ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3113/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată adresată inițial pe rolul Tribunalului Constanța, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 21.03.2014, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice și Ministerul Sănătății, obligarea pârâților la completarea Ordinului nr. 762/1992/2007 pentru aprobarea criteriilor medico-psihosociale pe baza cărora se stabilește încadrarea în grad de handicap, în sensul actualizării bolilor cu caracter permanent și nevindecabil.

Prin sentința civilă nr. 959 din 21 martie 2014 a Tribunalului Constanța, secția contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția necompetenței materiale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Constanța.

Prin sentința civilă nr. 128 din 30 iunie 2014 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice și a fost admisă excepția inadmisibilității, fiind respinsă acțiunea reclamantului, ca inadmisibilă.

Prin decizia nr. 3307 din 23 octombrie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 128 din 30 iunie 2014 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost casată sentința recurată și a fost trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță, instanța de recurs constatând că reclamantul a urmat procedura prealabilă prevăzută de dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 162/CA din 26 septembrie 2016 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamant, ca nefondată.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamantul A., prin reprezentant B., criticând hotărârea atacată, întrucât judecătorul fondului nu s-a abținut de la judecarea cauzei, deși promisese că o va face dacă se va prezenta în instanță reprezentantul reclamantului.

II. Procedura de soluționare a recursului

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 13 iulie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin raportul întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului magistratul raportor a reținut că recurentul nu a achitat taxa judiciară de timbru datorată pentru soluționarea recursului, în valoare de 100 de lei, așa cum prevăd dispozițiile art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, motiv pentru care s-a apreciat că recursul este admisibil, sub rezerva achitării taxei de timbru datorate pentru soluționarea recursului declarat. În situația în care nu este achitată taxa judiciară de timbru s-a propus soluția de anulare a recursului, ca netimbrat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante

În conformitate cu prevederile art. 24 alin. (2) teza finală din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, "pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 lei."

Potrivit art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, "dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței", iar art. 32 din același act normativ prevede că "taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac, în condițiile prevăzute de lege".

Din actele dosarului rezultă faptul că prin raportul întocmit cu privire la admisibilitatea recursului formulat s-a pus în vedere recurentului să achite taxa judiciară de timbru datorată pentru calea de atac exercitată, în valoare de 100 lei, de la data comunicării raportului, până la data analizării admisibilității în principiu a recursului.

În conformitate cu art. 486 alin. (2) teza I-a din C. proc. civ., "La cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii."

Având în vedere faptul că în cauză recurentul nu și-a îndeplinit obligația de timbrare ce-i revenea, până la acest termen, conform prevederilor legale arătate, Înalta Curte va aplica sancțiunea anulării recursului, ca netimbrat.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate

Pentru motivele arătate, în temeiul art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul formulat ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 162/CA din 26 septembrie 2016 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 octombrie 2017.