ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 503/2018
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 503/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)
Decizia nr. 503/2018
Asupra
recursului de față, văzând și dispozițiile art. 499 C.
proc. civ., constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 1962
din data de 15 octombrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel
București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de
muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. x/3/2013 a fost
anulat recursul formulat de recurenta-reclamantă A., reprezentată de
tutore B., împotriva sentinței civile nr. 5404 din 25 mai 2015, pronunțate
de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă
și asigurări sociale, în Dosarul nr. x/3/2013, în contradictoriu cu
intimata-pârâta C. București, ca fiind declarat de o persoană
lipsită de capacitate de exercițiu.
Decizia
sus enunțată a fost atacată pe calea contestației în
anulare la 26 ianuarie 2016, de către A., fiind înregistrată sub Dosar
nr. x/2/2016, pe rolul Curții de Apel București, secția a VII-a
pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale,
iar prin Decizia nr. 88 din 20 martie 2017, pronunțată de Curtea de
Apel București, secția a Vll-a pentru cauze privind conflicte de
muncă și asigurări sociale, s-a constatat perimată
contestația în anulare.
Împotriva
Deciziei nr. 88 din 20 martie 2017, pronunțată de Curtea de Apel
București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de
muncă și asigurări sociale, a declarat recurs contestatoarea A.
la data de 18 mai 2017.
Prin
recursul formulat, recurenta - contestatoare a arătat că
hotărârea atacată este nelegală în ceea ce privește data la
care s-a împlinit termenul de perimare, critică încadrabilă în
motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (5) C. proc. civ.
Recursul
a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și
Justiție, secția I civilă, la data de 6 iunie 2017.
Prin
rezoluția din data de 8 iunie 2017, instanța a dispus emiterea unei
adrese către tutorele B., cu mențiunea de a preciza dacă
își însușește recursul declarat de recurenta-contestatoare A.
împotriva Deciziei civile nr. 88 din 20 martie 2017, pronunțată de
Curtea de Apel București, secția a Vll-a pentru cauze privind
conflicte de munca și asigurări sociale, în Dosarul nr. x/2/2016.
De
asemenea, instanța a dispus comunicarea cererii de recurs intimatei-pârâte
C. București, cu mențiunea că are obligația
de a formula întâmpinare în
termen de 30 de zile de la data comunicării, potrivit prevederilor art. 17
alin. (3) coroborate eu cele ale art. 15 alin. (3) din Legea nr. 2/2013.
Potrivit
dovezii de înmânare aflată la fila 20 în dosar, cererea de recurs a fost
comunicată intimatei la data de 20 iunie 2017.
Potrivit
dovezii de înmânare aflată la fila 21 în dosar, adresa prin care B., în
calitate de tutore, a fost înștiințată că are obligația
de a preciza dacă își însușește recursul declarat de
recurenta-contestatoare A. împotriva Deciziei civile nr. 88 din 20 martie 2017,
pronunțată de Curtea de Apel București, secția a Vll-a
pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în
Dosarul nr. x/2/2016 a fost comunicată la data de 19 iunie 2016.
Tutorele
B. nu a răspuns solicitării instanței, în sensul de a preciza
dacă își însușește recursul declarat de
recurenta-contestatoare A..
Intimata
- pârâtă C. București nu a depus întâmpinare în termenul de 30 de
zile de ia comunicare, termenul acordat în acest sens împlinindu-se ia data de
20 iulie 2017.
Prin
Rezoluția din 11 octombrie 2017 s-a dispus întocmirea raportului privind
admisibilitatea în principiu a recursului formulat de recurenta contestatoare.
Raportul
asupra admisibilității în principiu a recursului declarat de
recurenta-contestatoare A. împotriva Deciziei nr. 88 din 20 martie 2017,
pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a
pentru cauze privind conflicte de muncă șl asigurări sociale, a
fost comunicat recurentei contestatoare A. la data de 8 decembrie 2017, conform
proceselor verbale de înmânare aflate la filele 32
,
34 și 37,
iar intimatei C. București la data de 11 decembrie 2017, conform dovezii
de înmânare de la fila 38 din dosar.
