ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3709/2017

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 1004, pronunțată la data de 20 septembrie 2004, în dosarul nr. x/2004 al Secției a VII-a civilă și litigii de muncă a Curții de Apel București, a fost admis apelul declarat de apelantul A. împotriva sentinței civile nr. 82 din data de 19 martie 2003, pronunțată de Tribunalul Giurgiu,

În dosar nr. x/2003, în contradictoriu cu intim atul-pârât Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice. A fost anulată sentința civilă apelată și acordat termen pentru evocarea fondului.

Prin decizia civilă nr. 1680/A din 13 decembrie 2004, pronunțată în dosar nr. x/2004, Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de reclamantul A. împotriva pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 600.000.000 RON, cu titlu de daune morale; a respins capetele de cerere privind plata despăgubirilor bănești, reprezentând drepturi salariaie reactualizate și a pensiei reactualizate, ca fiind promovate împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a respins capătul de cerere privind plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiat.

Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut că prin decizia nr. 708 pronunțată în dosarul nr. x/1990 al Curții Supreme de Justiție a fost admis recursul extraordinar declarat de procurorul general, a fost casată sentința penală nr. 245 din 23 februarie 1984 a Judecătoriei Pitești și decizia penală nr. 650 din 11 iunie 1984 a Tribunalului Județean Argeș, privind pe reclamant, acesta fiind achitat pentru infracțiunile prevăzute de art. 215 alin. (2) raportat la art. 229 alin. (1) teza a II-a, art. 289 și art. 291 din C. pen.

Dată fiind hotărârea penală de achitare, s-a reținut că este nelegală și nedreaptă condamnarea reclamantului, acestuia cauzându-i-se mari prejudicii materiale și morale. Astfel, reclamantul a fost lipsit de salariu pe care-l realiza, în calitate de contabil șef, la A.E.I. C. pen. Slobozia (drepturi salariaie ce i-au fost reactualizate ulterior prin titlu executoriu deciziei civilă nr. 120/1990 a Tribunalului Giurgiu). Totodată, cel mai important prejudiciu suferit a fost cel moral, constând în atingerea adusă personalității reclamantului, umilința și rușinea suportată de acesta, agravarea stării de sănătate, perceperea sa de către cei din jur și în generai, pe plan local, ca fiind autorul unor fapte penale pe care în realitate nu le-a comis, având drept consecință diminuarea prestigiului de care se bucura în societate.

împotriva acestei decizii, apelantul A. a formulat cerere de revizuire, prin decizia civilă nr. 696 din 26 moctomhrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie în dosar nr. x/2016 fund respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuent

Prin cererea înregistrată la data de 07 noiembrie 2016 pe rolul Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, precizată, la solicitarea instanței, prin cererea depusă la data de 4 mai 2017, petentul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, revizuirea deciziei civile nr. 696 din 26 octombrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în dosar nr. x/2016, în motivarea cererii arătând, în esență, că există în dosarul său probe suficiente în sprijinul revendicărilor sale, invocând în acest sens drepturi bănești de care, în opinia sa, ar fi trebuit să beneficieze.

Prin decizia civilă nr. 517/A din 8 iunie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuientul A. împotriva deciziei civile nr. 696 din 26 octombrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Instanța a reținut că, prin cererea cu care a învestit instanța, revizuentul a susținut că este necesară revizuirea deciziei civile nr. 1680 din 13 decembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, întrucât "au fost erori în a hotărî", iar problemele judecate trebuie repuse pe rol, întrucât sunt grave și revizuentul are dreptul de a beneficia de toate revendicările sale legale.

Curtea a constatat că nu s-a indicat prin cererea de revizuire temeiul juridic pe care aceasta s-a fundamentat, iar din solicitările revizuentului exprimate în cuprinsul cererii nu rezultă că acesta ar fi indicat vreunul din motivele de revizuire prevăzute de art. 322 din C. proc. civ., ci doar că problemele supuse judecății, finalizate cu hotărârea a cărei revizuire se cere, au fost soluționate greșit.

De asemenea, nici în ce privește cererea depusă la dosar la data de 25 octombrie 2016, nu se poate reține că se invocă unul dintre motivele de revizuire prevăzute de dispozițiile legale menționate, câtă vreme, pe de o parte, se face referire ia carnetul de muncă prin care se probează aspecte legate de locurile de muncă pe care revizuentul le-a avut în Bacău și în alte localități din țară, unde a fost strămutat ca persoană care nu corespundea regimului comunist din punct de vedere politic, iar pe de altă parte, arată că revendicările din dosarul în cauză, nr. 1542/2004, au legătură cu acțiunile de umilire la care a fost supus de procurori și de instanțe penale, inclusiv prin folosirea falsului. Acesta a. fost și motivul pentru care, arată revizuentul, a acționat în fața instanțelor civile.

