ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 10/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Iași, reclamanta SC "F. - T.F.I." SRL Iași a solicitat, în

contradictoriu cu pârâta Autoritatea Feroviară Română, anularea deciziei emise

în luna iulie 2011, prin care i s-a retras licența de transport feroviar nr.

X/2010, precum și a deciziei prin care i s-a retras certificatul de siguranță,

partea A și B, din aceeași lună.

Prin întâmpinare,

pârâta a invocat excepția puterii de lucru judecat, solicitând respingerea

acțiunii, și susținând că măsurile adaptate sunt consecința neîndeplinirii de

către reclamantă a cerințelor impuse cu ocazia autorizării, ca operator de

transport feroviar de călători.

Hotărârea instanței

de fond

Prin Sentința nr. 362

din 28 noiembrie 2011, Curtea de Apel Iași a respins atât excepția puterii

lucrului judecat, excepție ridicată de pârâtă, cât și acțiunea formulată de

reclamanta S.C. F. - T.F.I. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea

Feroviară Română - AFER.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut în esență, că în iunie 2011, s-a efectuat o

inspecție de stat la SC F. T.F.I. SRL, ocazie cu care s-a constatat, printre

altele, faptul că societatea dispune de trei salariați cu responsabilități în

siguranța circulației, ale căror contracte au fost suspendate în luna iulie

2010, că nu există documente specifice activității de instruire, că nu au fost

întocmite documentele necesare examinării medicale a salariaților, pentru anul

2011, că a fost întreruptă activitatea de transport feroviar pentru o perioadă

mai mare de 6 luni consecutive, și că nu sunt îndeplinite cerințele în materie

de competență profesională pentru tipurile de servicii pentru care s-a acordat

licența de transport feroviar.

S-a mai arătat în

considerentele sentinței atacate că, în urma acestor constatări, pârâta a

dispus retragerea licenței de transport feroviar nr. X/2010, prin actul din 7

iulie 2011, pe motiv că: "s-a întrerupt activitatea pentru 12 luni

consecutive, începând cu data de 8 iulie 2010", că nu s-a dovedit că

societatea "dispune de structuri organizatorice adecvate pentru

exercitarea unui control operațional și a unei supravegheri sigure și eficace a

serviciilor de transport feroviar", că "nu mai îndeplinește cerințele

în materie de competență profesională, precum și cele privind deținerea de

material rulant motor cu caracteristicile tehnice și de dotare impuse" și

că "nu a solicitat prelungirea termenului de reîncepere a activității de

transport feroviar".

Prima instanță a mai

reținut că prin Hotărârea nr. 9 din 4 august 2011, Consiliul de Conducere al

Autorității Feroviare Română a respins contestația, menținând decizia OLFR de

retragere a licenței nr. X/2010.

Din analiza actelor

de la dosar, judecătorul fondului a constatat că excepția autorității de lucru

judecat este nefondată, având în vedere că; prin Sentința nr. 239 din 18 august

2011, Curtea de Apel Iași a soluționat doar cererea de suspendare a executării

deciziei emise de AFER, în luna iulie 2011, astfel că hotărârea pronunțată în

acea cauză, are urmări doar în ceea ce privește executarea actului

administrativ, nu și în ceea ce privește fondul raportului juridic litigios.

Pe fondul cauzei,

Curtea de apel a constatat că actul din 7 iulie 2011 emană de la autoritatea

care a emis licența de transport feroviar nr. X/2010, că este semnat de

reprezentantul legal al acestei autorități, că el se întemeiază pe nota de

constatare nr. Y/2011, încheiată de ISF Iași, precum și pe "declarația nr.

Z/2011 dată de directorul general D.A.", și că în cuprinsul actului sunt

evidențiate principalele deficiențe reținute în sarcina operatorului de

transport, astfel că sunt îndeplinite condițiile de formă cerute de OMT nr.

535/2007.

De asemenea, având în

vedere că reprezentantul legal al reclamantei a confirmat că SC F. T.F.I. SRL

Iași și-a suspendat activitatea de transport feroviar, începând cu data de 8

iulie 2010, iar în cauză nu sunt dovezi de natură să infirme constatările

consemnate în cuprinsul notei încheiate la data de 29 iunie 2011, referitoare

la faptul că s-a procedat la suspendarea contractelor de muncă încheiate cu

salariații cu responsabilități în siguranța circulației, prima instanță a

constatat că măsura luată de pârâtă este în deplină concordanță cu prevederile

OMT nr. 535/2007.

Recursul

Împotriva sentinței

pronunțată de Curtea de Apel Iași, a declarat recurs SC F. TFI SRL, criticând

sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea cererii

de recurs, reclamanta a arătat în esență următoarele:

- Consideră recurenta

că, în cazul de față intimata nu a făcut dovada existenței unei decizii

motivate, în formă scrisă, emisă în urma analizei situației concrete, care

trebuia făcută în cadrul organismului de licențiere. Se arată că instanța de

fond a greșit atunci când a considerat că actul din 7 iulie 2011 este un act

administrativ valid de retragere a unei licențe de transport feroviar.

- Arată recurenta că

este greșită interpretarea instanței de fond în sensul că organismul de control

a fost abilitat prin actul normativ să evalueze fiecare situație concretă apărută

și în funcție de natura și gravitatea încălcărilor constatate la regimul de

transport feroviar licențiat, să aplice sancțiunea suspendării ori a retragerii

licenței de transport feroviar, reprezentând o adăugare la lege.

