ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1287/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 11.12.2014, sub nr. x/2014, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (prin reorganizarea fostei Agenții de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, conform O.U.G. nr. 41/2014), solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună:

- anularea Deciziei nr. 19448/11.06.2014 emisă de pârâtă, comunicată reclamantei la data de 15.06.2014 și, pe cale de consecință, rejudecând cauza în fond, să se dispună anularea titlului de creanță, respectiv a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat în data de 11.04.2014, înregistrat la APDRP sub nr. x/2014;

- suspendarea, în baza prevederilor art. 15 din Legea nr. 554/2004, a executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat în data de 11.04.2014, înregistrat la A.P.D.R.P. sub nr. x/2014, până la soluționarea definitivă a prezentului demers judiciar.

Împotriva sentinței civile nr. 1732 din 17 iunie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din Noul C. proc. civ. și a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare.

a) A fost criticată soluția instanței de fond pentru că a interpretat în mod nelegal noțiunea de condiții artificiale, așa cum sunt ele definite de Decizia Comisiei Europene și a aplicat în mod greșit Regulamentul nr. 65/2011.

S-a precizat faptul că toți indicatorii avuți în vedere de către pârâtă la data întocmirii procesului-verbal de constatare a neregulilor și constatați de către prima instanță ca fiind corect apreciați de către pârât, au existat încă de la data depunerii proiectului, selectării acestuia, semnării contractului și plății tranșei, după ce în prealabil societatea a fost verificată pe eșantioane, fără a ridica vreo problemă sau suspiciune din partea pârâtei.

Or, potrivit art. 11 din Ordinul nr. 567/2008, în varianta în vigoare la data încheierii contractului de finanțare, criteriile de eligibilitate sunt detaliate pentru fiecare măsură, prin Ghidul solicitantului, ghid care este elaborat de APDRP, iar la data la care recurenta a accesat fondurile nerambursabile pe Măsura 312 versiunea Ghidului solicitantului este cea cu nr. 3.

Eligibilitatea proiectului și a beneficiarului a fost constatată de către pârâta AFIR ca fiind îndeplinite, având în vedere că cererile de finanțare ale societății recurente și a societății C. S.R.L. au fost depuse la aceeași dată, de același consultant, conținutul studiilor de fezabilitate este similar, există diferențe doar în ceea ce privește utilajele, societățile au fost înființate în aceeași zi, etc.

În mod greșit, instanța de judecată a interpretat noțiunea de coordonare deliberată a activităților, atâta timp cât recurenta nu a ascuns nimic .

Recurenta consideră că în sfera unei coordonări deliberate intră ascunderea unor elemente, respectiv după aprobarea proiectului și achitarea tranșelor de plată se schimbă acționariatul societății, se modifică sediul acesteia, își schimbă denumirea societății, elemente care dovedesc că s-a încercat înșelarea sau inducerea în eroare a AFIR-ului cu privire la beneficiar și la activitatea acestuia.

A fost invocată decizia preliminară dată de CJUE relativă la noțiunea de "condiții artificiale" și, în raport de aceasta, o primă chestiune care trebuie verificată de către prima instanță era legată de faptul că se impunea a fi verificat dacă finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul FEADR nu poate fi atinsă, atâta timp cât cele două societăți își prestează reciproc servicii sau către S.C. D. S.R.L., iar recurenta a precizat că nu există nicio dovadă că se prestează activități reciproce și nu doar către S.C. D. S.R.L. ci prestează activități și către alte entități juridice din mediul rural.

Prin implementarea proiectului atât obiectivele specifice măsurii cât și obiectivele operaționale au fost îndeplinite, chestiuni pe care însă instanța nu le-a tratat sau motivat în vreun fel, deși recurenta menține în funcție investiția realizată și a demonstrat utilitatea acesteia, prin activitatea pe care o desfășoară, bunurile sunt folosite conform scopului destinat din obiectivul cererii de finanțare și proiectul nu a fost modificat.

