva Deciziei civile nr. 544 din 01 februarie 2011, iar prin Decizia civilă nr. 2563 din 24 mai 2012 pronunțată în Dosarul nr. x/1/2012 a fost respinsă contestația în anulare ca nefondată.

La data de 02 martie 2011 pârâtul a formulat cerere de revizuire a sentinței civile nr. 576 din 02 februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2/2009, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., cererea făcând obiectul Dosarului nr. x/2/2011 al acestei instanțe.

În motivarea în fapt a cererii de revizuire revizuentul a arătat că au apărut înscrisuri noi, unele reținute cu rea credință de partea potrivnică, altele care nu au putut fi înfățișate instanței cu ocazia judecății, din motive neimputabile, care atestă o altă situație de fapt decât cea reținută de instanță.

Revizuentul a susținut că, așa cum rezultă din înscrisurile preexistente la dosarul A., depuse la dosarul cauzei, dar și din înscrisurile noi depuse în susținerea acțiunii (Nota de constatare emisă de A. - I. și alte acte aflate la Dosarul nr. x/2 al A., fiind acte premergătoare la care se referă actele noi depuse) a fost recrutat de UM x București pentru depistarea persoanelor autohtone cu și fără antecedente penale, pretabile să comită acțiuni de natură diversionist - teroristă, în acest scop colaborând cu ofițerii din cadrul acestei unități militare (ex: căpitanul C. din cadrul U.M. x București, Serviciul 4).

A susținut că respectivele note de informare existente în Dosarul A. nr. x/2 nu îl pot cataloga ca fiind „colaborator al Securității”, în sensul art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, cum greșit s-a interpretat de către A. și de instanțele de judecată.

Aceasta, cu atât mai mult cu cât cele 3 note informative nu au fost exploatate pe alte direcții de activitate ale securității, care să aibă legătură cu poliția politică, persoanele indicate în aceste înscrisuri nefiind în vreun fel afectate și cunoscând despre existența lor, cum de altfel au și declarat.

A precizat că nu a fost colaborator al securității cum greșit s-a invocat de către A. și reținut de către instanțele de judecată pentru că nu a efectuat „poliție politică”, pentru că nici nu putea în concret să deruleze o astfel de activitate întrucât însăși activitatea specifică D. nu era de poliție politică.

De asemenea, a susținut că A. a ascuns în mod bizar aspectul că a fost racolat de D., precum și faptul că dosarul său a fost clasificat la Siguranță Națională conform procesului verbal din 15 noiembrie 2000, întocmit de comisia mixtă E. - A., pentru că dacă aceste aspecte ar fi fost invocate în cererea formulată de reclamant și cunoscute de instanțele de judecată alta ar fi fost soluția în dosar urmarea constatării că nu a fost colaborator al securității, astfel cum prevăd dispozițiile art. 2 li. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

S-a mai arătat că reiese din Nota de Constatare preexistentă la dosar, dar și din înscrisurile noi depuse, că ofițerii care apar conlucrând pentru racolarea sa erau angajați ai UM x București - D. - nefiind angajați ai vreuneia dintre Direcțiile securității.

Hotărârea instanței de fond;

Prin sentința

nr. 7050 din 11 decembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul B., în contradictoriu cu intimatul A., ca nefondată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că în speță nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. întrucât, deși revizuentul invocă înscrisurile preexistente la dosarul A., depuse la dosarul cauzei, dar și înscrisurile noi depuse în susținerea acțiunii (Nota de constatare emisă de A. - I. și alte acte aflate la Dosarul nr. x/2 al A., acestea fiind acte premergătoare la care se referă actele noi depuse), precum și faptul că a fost recrutat de UM x București pentru depistarea persoanelor autohtone cu și fără antecedente penale, pretabile să comită acțiuni de natură diversionist - teroristă, acesta nu a depus la dosarul de revizuire nici un înscris care să îndeplinească condițiile prevăzute de art. 332 pct. 5 C. proc. civ.

Aceste înscrisuri nu se regăsesc nici la Dosarele nr. x/1/2011 și nr. x/172012 ale Înaltei Curții de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin care au fost soluționate contestațiile în anulare formulate de revizuent.

S-a reținut că a fost invocat faptul că au apărut înscrisuri noi, unele reținute cu rea credință de partea potrivnică, altele care nu au putut fi înfățișate instanței cu ocazia judecății, din motive neimputabile, care atestă o altă situație de fapt decât cea reținută de instanță.

Fiind vorba despre înscrisuri despre care a luat cunoștință după ce s-a pronunțat hotărârea a cărei revizuire o solicită, și dat fiind faptul că înscrisurile respective nu au fost cuprinse în probele cu înscrisuri existente în dosarul existent la A., a invocat revizuentul că nu a putut, din motive obiective, să acționeze pentru a le procura, pe parcursul judecății cauzei în fond sau în calea de atac, nefiind cunoscute, fiind reținute de reclamant, însă nu individualizează nici un astfel de înscris și nu le-a depus la dosarul cauzei de revizuire.

