ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 167/2013

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința nr. 2197 din 21 martie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul I.I. în contradictoriu cu pârâții Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 și Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din Decembrie 1989, obligându-i pe aceștia să elibereze reclamantului certificatul preschimbat al calității de revoluționar, în condițiile Legii nr. 341/2004.

Instanța de fond a respins, în prealabil, excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din Decembrie 1989, lipsei procedurii prealabile, a inadmisibilității și prematurității acțiunii, în raport cu dispozițiile art. 11 din Legea nr. 341/2004 și art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 și față de împrejurarea că la data pronunțării sentinței s-a împlinit termenul invocat de pârât. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamantul a făcut dovada îndeplinirii condițiilor legale pentru preschimbarea certificatului de revoluționar și a depus la dosar documentația administrativă aferentă, refuzul pârâtelor de a-i soluționa cererea fiind unul nejustificat.

Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, au declarat recurs pârâții. Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din Decembrie 1989 a declarat recurs, fără a depune, însă, dovada plății taxei judiciare de timbru și timbrul judiciar corespunzătoare căii de atac exercitate. Or, în conformitate cu prevederile art. 3 lit. m) și art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și ale art. 3 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, aprobată prin Legea nr. 106/1995, cu modificările și completările ulterioare, pentru calea de atac exercitată se plătesc taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, dovada achitării acestora atașându-se, potrivit art. 302 1 alin. (2) C. proc.

civ., la cererea de recurs. Cum dovada timbrării nu a fost atașată cererii de recurs, conform dispozițiilor legale sus menționate, iar recurenta nu și-a îndeplinit această obligație legală nici ulterior – deși a fost citată cu mențiunea timbrării – devin aplicabile dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din O.G. nr. 32/1995, în temeiul cărora recursul va fi anulat ca netimbrat. În motivarea recursului său, Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 reiterează atât excepțiile, cât și argumentele de fond invocate în fața primei instanțe, prin care se susține, în esență, că în mod greșit s-a reținut de către aceasta refuzul nejustificat al pârâților de a soluționa cererea reclamantului, de vreme ce dosarul era incomplet.

Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare. Intimatului-reclamant i s-a eliberat certificatul de luptător pentru Victoria Revoluției Române din Decembrie 1989 la 2 septembrie 1992, pentru calitatea de „Remarcat pentru fapte deosebite” (f.5 - dosar fond), ulterior fiind emis și publicat în M. Of. al României Decretul nr. 226/1992, prin care Președintele României conferă reclamantului Brevetul de revoluționar.

De asemenea, în anul 1997, intimatului i-a fost preschimbat certificatul de revoluționar, fiindu-i eliberat de către Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989. (dosar fond).

În vederea aplicării prevederilor Legii nr. 341/2004, intimatul a înregistrat la autoritatea recurentă Dosarul nr. 19482 din 2 noiembrie 2005, conținând 27 pagini (f.49 și urm. - dosar fond), prin cererea formulată intimatul solicitând preschimbarea certificatului de revoluționar eliberat la 2 septembrie 1992. Din actele atașate la dosar, rezultă că intimatul a înregistrat în termenul legal cererea de preschimbare și că a depus actele necesare, cu precizarea că certificatul de revoluționar a cărui preschimbare se solicită se află la dosarul cauzei și are același număr cu certificatul indicat în cererea depusă la Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989. Cum autoritățile recurente au înțeles să analizeze dosarul intimatului, în aplicarea dispozițiilor art. 12 1 și art. 12 7 din H.G.

nr. 1412/2004 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii recunoștinței față de eroii martiri și luptătorii care au contribuit la victoria revoluției române din decembrie 1989, iar prin probele administrate la instanța de fond intimatul a dovedit că deține documentele care stabilesc fără dubiu că se încadrează în categoria persoanelor care beneficiază de preschimbarea certificatelor de revoluționar eliberate anterior, în mod corect acțiunea a fost admisă. Înalta Curte constată, așadar, că instanța de fond a reținut în mod legal existența refuzului nejustificat al autorităților pârâte de a soluționa dosarul reclamantului. În ceea ce privește criticile aduse soluționării excepțiilor, acestea sunt, de asemenea, nefondate.

Astfel, așa cum a reținut și prima instanță, obiectul acțiunii îl constituie refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, pentru care, potrivit art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, nu este necesară plângerea prealabilă. În mod corect a soluționat instanța de fond și excepția prematurității introducerii acțiunii, susținerile recurentului neputând fi primite, întrucât prelungirea termenului de preschimbare, ulterior formulării de către intimat a cererii sale, nu înseamnă că dosarele depuse mai înainte nu trebuie analizate; dimpotrivă, s-a prorogat termenul de soluționare a cererilor depuse spre preschimbarea certificatelor, tocmai pentru ca, în tot acest interval prelungit, să fie suficient timp în acest scop.

De asemenea, în mod corect s-a respins de către prima instanță excepția inadmisibilității acțiunii, față de motivarea dată de autoritatea recurentă în soluționarea cererii de preschimbare, în sensul că dosarul intimatului-reclamant este incomplet, acest aspect fiind unul de fond iar nu de formă. Pentru motivele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 împotriva Sentinței nr. 2197 din 21 martie 2011 a Curții de Apel București, secția VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Anulează recursul declarat de pârâta Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din Decembrie 1989 împotriva aceleiași sentințe, ca netimbrat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 16 ianuarie 2013.