Instanța de judecată, susține recurenta, nu a avut în vedere prevederile stabilite în hotărârea preliminară care statuează asupra faptului că se opune ca o cerere de plată să fie respinsă pentru simplul motiv că un proiect de investiții nu are autonomie funcțională sau că există o legătură juridică între candidații la acordarea unui astfel de ajutor, fără ca celelalte elemente obiective să fi fost luate în considerare.

O altă chestiune pe care instanța de judecată a aplicat-o greșit stă în prevederile din Regulamentul nr. 65/2011, deoarece toate aspectele menționate au putut fi verificate de către AFIR anterior efectuării tranșei de plată și, pentru că recurentei i-au fost decontate tranșele de plată, au fost verificate toate aspectele de către AFIR, inclusiv verificarea existenței sau inexistenței condițiilor artificiale, iar, ulterior, elementele verificate nu mai pot face obiectul altor verificări numai dacă s-au schimbat sau modificat sau au apărut aspecte noi necunoscute la data plății tranșelor.

b) Recurenta consideră că instanța de judecată a aplicat greșit legea când a statuat asupra faptului că pârâta poate demara oricând controale ex-post pe aspectul creării unor condiții artificiale în vederea accesării finanțării.

A fost invocată prevederea din art. 5 alin. (3) lit. f) din O.U.G. nr. 13/2006 și s-a apreciat că atâta timp cât pârâta a declarat eligibil proiectul pe baza documentelor puse la dispoziție de către recurentă și niciunul dintre elementele avute în vedere nu a suferit niciun fel de modificare după efectuarea plății, nu se poate constata că nu sunt îndeplinite criteriile de eligibilitate, fără să existe elemente noi.

Prin prisma textului de lege invocat, s-a opinat că se impun a fi verificate elementele noi, modificate față de cele de la data accesării fondurilor și data plății ultimei tranșe și nu să reanalizeze aceleași elemente și documente care au fost analizate la data constatării proiectului și beneficiarului ca fiind eligibil.

Dacă s-ar admite că pot fi efectuate și contracte ex-post s-ar ajunge la încălcarea art. 4 pct. 8 și s-ar transforma contractul de finanțare dintr-un contract sinalagmatic într-un contract aleatoriu.

c) Instanța de fond a aplicat în mod greșit prevederile art. 5 alin. (3) din Regulamentul nr. 65/2011 și a statuat în mod greșit în ceea ce privește existența culpei societății recurente.

Singura intenție a recurentei a fost să acceseze fonduri europene pe Măsura 312, să respecte obiectivele măsurii și să dezvolte o afacere în mediul rural, respectând întocmai îndrumările Ghidului solicitantului pentru accesarea măsurii.

Art. 5 alin. (3) din Regulamentul nr. 65/2011 nu face altceva decât să transpună principiul potrivit căruia nimeni nu se poate prevala de propria culpă.

S-a solicitat admiterea recursului și casarea hotărârii atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare.

Intimata AFIR a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

A fost întocmit Raportul asupra admisibilității în principiu a recursului iar prin încheierea din 11.05.2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal s-a dispus comunicarea acestuia către părțile în litigiu.

Recurenta S.C. A. a depus la dosar mai multe decizii emise de AFIR în soluționarea unor contestații în cazul altor beneficiari ai finanțărilor nerambursabile.

Prin încheierea din 26.10.2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal a fost admis în principiu recursul declarat de S.C. A. S.R.L. și s-a dispus soluționarea cauzei cu citarea părților.

După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a fost învestită cu cererea reclamantei S.C. A. S.R.L. prin care a solicitat anularea Deciziei nr. 19448/11.06.2014 și a procesului-vernal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor nr. 12245/11.04.2014 emise de APDRP și suspendarea acestora.

Prin procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat în data de 11.04.2014, înregistrat la APDRP sub nr. x/2014, s-a dispus de către autoritate încetarea contractului de finanțare x/21.07.2010 și recuperarea întregului sprijin financiar nerambursabil, în cuantum de 594.317,78 RON fara TVA, plătit de APDRP în cadrul executării contractului de finanțare menționat.