La
data de 19 decembrie 2017, recurenta-contestatoare A. a formulat un punct de
vedere la raport, arătând că în cadrul raportului nu s-a analizat
încadrarea cauzei în dispozițiile C. proc. civ. din 1865. că în
cauză sunt întrunite condițiile privind admisibilitatea recursului.
Intimata
C. București nu a formulat niciun punct de vedere cu privire la raport,
iar termenul procedural acordat în acest sens. conform dispozițiilor art. 493
alin. (4) coroborate cu cele ale art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. s-a
împlinit la 21 decembrie 2017.
Prin
Rezoluția din 8 ianuarie 2018, Înalta Curte a fixat termen în vederea
soluționării recursului declarat de recurenta-contestatoare A., la
data de 16 decembrie 2018, cu citarea părților.
Examinând
cu prioritate în condițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ.,
excepția lipsei capacității de exercițiu a
recurentei-contestatoare, excepție reținută în raportul privind
admisibilitatea în principiu a recursului declarat de recurenta contestatoare A.,
împotriva Deciziei nr. 88 din 20 martie 2017, pronunțată de Curtea de
Apel București, secția a Vll-a pentru cauze privind conflicte de
muncă și asigurări sociale, Înalta Curte constată
următoarele:
Prin
dispozițiile art. 32 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a statuat
că orice cerere poate fi formulată și susținută numai
dacă autorul acesteia îndeplinește cumulativ patru condiții: are
capacitate procesuală în condițiile legii; are calitate
procesuală; formulează o pretenție și justifică un
interes.
Sancțiunea
încălcării condițiilor de exercitare a drepturilor civile
procedurale este prevăzută de dispozițiile art. 40 alin. (1) C.
proc. civ., potrivit cărora cererile tăcute de o persoană care
nu are capacitate procesuală sunt nule, sau, după caz, anulabile.
Capacitatea
procesuală, condiție de exercitare a cererilor în justiție,
reprezintă atitudinea persoanelor fizice și juridice de a deveni
părți ale procesului civil, și constă în aptitudinea unei
persoane de a-și valorifica și de a-și îndeplini singură
drepturile și obligațiile procedurale, de a sta în judecată.
Condiția capacității procesuale trebuie să fie
îndeplinită pe tot parcursul procesului civil, inclusiv în faza
executării silite.
Această
capacitate procesuală este constituită din capacitatea de folosință
(ce reprezintă aptitudinea generală și abstractă a unei
persoane fizice sau juridice de a avea drepturi și obligații de
natură procesuală) și, respectiv, din capacitatea
procesuală de exercițiu (ce reprezintă aptitudinea persoanei de
a-și exercita și executa singură drepturile și respectiv,
obligațiile procedurale).
Regula
este capacitatea, iar lipsa ei este excepția. Lipsa capacității
procesuale poate fi invocată în cursul procesului în temeiul art. 56 C.
proc. civ.
Din
perspectiva capacității procesuale, condiție sine qua nori pentru
exercitarea drepturilor procedurale, dispozițiile art. 57 alin. (1) C.
proc. civ. prevăd că cel care are calitatea de parte își poate
exercita drepturile procedurale în nume propriu sau prin reprezentant, cu
excepția cazurilor în care legea prevede altfel. Alin. (2) al
aceluiași text legal prevede că partea care nu are exercițiul
drepturilor procedurale nu poate sta în judecată decât dacă este
reprezentată, asistată ori autorizată în condițiile
prevăzute de lege.
Prin
urmare, reprezentarea intervine în privința persoanei fizice lipsite de
capacitate de exercițiu. Lipsa capacității de exercițiu
vizează printre altele și persoanele puse sub interdicție
judecătorească în condițiile art. 104, art. 106 raportat la art.
164 C. civ.
Punerea
sub interdicție produce două efecte și anume: lipsirea de
capacitate civilă de exercițiu a celui pus sub interdicție
și instituirea tutelei interzisului.
