ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 167/2013

Asupra recursurilor de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 2197 din 21 martie 2011,

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis

acțiunea formulată de reclamantul I.I. în contradictoriu cu pârâții

Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 și

Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din Decembrie 1989, obligându-i pe

aceștia să elibereze reclamantului certificatul preschimbat al calității de

revoluționar, în condițiile Legii nr. 341/2004.

Instanța de fond a

respins, în prealabil, excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâtei

Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din Decembrie 1989, lipsei procedurii

prealabile, a inadmisibilității și prematurității acțiunii, în raport cu

dispozițiile art. 11 din Legea nr. 341/2004 și art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004

și față de împrejurarea că la data pronunțării sentinței s-a împlinit termenul

invocat de pârât.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamantul a făcut

dovada îndeplinirii condițiilor legale pentru preschimbarea certificatului de

revoluționar și a depus la dosar documentația administrativă aferentă, refuzul

pârâtelor de a-i soluționa cererea fiind unul nejustificat.

Împotriva acestei sentințe,

considerând-o netemeinică și nelegală, au declarat recurs pârâții.

Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din

Decembrie 1989 a declarat recurs, fără a depune, însă, dovada plății taxei

judiciare de timbru și timbrul judiciar corespunzătoare căii de atac

exercitate.

Or, în conformitate cu prevederile art. 3 lit.

m) și art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997

privind

taxele judiciare de timbru

și ale art. 3 din O.G. nr. 32/1995 privind

timbrul judiciar, aprobată prin Legea nr. 106/1995, cu modificările și

completările ulterioare, pentru calea de atac exercitată se plătesc taxă

judiciară de timbru și timbru judiciar, dovada achitării acestora atașându-se,

potrivit art. 302

1

alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs.

Cum dovada timbrării nu a fost atașată

cererii de recurs, conform dispozițiilor legale sus menționate, iar recurenta

nu și-a îndeplinit această obligație legală nici ulterior – deși a fost citată

cu mențiunea timbrării – devin aplicabile dispozițiile art. 20 alin. (3) din

Legea nr. 146/1997 și art. 9 din O.G. nr. 32/1995, în temeiul cărora recursul

va fi anulat ca netimbrat.

În motivarea

recursului său, Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din

Decembrie 1989 reiterează atât excepțiile, cât și argumentele de fond invocate

în fața primei instanțe, prin care se susține, în esență, că în mod greșit s-a

reținut de către aceasta refuzul nejustificat al pârâților de a soluționa

cererea reclamantului, de vreme ce dosarul era incomplet.

Examinând cauza și

sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele

invocate de recurentul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor

din Decembrie 1989, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză,

inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că

recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Intimatului-reclamant

i s-a eliberat certificatul de luptător pentru Victoria Revoluției Române din

Decembrie 1989 la 2 septembrie 1992, pentru calitatea de „Remarcat pentru fapte

deosebite” (f.5 - dosar fond), ulterior fiind emis și publicat în M. Of. al

României Decretul nr. 226/1992, prin care Președintele României conferă

reclamantului Brevetul de revoluționar. De asemenea, în anul 1997, intimatului i-a

fost preschimbat certificatul de revoluționar, fiindu-i eliberat de către

Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989. (dosar

fond).

În vederea aplicării

prevederilor Legii nr. 341/2004, intimatul a înregistrat la autoritatea

recurentă Dosarul nr. 19482 din 2 noiembrie 2005, conținând 27 pagini (f.49 și urm.

- dosar fond), prin cererea formulată intimatul solicitând preschimbarea

certificatului de revoluționar eliberat la 2 septembrie 1992.

Din actele atașate la

dosar, rezultă că intimatul a înregistrat în termenul legal cererea de

preschimbare și că a depus actele necesare, cu precizarea că certificatul de

revoluționar a cărui preschimbare se solicită se află la dosarul cauzei și are

același număr cu certificatul indicat în cererea depusă la Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989.

Cum autoritățile

recurente au înțeles să analizeze dosarul intimatului, în aplicarea

dispozițiilor art. 12

1

și art. 12

7

din H.G. nr. 1412/2004

pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii recunoștinței față

de eroii martiri și luptătorii care au contribuit la victoria revoluției române

din decembrie 1989, iar prin probele administrate la instanța de fond intimatul

a dovedit că deține documentele care stabilesc fără dubiu că se încadrează în

categoria persoanelor care beneficiază de preschimbarea certificatelor de

revoluționar eliberate anterior, în mod corect acțiunea a fost admisă.

Înalta Curte constată,

așadar, că instanța de fond a reținut în mod legal existența refuzului

nejustificat al autorităților pârâte de a soluționa dosarul reclamantului.

În ceea ce privește

criticile aduse soluționării excepțiilor, acestea sunt, de asemenea, nefondate.

Astfel, așa cum a reținut

și prima instanță, obiectul acțiunii îl constituie refuzul nejustificat de soluționare

a unei cereri, pentru care, potrivit art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004,

nu este necesară plângerea prealabilă.

În mod corect a

soluționat instanța de fond și excepția prematurității introducerii acțiunii,

susținerile recurentului neputând fi primite, întrucât prelungirea termenului

de preschimbare, ulterior formulării de către intimat a cererii sale, nu

înseamnă că dosarele depuse mai înainte nu trebuie analizate; dimpotrivă, s-a

prorogat termenul de soluționare a cererilor depuse spre preschimbarea

certificatelor, tocmai pentru ca, în tot acest interval prelungit, să fie

suficient timp în acest scop.

De asemenea, în mod

corect s-a respins de către prima instanță excepția inadmisibilității acțiunii,

față de motivarea dată de autoritatea recurentă în soluționarea cererii de

preschimbare, în sensul că dosarul intimatului-reclamant este incomplet, acest aspect

fiind unul de fond iar nu de formă.

Pentru motivele

arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată,

ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor

din Decembrie 1989 împotriva Sentinței nr. 2197 din 21 martie 2011 a Curții de Apel București, secția VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Anulează recursul

declarat de pârâta Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din Decembrie 1989

împotriva aceleiași sentințe, ca netimbrat.

Irevocabilă.

Pronunțată,

în ședință publică, astăzi 16 ianuarie 2013.