ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1258/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată și precizată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC "A." SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, în temeiul art. 1 alin. (1), raportat la art. 8 alin. (1), art. 10 alin. (11) și art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, anularea Deciziei nr. 32877 din data de 24 septembrie 2014 de soluționare a contestației formulată de SC "A." SRL, emisă de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (Anexa 1 la prezenta cerere), cu consecința anulării/desființării integrale a Titlului de Creanță - Proces-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 28 iulie 2014 privind proiectul C312M011143000034 din 19 octombrie 2012 intitulat "Înființarea microîntreprinderii SC "A." SRL în comuna Rusănești, județul Olt") (Anexa 2 la prezenta cerere) și a exonerării în integralitate de obligațiile de plată stabilite în sarcina sa, în cuantum total de 206.065,45 RON, cu cheltuieli de judecată,

Hotărârea primei instanțe

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 479 din 23 februarie 2015, îndreptată prin încheierea pronunțată în ședința Camerei de Consiliu de la 27 aprilie 2015, a admis acțiunea precizată formulată de reclamanta SC "A." SRL, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale.

A anulat Decizia nr. 32877 din 24 septembrie 2014 emisă de pârâtă.

A obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 4.500 RON cheltuieli de judecată (onorariu de avocat), prin cenzurarea cuantumului acestora.

Cererile de recurs

Împotriva Sentinței civile nr. 479 din 23 februarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București au declarat recurs reclamanta SC "A." SRL și pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În susținerea cererii de recurs, recurenta-reclamantă arată, în esență, că instanța de fond a apreciat, în mod greșit, limitele învestirii sale, refuzând, practic, să soluționeze fondul cauzei, neluând astfel, nicio măsură pentru repararea pagubei aduse societății prin emiterea titlului de creanță.

Arată recurenta că instanța de fond a ajuns la soluția de anulare doar a deciziei de soluționare a contestației, prin interpretarea greșită a dispozițiilor art. 46 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, care reglementează o procedură administrativă prealabilă obligatorie, și nu o jurisdicție specială administrativă, cu caracter facultativ, cum a apreciat eronat prima instanță.

Recurenta-pârâtă își întemeiată cererea de recurs pe motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, susținând, în esență, că instanța de fond a încălcat și aplicat greșit normele de drept material incidente speței, respectiv art. 50 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011.

Arată recurenta că, în mod greșit, instanța de fond a considerat că decizia de soluționare a contestației este nemotivată, în condițiile în care, din conținutul acesteia, rezultă că A.F.I.R. a procedat atât la motivarea exhaustivă a deciziei, cât și la indicarea în detaliu a temeiului de drept al acesteia.

Apărările formulate în cauză

Recurenta-pârâtă A.F.I.R. a formulat întâmpinare la recursul reclamantei SC "A." SRL, prin care a invocat excepția nulității recursului pentru neexercitarea acestuia în termenul prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În subsidiar, a solicitat respingerea recursului reclamantei, ca nefondat.

Recurenta-reclamantă SC "A." SRL a formulat întâmpinare la recursul pârâtei Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, prin care a solicitat, în principal să se constate nulitatea recursului pentru neîncadrarea în motivele limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., republicat, iar, în subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recurenta-reclamantă a formulat și răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepției nulității recursului invocată de A.F.I.R., din actele dosarului rezultând că acesta a fost exercitat în termenul legal, anexând dovezi în acest sens.

Recurenta-pârâtă nu a formulat răspuns la întâmpinare.

Procedura de soluționare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 15 noiembrie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 17 ianuarie 2017, completul filtru a constatat, față de conținutul raportului întocmit în cauză, că recursurile declarate de reclamanta A. SRL și pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale împotriva Sentinței civile nr. 479 din 23 februarie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, îndeplinesc condițiile de admisibilitate, fiind admisibile în principiu, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat.