Pentru a dispune aceasta măsura, autoritatea publica a concluzionat că "s-a constatat ca beneficiarul finanțării nerambursabile nu a respectat angajamentele asumate prin semnarea cererii de finanțare și a contractului de finanțare", respectiv au fost create condiții artificiale de accesare a fondurilor nerambursabile prin Măsura 312, în sensul că: cererile de finanțare a celor doua firme au fost depuse în aceeași zi de aceeași firma de consultanță; firmele au același sediu fiind înființate în aceeiași zi; exista legături de rudenie între asociați; conținutul celor doua studii este în mare parte același; terenul este obținut prin contract de comodat de la aceeași persoană; se prestează servicii către aceleași persoane; 5 din 6 angajați ai celor doua societăți sunt aceleași persoane, fiecare lucrând în fiecare societate cu norma parțială de lucru"

Împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor, societatea reclamantă în baza prevederilor art. 46 din O.U.G. nr. 66/2011 a formulat contestație prin care a solicitat anularea acestui proces-verbal.

Prin Decizia nr. 19448/11.06.2014 s-a dispus de către pârâtă respingerea contestației formulată de către societatea reclamantă. Pentru a dispune astfel, aceasta a conchis asupra faptului că s-au avut în vedere la data efectuării controlului Regulamentul nr. 65/2011, care transpune în esență același principiu ca și Regulamentul nr. 1975/2006; s-a menționat că verificarea cererilor de plată nu vizează și aspecte de verificare a condițiilor artificiale create; că nu s-au aplicat prevederile art. 8 din contract, având în vedere ca neregulile semnalate la reclamantă țin de eligibilitatea solicitantului; că Ghidul solicitantului este un material informativ, nefiind opozabil actelor normative comunitare și naționale, menționând totodată ca elementele din procesul-verbal atacat prin contestație sunt elemente care au determinat Agenția să constate existenta condițiilor artificiale.

Instanța de fond a respins acțiunea reclamantei.

În recurs se critică această soluție, dar criticile sunt nefondate.

Prima critică din recurs vizează interpretarea nelegală de către instanța de fond a noțiunii de condiții artificiale și a aplicării greșite a Regulamentului nr. 65/2011, dar se constată că aceasta este nefondată.

Nu vor fi reținute susținerile recurentei potrivit cărora indicatorii precizați și avuți în vedere la întocmirea procesului-verbal de constatare a neregulilor au existat încă de la data depunerii proiectului, selectării acestuia, semnării contractului și plății tranșei pentru că, prin acestea recurenta contestă dreptul autorității pârâte de a putea face verificări pe parcursul perioadei de monitorizare, perioadă ce se referă la un termen de 5 ani de la ultima plată efectuată în baza contractului de finanțare.

În această perioadă de monitorizare, autoritatea pârâtă verifică dacă au fost respectate obligațiile stabilite prin contractul de finanțare și, în cazul în care se constată săvârșirea unor nereguli se poate ajunge, așa cum prevede și art. 11 - Încetarea contractului din Anexa 1 Prevederi generale - la rezilierea contractului de finanțare, la restituirea integrală a sumelor primite ca finanțare nerambursabilă.

Nu se poate considera că s-ar putea ajunge la retragerea finanțării numai în cazul în care s-ar schimba acționariatul societății, s-ar modifica sediul acesteia sau nu s-ar implementa proiectul, așa cum a arătat recurenta în motivele de recurs.

De aceea, faptul că proiectul a fost declarat eligibil nu presupune imposibilitatea verificării ulterioare, de către autoritatea pârâtă a modului în care a fost executat contractul de finanțare.

În privința condițiilor artificiale create pentru accesarea de fonduri nerambursabile, deși această noțiune nu este definită propriu-zis și nici reglementată expres, totuși, în art. 4 alin. (8) din Regulamentul (CE) nr. 65/2011 al Comisiei de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005, în ceea ce privește punerea în aplicare a procedurilor de control și a ecocondiționalității în cazul măsurilor de sprijin pentru dezvoltare rurală se prevede că "fără a aduce atingere dispozițiilor speciale, nu se efectuează nicio plată către beneficiari în cazul în care s-a stabilit că s-au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a obține aceste plăți, în scopul obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor".