Împotriva deciziei civile nr. 517/A din 8 iunie 2017, pronunțată de Cartea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a declarat recurs revizuentul, la data de 21 iunie 2017, prin motivele de recurs acesta invocând, în sinteză, făptui că instanța de revizuire nu a ținut seama de faptul că decizia nr. 1680 din 13 decembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, este motivată "nereal și de rea-credință", instanța neținând seama de ceea ce a fost probat pe fondul cauzei în dosarul nr. x/2004 al secției a VII-a civilă și de litigii de muncă a Curții de Apel București.

Pentru aceste motive, recurentul a arătat că înțelege să revendice drepturile legale ce nu îi pot fi anulate. Precizează că a formulat recurs împotriva deciziei pronunțate de curtea de apel dat fiind faptul că cererea sa de acordare a drepturilor legale nu a fost încă soluționată, Curtea de Apel București nepronunțându-se asupra aspectelor invocate.

Analizând cu prioritate excepția nulității recursului, în raport de dispozițiile ari. 137 alin. (1) din C. proc. civ., coroborat cu dispozițiile art. 298 și art. 316 din C. proc. civ., Înalta Curte urmează să o admită având în vedere următoarele motive:

Înalta Curte reține că, în temeiul dispozițiilor art. 302

1

alin. (1) lit. c) din C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar potrivit art. 306 alin. (3) din C. proc. civ., indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unui din motivele prevăzute de art. 304 din C. proc. civ.

Per a contraria, dacă dezvoltarea motivelor de recurs nu face posibilă încadrarea lor într-unul din cazurile de nelegalitate prevăzute expres și limitativ de art. 304 din C. proc. civ., sancțiunea care intervine este nulitatea recursului.

În speță, nu numai că recurentul-revizuent nu s-a conformat exigențelor cerute de art. 302

1

alin. (1) lit. c) din C. proc. civ., neindicând în cererea sa vreunul din motivele de casare sau modificare prevăzute de art. 304 din C. proc. civ., dar nu a formulat nici critici care să poată ti încadrate, din oficiu, în vreunul dintre cazurile expres prevăzute de art. 304 din C. proc. civ., în limita cărora se poate exercita controlul judiciar în recurs.

Astfel, în cuprinsul memoriului de recurs al revizuentului nu se regăsesc critici concrete referitoare la soluția pronunțată de instanța de revizuire prin decizia atacată cu recurs în prezenta cauză, nr. 517/A din 8 iunie 2017 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin care instanța a respins cererea de revizuire a deciziei civile nr. 696 din 26 octombrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în dosar nr. x/2016 pe motivul că revizuentul nu a subsumat cererea vreunuia din motivele de revizuire prevăzute de art. 322 din C. proc. civ., ci doar a exprimat nemulțumirea sa cu privire Ia modul în care a fost soluționată, prin hotărârea atacată cu revizuire, cauza având ca obiect cererea de acordare de despăgubiri.

Prin urmare, prin recursul promovat împotriva deciziei civile nr. 517/A din 8 iunie 2017 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, recurentui invocă de fapt nemulțumirile sale în legătură cu decizia nr. 1680/A din 13 decembrie 2004 prin care Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins capetele de cerere privind plata despăgubirilor bănești, reprezentând drepturi salariale reactualizate și a pensiei reactualizate, ea fiind promovate împotriva unei persoane Iară calitate procesuală pasivă.

Fără a se raporta la argumentele de fapt și de drept pe care instanța de revizuire și-a fundamentat soluția de respingere a cererii, recurentul-revizuent se rezumă să se refere, și prin calea de atac ce face obiect al prezentului dosar, la caracterul întemeiat al cererii de acordare a drepturilor salariale și a pensiei reactualizate în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice prin ANAF.

Or, aceste afirmații generice, nestructurate din punct de vedere juridic, sunt irelevante în reținerea vreunui caz de modificare sau casare dintre cele expres și limitativ prevăzute de art. 304 din C. proc. civ. pentru exercitarea controlului judiciar în recursul promovat împotriva deciziei prin care a fost respinsă cererea de revizuire pentru motivul că revizuentuî nu a invocat motive care să se subsumeze dispozițiilor art. 322 din C. proc. civ.

Având în vedere că recursul nu poate fi analizat în afara motivelor expres și limitativ prevăzute de art. 304 din C. proc. civ., iar criticiie formulate de recurentul-revizuent nu se circumscriu acestor motive și nu vizează soluțioa instanței de revizuire, urmează a se constata nulitatea recursului acestei părți, conform art. 306 alin. (3) din C. proc. civ., raportat la art. 302

1

alin. (1) lit. c) din C. proc. civ.

Având în vedere soluționarea cu prioritate a excepției de fond a nulității recursului, înalta Curte constată că nu se mai impune cercetarea motivelor de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 517/A din 8 iunie 2017 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțații în ședință publică astăzi, 7 noiembrie 2017.