- Recurenta a arătat

de asemenea că, suspendarea activității de transport în anul 2010 a avut cauze

obiective, care nu au avut vreo legătură cu modul de organizare a activității

acesteia.

Susține recurenta că

în perioada de inactivitate este imposibilă perturbarea siguranței circulației

pe calea ferată din cauză că un post nu este ocupat sau vreun salariat nu are

efectuată vizită medicală.

Reluarea activității

recurentei urma să se facă până la data de 23 august 2013, în conformitate cu

prevederile art. 17 alin. (2) din anexa I la H.G. nr. 1405/2007, dată până la

care recurenta își planificase să îndeplinească toate cerințele legale pentru a

desfășura activitate de transport feroviar.

- În ceea ce privește

retragerea certificatelor de siguranță, arată recurenta că aceasta reprezintă o

măsură accesorie, anularea deciziei de retragere a licenței determină și

anularea deciziei de retragere a certificatelor de siguranță, fiind însă

obligatorie dispoziția instanței de judecată.

În drept, cererea de

recurs se încadrează în dispozițiile art. 304, pct. 9 C. proc. civ.

Procedura în fața

instanței de recurs

Pârâta - intimată

Autoritatea Feroviară Română - AFER - a formulat întâmpinare la cererea de

recurs și a solicitat respingerea acesteia ca nefondată.

Considerentele și

soluția adoptată de instanța de recurs

Analizând cererea de

recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză, precum și în

conformitate cu prevederile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte

constată că este nefondată pentru următoarele considerente:

- Primul motiv de

recurs este nefondat.

Așa cum a reținut și

instanța de fond în mod corect, actul prin care OLFR i-a retras reclamantei

licența de transport feroviar - nr. X/2010, îndeplinește exigențele Ordinului

nr. 535/2007, Anexa 1, art. 21(2) coroborat cu art. 23(1), neexistând în cauză

condiția denumirii actului prin care s-a hotărât retragerea licenței.

De asemenea, este un

act emis în formă scrisă și prin faptul că face trimitere la nota de constatare

nr. Y/2011 încheiată de ISF Iași și pe Declarația nr. Z/2011 dată de directorul

general D.A. este îndeplinită condiția motivării actului administrativ, atât în

fapt cât și în drept.

Nu poate fi primită

susținerea recurentului în sensul că nu a avut loc o analiză corectă a

situației de fapt, actul a fost emis de autoritatea publică care a emis licența

de transport, fiind semnată de reprezentantul său legal care și-a însușit

neconformitățile în activitatea de control feroviar așa cum au fost prezentate

în nota de constatare.

- Interpretarea dată

de instanța de fond în sensul că organismul de control putea în urma evaluării

situației concrete să aplice măsurile cu caracter sancționator în funcție de

gravitatea încălcărilor constatate este pertinentă câtă vreme în speță natura

încălcării nu duce la suspendarea licenței de transport feroviar ci la

retragerea acesteia - conform art. 19(1), Anexa 1, art. 21(2), art. 23(1).

În speță, suspendarea

licenței de transport pentru motive precum întreruperea activității pentru 12

luni consecutive, fără a se comunica întreruperea acestei activități pentru 6

luni sau nesolicitarea după 6 luni a prelungirii termenului de reîncepere a

activității - art. 23 (2) din Anexa 1 la OMTC nr. 535/2007,- nu ar fi

constituit o sancțiune veritabilă, neavând ce suspenda din moment ce

activitatea era deja întreruptă de peste 12 luni.

- Referitor la cel

de-al treilea motiv de recurs așa cum a reținut și instanța de fond, reclamanta

nu a produs dovezi contrare celor reținute în nota de constatare iar prin

declarațiile directorului general (D.A.) al recurentei, acesta a arătat că și-a

suspendat activitatea de transport feroviar din data de 8 iulie 2010 iar

materialul rulant de cale ferată de care dispunea nu a fost înmatriculat în

România - acestea reprezentând întocmai constatările echipei de control.

Referirile recurentei

privind calamitățile naturale și motivele pentru care nu mai dispune de

personal de exploatare apt pentru efectuarea serviciilor de transport feroviar

de marfă și călători - nu sunt de natură a schimba constatările efectuate cu

ocazia inspecției, în fapt luându-se act de existența unor neconformități în

activitatea de operator transport feroviar - arătate mai sus și necontestate de

recurent ci doar explicate într-un mod sau altul.

- În privința celui

de-al patrulea motiv de recurs, se reține că nu există o critică veritabilă

privind retragerea certificatelor de siguranță în urma retragerii licenței de

transport feroviar în conformitate cu prevederile art. 19(2) din Ordinul MT nr.

535/2007, recurentul însuși este de acord cu consecința ce derivă din retragerea

licenței de transport feroviar.

Neexistând motive

pentru anularea actului administrativ prin care s-a dispus măsura

sancționatorie a retragerii licenței de transport feroviar rezultă că și

retragerea certificatelor de siguranță este legală și temeinică.

Temeiul legal al

soluției adoptate de instanța de recurs

Față de cele arătate

mai sus, constatând că nu există motive de casare sau modificare a sentinței

recurate, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va

respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de SC "F. T.F.I." S.R.L. împotriva Sentinței nr. 362 din 28

noiembrie 2011 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 ianuarie 2013.

Procesat de GGC - CL