Din
această perspectivă, persoana pusă sub interdicție fiind
lipsită de capacitate de exercițiu nu poate sta personal în proces ci
doar prin reprezentantul său legal, respectiv tutorele desemnat în
condițiile art. 166 C. civ., sau curatorul special.
Reportând cele
expuse la situația din litigiul pendinte, Înalta Curte constată
că, din Dispoziția nr. 108/2004 emisă de Primăria sectorului
6 București, rezultă că urmare a faptului că A. a fost
pusă sub interdicție judecătorească, pe seama acesteia a
fost desemnată în calitate de tutore, B.
Or,
față de această situație, în condițiile în care
punerea sub interdicție are ca efect lipsirea de capacitate civilă de
exercițiu a celui pus sub interdicție. respectiv a recurentei-contestatoare
din litigiul pendinte, Înalta Curte constată că în cauză sunt
incidente dispozițiile art. 57 alin. (2) și (4) C. proc. civ.
potrivit cărora partea care nu are exercițiul drepturilor procedurale
nu poate sta în judecata decât dacă este reprezentată, asistată
sau autorizată în condițiile prevăzute de lege, că actele
de procedură îndeplinite de cel care nu are exercițiul drepturilor
procedurale sunt anulabile.
Curtea
Constituțională, prin Decizia nr. 226/2003, publicată în M. Of. nr.
458 din 27 iunie 2003, în ce privește faptul că actele de
procedură îndeplinite de cel care nu are exercițiul drepturilor
procedurale sunt anulabile a statuat că exercitarea oricărui drept,
deci și a celui privind accesul liber la justiție șl, cu atât
mai mult, a celui de a dispune de propria persoană, ca și
valorificarea oricărei libertăți, deci si a celei de exprimare,
nu pot avea loc in absența unei voințe conștiente, în cazul în
care absența acesteia a fost constatată prealabil printr-o
hotărâre judecătorească, persoana în cauza fiind lipsită de
capacitate de exercițiu, invocarea încălcării art. 21, art. 30 alin.
(1) și art. 26 alin. (2) din Constituție este lipsită de
relevanță.
În litigiul
pendinte, având în vedere că pe seama recurentei contestatoare a fost
numită tutore B., Înalta. Curte prin rezoluția din 8 iunie 2017 a
dispus emiterea unei adrese către tutore, cu mențiunea de a preciza
dacă își însușește recursul declarat de recurenta-contestatoare
A. împotriva Deciziei civile nr. 88 din 20 martie 2017, pronunțată de
Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. x/2/2016.
Cu
toate acestea, nici până la 27 octombrie 2017, data întocmirii raportului
privind admisibilitatea în principiu a recursului și nici ulterior,
tutorele B. nu a răspuns solicitării instanței.
Față
de această situație, în condițiile în care tutorele desemnat pe
seama recurentei contestatoare nu și-a însușit recursul declarat de
persoana pusă sub interdicție, respectiv de recurenta contestatoare A.
Înalta Curte reținând incidența dispozițiilor art. 57 alin. (3)
și (4) C. proc. civ. potrivit cărora lipsa capacității de
exercițiu a drepturilor procedurale poate f\ invocată în orice stare
a procesului, că actele de procedură îndeplinite de cel care nu are
exercițiul drepturilor procedurale sunt anulabile, în temeiul art. 496 alin.
(1) C. proc. civ., urmează a anula recursul declarat de recurenta
contestatoare A. împotriva Deciziei nr. 88 din 20 martie 2017.
pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIl-a
pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, ca
fiind formulat de o persoană Iară capacitate de exercițiu.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
D E C I
D E
Anulează
recursul declarat de recurenta - contestatoare A. împotriva Deciziei nr. 88 din
20 martie 2017, pronunțată de
Curtea de Apei București, secția a VII-a pentru
cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, ca fiind formulat
de o persoană fără capacitate de exercițiu.
Decizia
nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică
părților.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi, 16 februarie 2018