Acest text a fost obiectul unei interpretări de către CJUE în C-434/12 și prin Hotărârea din 14.09.2012 s-a statuat că:

În cadrul motivelor de recurs recurenta s-a limitat să precizeze obiectivele specifice și cele operaționale ale Măsurii 312 în baza căreia a obținut finanțarea nerambursabilă și să susțină că prin implementarea proiectului aceste obiective au fost îndeplinite, însă, din probele administrate în cauză au rezultat aspecte ce dovedesc contrariul, iar unele dintre ele nu au fost contestate de către recurenta-reclamantă.

Astfel, obiectivul general al Măsurii 312 vizează dezvoltarea durabilă a economiei rurale prin încurajarea activităților non-agricole în scopul creșterii numărului de locuri de muncă și a veniturilor adiționale, iar unul dintre obiectivele specifice ar fi crearea și menținerea locurilor de muncă în mediul rural, obiective ce nu au fost atinse în speță.

În urma controlului efectuat s-a constatat că recurenta-reclamantă avea încheiate 6 contracte de muncă pe perioadă nedeterminată, din care 5 cu jumătate de normă - 4 ore/zi și 1 cu normă întreagă - 8 ore/zi, iar prin relațiile solicitate de către autoritatea de control s-a stabilit că:

- E. este încadrat cu jumătate de normă în funcția de mecanic agricol la S.C. C. S.R.L. și la S.C. A. S.R.L., dar este asociat unic și administrator cu timp parțial de lucru - 2 ore, la S.C. D. S.R.L.;

- F., angajat ca mecanic agricol cu timp parțial de 4 ore la S.C. C. S.R.L. și la S.C. A. S.R.L.;

- G., angajat ca paznic cu timp parțial de 4 ore la S.C. C. S.R.L. și la S.C. A. S.R.L.;

- H. - angajată ca funcționar economic, cu timp parțial de lucru 4 ore, dar este angajată tot cu timp parțial la alte trei firme, între care și S.C. A. S.R.L.;

- I. - angajată cu timp parțial de 4 ore în funcția de funcționar economic este angajată și la S.C. C. S.R.L., tot cu timp parțial de 4 ore;

- J., angajată în funcția de funcționar economic cu timp parțial de lucru 2 ore, dar este și angajată la S.C. K. S.R.L. cu normă întreagă.

Din analiza salariaților din cele două firme (S.C. A. S.R.L. și S.C. C. SRL) rezultă că 5 din cei 6 angajați sunt aceleași persoane, fiecare lucrând cu normă parțială și astfel nu se poate susține că prin această finanțare s-a atins obiectivul specific - acela de a crea și menține locuri de muncă în mediul rural, pentru că nu s-a ajuns la diversificarea activităților economice în mediul rural, obiectiv care ar fi putut fi atins numai dacă activitatea ar fi fost una independentă, or, din cele prezentate rezultă că în afară de faptul că angajații sunt aceeiași, societatea recurentă (S.C. A. SRL) și cealaltă societate (S.C. C. SRL) prestează servicii către aceleași societăți.

Chiar dacă s-ar împărtăși punctul de vedere al recurentei potrivit căruia dispozițiile Regulamentului nr. 65/2011 se referă numai la verificările efectuate de către autoritatea pârâtă în privința condițiilor artificiale, prealabil oricărei plăți efectuate în cadrul contractului de finanțare (punct de vedere ce nu este susținut de indicarea vreunui text expres și nici a jurisprudenței CJUE, mai ales că interpretarea dată de CJUE în C-434/12 a vizat refuzul unei autorități publice de a accepta o cerere de finanțare), actele contestate nu vor putea fi anulate pentru că s-a dovedit că prin finanțarea obținută de recurenta-reclamantă nu au fost atinse obiectivele pentru care aceasta a fost acordată, iar neregula poate duce la rambursarea întregii finanțări obținute.