Cu privire la cererea de recurs. Soluția și considerentele instanței de control judiciar

Analizând sentința atacată, în raport de criticile ce i-au fost aduse, față de actele și lucrările dosarului, precum și de dispozițiile legale incidente pricinii, având în vedere și susținerile părților, Înalta Curte constată că în speță sunt întrunite cerințele impuse de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., sens în care va dispune admiterea recursurilor, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Recurenta-reclamantă a supus controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ, pe calea prevăzută de art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 și art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004, în temeiul art. 1 alin. (1), raportat la art. 8 alin. (1), art. 10 alin. (11) și art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările Decizia nr. 32877 din data de 24 septembrie 2014 de soluționare a contestației formulată de SC "A." SRL, prin care recurenta-pârâtă Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a respins contestația formulată împotriva Titlului de Creanță - Proces-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 28 iulie 2014 privind proiectul C312M011143000034 din 19 octombrie 2012 intitulat "Înființarea microîntreprinderii SC "A." SRL în comuna Rusănești, județul Olt") (Anexa 2 la prezenta cerere).

În baza contractului sus-menționat, Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (A.P.D.R.P.) s-a angajat să acorde o finanțare nerambursabilă de maxim 206.065,45 RON, echivalent a maxim 46.199,91 euro, echivalent cu 70% din valoarea totală eligibilă a proiectului.

Suma finală decontată de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit a fost de 206.065,45 RON finanțare nerambursabilă, conform cheltuielilor acceptate la plată, în cadrul unei singure tranșe de plată.

Obiectivul general al proiectului, conform memoriului justificativ, l-a constituit efectuarea de lucrări specific igienizării adăposturilor de animale - în special în amenajarea platformelor de gunoi de grajd, dezinsecția și deratizarea acestor adăposturi în comuna Rusănești, județul Olt.

Prin Cererea de Finanțare, beneficiarul proiectului și-a propus în cadrul obiectului de investiție "înființarea microîntreprinderii SC A. SRL în comuna Rusănești, județul Olt" achiziționarea de utilaje pentru desfășurarea activităților de igienizarea adăposturilor de animale în comuna Rusănești, județul Olt prin achiziționarea unui tractor cu lamă, un încărcător frontal, un atomizor, o nivelă laser, precum și investiții în echipamente pentru producerea energiei din alte surse decât biocombustibilii, respectiv achiziționarea unui generator solar portabil.

Neregulile constatate prin actele administrative atacate, vizează conduita recurentei-reclamante în încheierea și derularea contractului de finanțare nr. C312M011143000034 din 19 octombrie 2012, constând în încălcarea prevederilor art. 4 alin. (3) din Regulamentul (CE EURATOM) nr. 2988/1995 și ale art. 4 alin. (8) din Regulamentul UE nr. 65/2011 de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului CE nr. 1698/2005, care interzic efectuarea de plăți către beneficiarii în sarcina cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a obține aceste plăți, în scopul procurării unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor.

Concluziile activității de verificare au fost în sensul că SC A. SRL și SC B. SRL au creat împreună condiții artificiale pentru a beneficia de fonduri pe măsura 312, respectiv achiziționarea unor utilaje specifice în ceea ce privește efectuarea unor lucrări specific igienizării adăposturilor de animale - în special în amenajarea platformelor de gunoi de grajd, dezinsecția și deratizarea acestor adăposturi în comuna Rusănești, județul Olt.

Prin Procesul-Verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare emis de Agenție sub nr. 26556 din 31 iulie 2014, s-a propus recuperarea ajutorului financiar nerambursabil acordat în baza Contractului, echipa de control a Agenției motivând aceasta măsura ca urmare a constatării neregulilor în executarea Contractului de către beneficiar.

Instanța de fond a concluzionat în sensul că, din analiza deciziei de soluționare a contestației, care constituie în fapt unicul obiect al acțiunii introductive, nu pot fi analizate în prezenta cauză pe fond, susținerile de nelegalitate îndreptate împotriva titlului de creanță având în vedere obiectul cauzei, astfel cum acesta a fost delimitat în mod expres de către reclamantă, acțiunea fiind îndreptată exclusiv împotriva deciziei de soluționare a contestației formulată împotriva titlului de creanță, acest demers urmând a fi eventual realizat în contextul atacării și a titlului de creanță în contenciosul administrativ.

