ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 329/2018

Deliberând asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 13 din data de 13 februarie 2018 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a respins, ca nefondată, cererea formulată de petenta A. (fostă B.), cu domiciliul în orașul Râmnicu Sărat, jud. Buzău, aflată în detenție în Penitenciarul Bacău, privind recunoașterea pe cale incidentală a Sentinței penale nr. 440/2011 din 6 iulie 2011 pronunțată de Tribunalul Ordinar din Rimini, Republica Italiană, în Dosarul nr. x/2010, definitivă la data de 13 aprilie 2012.

S-a respins, ca nefondată, cererea formulată de petenta A. (fostă B.), privind contopirea pedepsei în executarea căreia se află în detenție în Penitenciarul Bacău cu pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare și 600 euro amendă, ce i-a fost aplicată prin Sentința penală nr. 440/2011 din 6 iulie 2011 pronunțată de Tribunalul Ordinar din Rimini, Republica Italiană.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligată petenta la plata către stat a sumei de 300 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a dispune astfel, s-a reținut că, la data de 3 octombrie 2017, a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău sub nr. x/180/2017 cererea petentei A., aflată în detenție în Penitenciarul Bacău, prin care a solicitat recunoașterea Sentinței penale nr. 440/2011 din 6 iulie 2011 pronunțată de Tribunalul Ordinar din Rimini, Republica Italiană, contopirea pedepsei aplicată prin această sentință cu pedeapsa închisorii în executarea căreia se află în prezent și deducerea perioadei executate în Italia.

În motivarea cererii, petenta a susținut că a fost reținută de către autoritățile italiene și s-a pronunțat condamnarea sa la pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare, hotărâre care a rămas definitivă. S-a arătat că a fost executată pedeapsa, din care s-a scăzut durata de 6 luni și 8 zile închisoare.

De asemenea, s-a arătat că, în același timp, s-a judecat Dosarul nr. x/1/2013, la care nu a fost prezentă și care a pronunțat o pedeapsă cu executare.

În drept, a invocat prevederile Legii nr. 302/2004.

S-a atașat la cerere ordinul de executare pentru încarcerare și decretul de suspendare a acestuia, emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul Ordinar din Rimini, în limba italiană și tradus în limba română și extras de pe portalul instanțelor.

Din dispoziția instanței, s-a atașat Decizia nr. 124/A din 8 aprilie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în Dosarul nr. x/1/2013 și fișa de cazier judiciar a petentei.

Prin Sentința penală nr. 1.916/2017 din 22 noiembrie 2017 pronunțată de Judecătoria Bacău s-a admis excepția necompetenței materiale și s-a declinat competența în favoarea Curții de Apel Bacău.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Bacău la data de 19 decembrie 2017.

Petenta, prin apărător, a depus la dosar sentința pronunțată de autoritățile italiene, tradusă în limba română.

La solicitarea instanței, Parchetul de pe lângă Tribunalul Ordinar din Rimini a comunicat informații cu privire la pedeapsa aplicată petentei de autoritățile italiene.

Petenta a fost prezentă în fața Curții și a fost asistată de apărător ales.

Examinând cauza, în raport de motivele invocate de petentă, actele aflate la dosarul cauzei și dispozițiile legale aplicabile, Curtea a reținut că petenta A. (fostă B.) se află în stare de detenție în Penitenciarul Bacău (din 30 iunie 2016) în executarea pedepsei de 3 ani și 10 luni închisoare ce i-a fost aplicată prin Sentința penală nr. 120 din 4 iulie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în Dosarul nr. x/1/2013, definitivă prin Decizia penală nr. 124/A din 8 aprilie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție pentru săvârșirea infracțiunilor de proxenetism prevăzută de art. 213 alin. (1) C. pen., trafic de persoane prevăzută de art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen. și uz de fals prevăzută de art. 323 C. pen.

Conform datelor aflate la dosar, s-a precizat că petenta a fost condamnată prin Sentința penală nr. 440/2011 din 6 iulie 2011 pronunțată de Tribunalul Ordinar din Rimini, Republica Italiană, în Dosarul nr. x/2010, definitivă la data de 13 aprilie 2012, la pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare și 600 de euro amendă pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism și a fost arestată preventiv la domiciliu de la 19 iulie 2010 la 26 ianuarie 2011.

De asemenea, s-a mai arătat că, prin ordinul de executare pentru încarcerare și decretul de suspendare din 2 august 2012, Parchetul de pe lângă Tribunalul Ordinar din Rimini a dispus suspendarea executării ordinului de executare a pedepsei închisorii aplicate petentei, mai exact a restului rămas de executat de 2 ani, o lună și 22 de zile închisoare.

Prin același ordin s-a dispus înștiințarea petentei pentru a se prezenta la Biroul Executări Penale din cadrul Parchetului pentru a solicita acordarea uneia dintre măsurile alternative detenției stabilită conform legislației italiene și avertizarea că se va da curs executării pedepsei imediat în cazurile explicit descrise în ordin.