A doua critică s-a referit la aplicarea greșită a legii, când a statuat că se pot demara oricând controale ex-post, critică ce este nefondată.

Chiar recurenta a făcut trimitere la prevederile art. 5 alin. (3) lit. f) din O.U.G. nr. 13/2006 care prevedeau efectuarea de controale, ori de câte ori consideră necesar, la beneficiarii proiectelor finanțate prin SAPARD și FEADR, după efectuarea plății, pentru a stabili dacă eligibilitatea și condițiile acordării ajutorului financiar rambursabil continuă să fie respectate.

Nu se poate susține că, din momentul în care proiectul a fost declarat eligibil, nu ar putea fi făcute verificări. Acestea vor putea să vizeze îndeplinirea condițiilor de eligibilitate pe durata executării contractului și, în cazul în care se dovedește că, după efectuarea plăților, aceste condiții nu mai sunt îndeplinite, se poate dispune măsura restituirii finanțării.

În speță, nu au fost reanalizate aceleași elemente, așa cum susține recurenta-reclamantă, ci au fost efectuate verificări noi, între altele, solicitările de informații de la Inspecția Muncii cu privire la persoanele angajate la S.C. C. S.R.L. și analiza contractelor de muncă înregistrate de către recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L.

Atunci când sunt verificate documentele depuse în vederea aprobării proiectului și, ulterior, cu ocazia efectuării plăților conform contractului este posibil să nu fie depistate neregulile pentru că analiza este făcută numai prin raportare la acestea, dar în cadrul controalelor ex-post, se poate ajunge la o altă concluzie, în cadrul acestora putând fi verificate mai multe aspecte și prin raportare la alte elemente.

A treia critică a soluției vizează aplicarea greșită a prevederilor art. 5 alin. (3) din Regulamentul nr. 65/2011, dar și aceasta este nefondată.

Potrivit art. 5 alin. (3) din Regulamentul nr. 65/2011:

"Obligația de rambursare prevăzută la alin. (1) nu se aplică în cazul în care plata a fost efectuată ca urmare a unei erori a autorității competente sau a unei alte autorități și atunci când eroarea nu ar fi putut fi depistată de beneficiar în mod rezonabil."

Instanța de fond a considerat ca exclusă aplicarea acestui text nefiind îndeplinită cerința imposibilității depistării erorii atâta timp cât aceasta a participat în mod deliberat la crearea condițiilor artificiale în vederea accesării finanțării.

Din interpretarea art. 5 alin. (3) din Regulamentul nr. 65/2011 rezultă că pentru a fi înlăturată obligația de rambursare a finanțării se impun a fi îndeplinite următoarele condiții:

- plata a fost efectuată ca urmare a unei erori a autorității competente sau a unei alte autorități;

- eroarea nu a putut fi depistată de beneficiar în mod rezonabil.

În cauză nu s-a făcut dovada că plățile ar fi fost făcute în urma unei erori a autorității competente sau a altei autorități, astfel că aceste critici vor fi respinse ca nefondate.

În privința practicii administrative a AFIR invocată de către recurenta-reclamantă se constată că aceasta nu constituie un motiv de nelegalitate în sensul art. 488 C. proc. civ. pentru a putea duce la casarea sentinței atacate.

Oricum, din analiza deciziilor depuse rezultă că autoritatea care a soluționat aceste contestații a analizat, punctual, neregulile stabilite prin procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare și a constatat că acestea nu pot duce la rambursarea finanțării acordate fie pentru că nu a fost depășit ajutorul de minimis, fie pentru că au fost respectate obiectivele asumate prin cererea de finanțare privind crearea și menținerea locurilor de muncă în mediul rural.

Pentru că hotărârea instanței de fond a fost dată cu interpretarea și aplicarea legii, în baza art. 497 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefundat și nu se poate dispune casarea cu trimitere spre rejudecare, așa cum a solicitat recurenta, pentru că niciunul dintre motivele invocate nu pot duce la această soluție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. A. împotriva sentinței civile nr. 1732 din 17 iunie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 martie 2018.