A mai reținut instanța de fond că, în prezenta cauză aceste critici fiind formulate din perspectiva lipsei oricărei motivări de fapt și de drept care au condus la emiterea deciziei contestate, considerente față de care în temeiul art. 1 și 8 din Legea nr. 554/2004 și art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, acțiunea a fost admisă în sensul anulării Deciziei nr. 32877 din 24 septembrie 2014 emisă de pârâtă.

În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a reținut că dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 parag. 1 din Convenție vizează, între altele, dreptul părților de a-și prezenta observațiile pe care le apreciază ca fiind pertinente cauzei lor.

Pășind la judecata cauzei în contextul prezentat, necercetarea fondului rezultă din însăși motivarea deciziei, a fondului intrinsec al cauzei, între aceasta existând o legătură de necesitate și suficientă.

În redarea argumentelor corespunzătoare problemelor de drept enunțate, prima instanță a avut o abordare care nu are aptitudinea de a dezlega raportul juridic fiscal cu care a fost învestită.

Obiectul acțiunii în contencios administrativ este configurat de prevederile exprese ale art. 52 din Constituția României și ale art. 1 alin. (1) și (8) din Legea nr. 554/2004, în sensul că persoana care se consideră vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ sau prin refuzul rezolvării unei cereri adresate unei autorități publice poate sesiza instanța de contencios administrativ pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei cauzate.

Cu alte cuvinte, în contenciosul administrativ, cererea privind recunoașterea unui drept sau a unui interes legitim și repararea pagubei cauzate este subsecventă cererii îndreptate împotriva unui act administrativ tipic sau asimilat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în caz contrar, competența revenind instanțelor civile, determinate potrivit criteriilor prevăzute dispozițiile din C. proc. civ.

În acest context, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat, anularea Deciziei nr. 32877 din data de 24 septembrie 2014 de soluționare a contestației formulată de SC "A." SRL, emisă de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (Anexa 1 la prezenta cerere),cu consecința anulării/desființării integrale a Titlului de Creanță - Proces-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 28 iulie 2014 privind proiectul C312M011143000034 din 19 octombrie 2012 intitulat "Înființarea microîntreprinderii SC "A." SRL în comuna Rusănești, județul Olt") (Anexa 2 la prezenta cerere) precum și exonerarea în integralitate de obligațiile de plată stabilite în sarcina sa, în cuantum total de 206.065,45 RON, cu cheltuieli de judecată.

Prin precizarea acțiunii, reclamata a solicitat anularea deciziei cu consecința anulării/desființării integrale a Titlului de Creanță - Proces-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 28 septembrie 2014, așa cum reiese din actele și lucrările dosarului.

Din examinarea argumentelor reținute de instanța de fond, prin raportare la considerentele pe care aceasta s-a fundamentat precum și la prevederile art. 46 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, se observă că instanța de fond nu a dat curs soluționării legalității titlului de creanță, susținând că reclamanta ar fi trebuit să fie învestită în acest sens cu un capăt de cerere distinct.

Or, în cauza de față, din perspectiva considerațiunilor generale înfățișate, Înalta Curte constată că în motivarea soluției adoptate, pe aspectele de formă prima instanță omite a analiza efectiv, argumentele recurentei- reclamante pornind tocmai de la particularitatea cauzei, în sensul că, în adevăr, astfel cum o atestă și actele dosarului, prin acțiunea formulată reclamanta s-a îndreptat și împotriva valabilității titlului de creanță emis în baza operațiunii de control.

Așadar, față de cele menționate anterior obligația de motivare impune o apreciere întotdeauna atașată de natura cauzei, de circumstanțele acesteia, stilul judiciar și tipologia actului de justiție. Motivarea unei hotărâri este înțeleasă ca un silogism logic, de natură a explica ceea ce nu înseamnă un răspuns exhaustiv la toate argumentele aduse de parte, dar nici ignorarea lor, ci la cele fundamentale, care sunt susceptibile, prin conținutul lor, să influențeze soluția.