Potrivit art. 585 C. proc. pen., pedeapsa pronunțată poate fi modificată, dacă la punerea în executare a hotărârii sau în cursul executării pedepsei se constată, pe baza unei alte hotărâri definitive, existența vreuneia dintre următoarele situații:

a) concursul de infracțiuni;

b) recidiva;

c) pluralitatea intermediară;

d) acte care intră în conținutul aceleiași infracțiuni.

(2) Instanța competentă să dispună asupra modificării pedepsei este instanța de executare a ultimei hotărâri sau, în cazul în care persoana condamnată se află în stare de deținere, instanța corespunzătoare în a cărei circumscripție se află locul de deținere.

Sub acest aspect, contopirea unei pedepse pronunțate de o instanță română cu o pedeapsă aplicată de o instanță străină se poate dispune dacă hotărârea pronunțată de autoritatea judiciară străină a fost recunoscută potrivit legii de instanța română competentă, aceasta fiind condiția impusă de legea română pentru ca hotărârea străină să producă efecte juridice în România.

În această privință, art. 1401 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală prevede la alin. (2) că "Recunoașterea hotărârilor judecătorești străine, în vederea producerii de efecte juridice, altele decât executarea în regim de detenție a pedepsei, se face și pe cale incidentală, în cadrul unui proces penal în curs, de către procuror, în faza de urmărire penală, sau de către instanța de judecată pe rolul căreia se află cauza spre soluționare.

(21) Recunoașterea hotărârilor judecătorești străine, în vederea deducerii perioadei executate în detenție pe teritoriul altui stat, se face dacă pedeapsa a fost executată în întregime sau a fost considerată ca fiind executată în statul străin, iar aceste aspecte au fost confirmate de statul străin, urmând a fi dedusă perioada executată efectiv".

În acest context, Curtea a considerat că această ultimă dispoziție legală este aplicabilă în cauză și constituie un impediment pentru recunoașterea sentinței de condamnare a petentei pronunțată de instanța italiană. Astfel, conform informațiilor furnizate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Ordinar din Rimini, s-a precizat că ordinul de executare a încarcerării și decretul de suspendare a acestui ordin nu a fost notificat vreodată condamnatei pentru că nu a fost găsită, motiv pentru care pedeapsa apare ca nefiind încă executată.

Așadar, în raport de informațiile comunicate de autoritățile italiene și de prevederile art. 1401 alin. (21) din Legea nr. 302/2004, s-a arătat că pedeapsa aplicată petentei prin Sentința penală nr. 440/2011 din 6 iulie 2011 pronunțată de Tribunalul Ordinar din Rimini, Republica Italiană nu poate fi considerată ca executată, motiv pentru care nu a putut fi nici recunoscută de instanța română.

De altfel, s-a menționat că legea penală română nu permite, în cadrul operațiunii de contopire a pedepselor, decât contopirea unor pedepse executabile, nu și a celor pentru care s-a dispus suspendarea executării acestor pedepse.

S-a apreciat că, în condițiile în care, suspendarea executării pedepsei aplicate petentei A. a fost dispusă de o instanță din Italia, instanța română nu are temei juridic și nici nu poate examina temeiurile de fapt care ar putea determina revocarea sau anularea ordinului de suspendare a executării pedepsei închisorii (cu consecința că pedeapsa devine executabilă), care este de competența autorităților judiciare din Italia.

Față de considerentele expuse, Curtea a constatat că atât cererea de recunoaștere pe cale incidentală a sentinței de condamnare pronunțată în străinătate, cât și cererea de contopire a pedepselor formulate de petenta A. sunt neîntemeiate, motiv pentru care au fost respinse.

Împotriva acestei sentințe penale, a formulat contestație, la data de 19 februarie 2018, petenta A.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 02 martie 2017, sub nr. x/180/2017, fixându-se în mod aleatoriu termen la data de 11 aprilie 2018.

Prin concluziile scrise depuse de contestatoare în timpul dezbaterilor s-a solicitat admiterea contestației, casarea Sentinței nr. 13 din 13 februarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Bacău și pe fond recunoașterea efectelor Sentinței penale nr. 440 din 06 iulie 2011 pronunțată de Tribunalul Ordinar din Rimini, Italia și deducerea arestului preventiv executat în Italia din pedeapsa de 3 ani și 10 luni închisoare, definitivă, în executarea căreia se află în prezent.

Criticile contestatoarei vizează netemeinicia hotărârii, respectiv motivarea instanței în sensul că hotărârea străină nu poate fi recunoscută în România pentru că această pedeapsă aplicată nu este executată sau considerată ca executată. Contestatoarea a considerat că perioada petrecută în arest preventiv în Italia trebuie dedusă din pedeapsa în executarea căreia se află în prezent, conform art. 72 C. pen.