S-a reținut că revizuientul în cuprinsul cererii de revizuire face o nouă analiză în fond a cererii sale, solicitând practic să se constate că nu a avut calitatea de colaborator al Securității, pornind de la ideea că U.M. x București a fost o unitate militară centrală de specialitate, subordonată F., numită D.

S-a mai reținut că revizuientul a depus la dosarul de revizuire declarația notarială dată de C., care nu îndeplinește cerințele prevăzute de art. 332 pct. 5 C. proc. civ., nimic neîmpiedicând revizuientul să obțină această declarație o dată cu judecata în fond sau în recurs, cum de altfel a și făcut în ceea ce privește pe numiții G. și H.

Recursul;

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs revizuentul B., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În contextul unei succinte prezentări a situației de fapt, recurentul a susținut că ulterior pronunțării hotărârii a descoperit înscrisuri doveditoare care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.

Un astfel de înscris l-a invocat ca fiind declarația căpitanului E., C., care l-a anchetat, declarație in posesia căreia nu a putut intra întrucât pe acesta l-a întâlnit „întâmplător pe stradă”.

A susținut că acest nou înscris obligă instanța la verificarea condițiilor preliminare fondului, respectiv la verificarea relevanței juridice a acestuia.

A considerat că proba testimonială este admisibilă atâta vreme cat anumite înscrisuri se materializează doar ca urmare a manifestării de voință expresă a unui terț.

S-a arătat că prima instanța a acționat in mod nelegale schimbând înțelesul vădit neîndoielnic al actului dedus judecății - cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. alături de noul înscris - și a interpretat greșit legea atunci când a respins cererea de revizuire ca neîntemeiată.

A solicitat admiterea recursului, casarea in totalitate a sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.;

Procedura în fața instanței de recurs;

Recurentul a depus în conformitate cu prevederile art. 305 C. proc. civ. înscrisuri în susținerea cererii de recurs.

Considerentele și soluția instanței de recurs;

Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză precum și în conformitate cu prevederile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondată pentru următoarele considerente:

Revizuirea fiind o cale extraordinară de atac, dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege.

Potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere „dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților".

Din conținutul acestui text de lege, reies condițiile ce se impun a fi îndeplinite pentru admisibilitatea unei asemenea căi extraordinare de atac, respectiv: descoperirea unui înscris după pronunțarea unei hotărâri judecătorești, astfel că acest înscris trebuia să fi existat la data judecății, dar să nu fi fost cunoscut de instanța care a judecat fondul; imposibilitatea prezentării acestui înscris de parte datorită împrejurărilor la care se referă în mod expres chiar art. 322 pct. 5 C. proc. civ.; înscrisul descoperit și invocat în revizuire să aibă un caracter determinant, adică să fi fost apt de a conduce la o altă soluție decât cea pronunțată.

Or in mod corect prima instanța a observat că înscrisurile invocate de către recurent, Nota de constatare emisă de A. - I. și alte acte aflate la Dosarul nr. x/2 al A., precum și faptul că a fost recrutat de UM x București pentru depistarea persoanelor autohtone cu și fără antecedente penale nu se încadrează in dispozițiile enunțate anterior.

De asemenea referirea normei legale fiind făcută numai la înscrisuri, înseamnă că dintre temeiurile de revizuire s-au exclus celelalte mijloace de probă, cum ar fi depozițiile unor martori chiar și în formă autentică.

In altă ordine de idei, declarațiile notariale, in sensul de „instrumentum”, nu sunt nici înscrisuri descoperite ulterior și reținute de către partea potrivnică.

In fapt, cum corect a reținut și Curtea de apel revizuentul solicită suplinire a probatoriului și o reanalizare in calea extraordinară a revizuirii a înscrisurilor depuse la dosar, ceea ce nu poate fi primit.

În același sens, este și jurisprudența constantă a curții europene, potrivit căreia admiterea unei căi extraordinare de atac, care repune în discuție o decizie definitivă printr-o procedură de reexaminare este considerată o încălcare a principiului securității raporturilor juridice. În virtutea acestui principiu nici o parte nu este abilitată să solicite repunerea în discuție a unei hotărâri definite și executorii cu unicul scop de a obține o reexaminare a cauzei și o nouă hotărâre, în privința sa. (cauzele: Șerbănescu împotriva României, Gâgă împotriva României).

Față de considerentele expuse Înalta Curte constată că nu pot fi reținute în cauză motivele de revizuire prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs;

Constatând că sentința recurată este legală și temeinică și că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea acesteia, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de B. împotriva sentinței nr. 7050 din 11 decembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 martie 2015.