Într-adevăr, în întregul lor, considerentele curții de apel reflectă punctul de vedere al reclamantei exprimat prin cererea de chemare în judecată, însă în același timp, limitează dreptul reclamantei la un proces echitabil, prin nepronunțarea asupra legalității titlului de creanță, de altfel cum s-a reținut în considerentele sentinței.

Tot în acest sens și chiar instanța enunțând, dispozițiile art. 46, alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, (1) împotriva titlului de creanță se poate formula contestație în condițiile prezentei ordonanțe de urgență.

Așadar, potențialitatea formulării contestației exprimă dreptul de dispoziție al persoanei vătămate prin actul administrativ fiscal de a contesta sau nu acest act și nu dreptul de opțiune al acestuia de a uza sau nu de această procedură, înainte de sesizarea instanței competente, are în esență reprezintă un recurs administrativ, a cărui exercitare reprezintă o condiție de admisibilitate a acțiunii în contencios administrativ, fiind așadar obligatorie.

Potrivit art. 46, alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, (2) Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătura dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ, în condițiile legii. (3) Este îndreptățit la contestație debitorul, personal sau prin reprezentant legal,

Caracterul obligatoriu nu este contrazis de dispozițiile art. 46. alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, care o dată în plus califică natura juridică a acestei proceduri, reafirmând dreptul instituțional de acces liber la instanță și poziționând acest moment procesual în succesiunea obligatorie a actelor procedurale pe care trebuie să le parcurgă cel vătămat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal.

Înalta Curte mai reține că o abordare echilibrată a cauzei, în acord cu principiile fundamentale ale procesului civil (lato sensu) impune cu necesitate analiza și respingerea motivată a susținerilor părților litigante.

Mai ales în situația în care se consideră că prezumția de legalitate de care beneficiază actul administrativ a fost răsturnată, temeiurile de fapt și de drept ale emiterii acestuia nu pot fi ignorate în cadrul raționamentului judiciar.

Respectarea acestei cerințe a motivării actului jurisdicțional aflat în calea extraordinară de atac a recursului s-a analizat în raport de motivele prezentate prin acțiunea dedusă judecății și de argumentele aduse în apărare de partea adversă.

Din considerentele hotărârii nu rezultă că judecătorul fondului ar fi răspuns argumentelor aduse de această parte pentru soluționarea problemelor litigioase supuse dezbaterii.

Prin urmare, soluția pronunțată de instanța de fond, fără o cercetare pe fond a cauzei precum și a tuturor cererilor și apărărilor recurenților impune casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea repunerii probelor în discuția părților, în raport cu obiectivele propriu zise ale acestora, indicate expres pentru fiecare dintre tezele probatorii, numai astfel fiind posibilă stabilirea pe deplin a împrejurărilor de fapt, în scopul verificării aplicării corecte a legii în actele administrative contestate, în condițiile în care, Înalta Curte de Casație și Justiție hotărăște asupra fondului pricinii în cazul în care reformarea sentinței atacate are numai scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost deplin stabilite.

Astfel, cu ocazia rejudecării cauzei, se va proceda la examinarea efectivă a tuturor aspectelor de nelegalitate invocate de părțile litigante precum și luarea în considerare a tuturor criticilor formulate în recurs, a căror examinare a devenit inutilă în raport de soluția dată recursului, acționând în cadrul impus de prevederile art. 22 alin. (2) C. proc. civ. și în vederea asigurării exigențelor art. 6 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Ca urmare, în temeiul art. 20 alin. (3) teza finală din Legea nr. 554/2004, art. 496 din C. proc. civ., se vor admite recursurile, cu consecința casării sentinței cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de reclamanta A. SRL și pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale împotriva Sentinței civile nr. 479 din 23 februarie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 martie 2017.

Procesat de GGC - GV