Examinând cauza în raport cu dispozițiile legale incidente și cu motivele invocate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:

Prin cererea ce constituie obiectul cauzei, condamnata A. a solicitat deducerea perioadei petrecută în arest în Italia, respectiv perioada 19 iulie 2010 - 26 ianuarie 2011 din pedeapsa de 3 ani și 10 luni închisoare ce i-a fost aplicată prin Sentința penală nr. 120 din 04 iulie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, definitivă, în executarea căreia se află în prezent. Totodată, a solicitat recunoașterea pe cale incidentală a efectelor Sentinței penale nr. 440 din 06 iulie 2011 pronunțată de Tribunalul Ordinar din Rimini, Italia și, ca urmare, deducerea arestului preventiv din Italia, din pedeapsa de 3 ani și 10 luni închisoare, definitivă. A apreciat că sunt aplicabile dispozițiile art. 595 și art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. și art. 136 din Legea nr. 302/2004.

Contestația la executare reprezintă procedeul jurisdicțional prevăzut de lege pentru rezolvarea incidentelor ivite pe parcursul executării unei hotărâri penale definitive.

Potrivit Legii nr. 302/2004, se impune condiția recunoașterii hotărârii străine în vederea executării acesteia pentru a putea produce aceleași efecte juridice ca o hotărâre pronunțată de instanțele române.

Se constată că prin Sentința penală nr. 440 din 06 iulie 2011 pronunțată de Tribunalul Ordinar din Rimini, Italia s-a dispus condamnarea contestatoarei A. la pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare și 600 de euro amendă, iar prin ordinul de executare pentru încarcerare și decretul de suspendare din 02 august 2012, Parchetul de pe lângă Tribunalul Ordinar din Rimini a dispus suspendarea executării ordinului de executare a pedepsei închisorii aplicate persoanei solicitate, a restului rămas de executat de 2 ani, o lună și 22 de zile închisoare.

Potrivit art. 1401 din Legea nr. 302/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare, introdus prin Legea nr. 236/2017, publicată în M. Of. nr. 993 din 14 decembrie 2017, care a modificat și completat Legea privind cooperarea judiciară internațională în materie penală: "Recunoașterea hotărârilor judecătorești străine, în vederea producerii de efecte juridice, altele decât executarea în regim de detenție a pedepsei, se face și pe cale incidentală, în cadrul unui proces penal în curs, de către procuror, în faza de urmărire penală, sau de către instanța de judecată pe rolul căreia se află cauza spre soluționare.

(21) Recunoașterea hotărârilor judecătorești străine, în vederea deducerii perioadei executate în detenție pe teritoriul altui stat, se face dacă pedeapsa a fost executată în întregime sau a fost considerată ca fiind executată în statul străin, iar aceste aspecte au fost confirmate de statul străin, urmând a fi dedusă perioada executată efectiv".

Așadar, din interpretarea coroborată a textelor legale mai sus menționate rezultă cu evidență că recunoașterea hotărârilor judecătorești străine, în vederea deducerii perioadei executate în detenție pe teritoriul altui stat, se face dacă pedeapsa a fost executată în întregime sau a fost considerată ca fiind executată în statul străin, iar aceste aspecte au fost confirmate de statul străin.

Or, potrivit ordinului de executare pentru încarcerare și decretul de suspendare din 2 august 2012, Parchetul de pe lângă Tribunalul Ordinar din Rimini a dispus suspendarea executării ordinului de executare a pedepsei închisorii aplicate petentei, mai exact a restului rămas de executat de 2 ani, o lună și 22 de zile închisoare. Prin același ordin s-a dispus înștiințarea petentei pentru a se prezenta la Biroul Executări Penale din cadrul Parchetului pentru a solicita acordarea uneia dintre măsurile alternative detenției stabilită conform legislației italiene și avertizarea că se va da curs executării pedepsei imediat în cazurile explicit descrise în ordin.

Totodată, se notează că dispozițiile art. 1401 din Legea nr. 302/2004 reglementează recunoașterea, pe cale incidentală, a hotărârilor judecătorești străine, în vederea producerii de efecte juridice, altele decât executarea în regim de detenție a pedepsei, iar în prezenta cauză cererea principală este cea de contopire a pedepselor și deducere a perioadelor executate din pedepsele aplicate de autoritățile judiciare străine și române, solicitarea de a fi recunoscută hotărârea judecătorească străină de condamnare având caracter accesoriu.

Caracterul incidental al recunoașterii unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii pronunțată de o instanță străină, în raport de cererea de contopire a pedepsei aplicate de instanțele române și deducerea duratei executate în străinătate a fost exprimat și prin Decizia nr. 1/2018 din 22 ianuarie 2018 pronunțată de Înalta Curte, într-un recurs în interesul legii, în Dosarul nr. x/1/2017, motive pentru care nu se poate lua în discuție, în această cauză, exclusiv cererea de recunoaștere a hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii pronunțată de autoritățile judiciare italiene față de petenta A.

Pentru aceste considerente, apreciind că sentința penală atacată este legală și temeinică, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) cu referire la art. 597 alin. (7) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondată, contestația declarată de petenta A. împotriva Sentinței nr. 13 din data de 13 februarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală, și pentru cauze cu minori și de familie.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatoarea petentă la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 35 lei, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația declarată de petenta A. împotriva Sentinței nr. 13 din data de 13 februarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală, și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă contestatoarea petentă la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 35 lei, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 aprilie 2018.

Procesat de GGC - ED