ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 752/2006

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 5 martie 2002, reclamantul Ț.Ș. a chemat în judecată Statul Român, prin Ministerul Finanțelor și Ministerul Justiției pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, în temeiul art. 504-505 C. proc. pen. și art. 998 și art. 999 C. civ., să fie obligați în solidar la plata sumei de 30 miliarde lei, daune materiale și morale. În motivarea acțiunii, s-a arătat că, prin sentința penală nr. 110/1959 a Tribunalului Militar București, a fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de acte preparatorii de trecere frauduloasă a frontierei prevăzută de art. 267 alin. (5) C. pen.

anterior, pedeapsă executată în perioada 12 martie 1958-17 ianuarie 1963. Curtea Supremă de Justiție, secția penală, prin decizia nr. 100 din 10 decembrie 2001, a admis recursul în anulare declarat de Procurorul General, a casat hotărârea menționată și a dispus achitarea numitului Ț.Ș., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. Tribunalul București, secția a IV-a civilă, investită cu soluționarea cauzei, a admis în parte acțiunea și a obligat pârâtul Ministerul Finanțelor să plătească reclamantului suma de 1 miliard cu titlu de despăgubiri, pronunțând sentința civilă nr. 1638 din 11 noiembrie 2002. Această sentință a fost anulată prin decizia civilă nr. 218/A din 14 aprilie 2003 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, cauza fiind trimisă spre rejudecare în primă instanță Tribunalului Argeș.

Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Argeș la data de 11 septembrie 2003 formând obiectul dosarului nr. 3503/2003. Tribunalul Argeș, secția civilă, prin sentința nr. 311 din 12 noiembrie 2003, a admis în parte acțiunea și a obligat Statul Român prin Ministerul Finanțelor și Ministerul Justiției să plătească reclamantului suma de 8 miliarde lei, cu titlu de daune morale. Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantul Ț.Ș., Ministerul Finanțelor Publice, prin D.G.F.P. Argeș și Ministerul Justiției. Curtea de Apel Pitești, secția civilă, prin decizia nr. 250/A din 12 februarie 2004, a admis apelurile declarate de Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Justiției, împotriva sentinței civile nr. 311 din 12 noiembrie 2003 pronunțată de Tribunalul Argeș și în consecință: A schimbat în parte sentința atacată în sensul că, pe fond a obligat Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice să plătească reclamantului Ț.Ș.

suma de 2 miliarde de lei, cu titlu de daune morale. A respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul Ț.Ș.. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut, în esență, că prin condamnarea de 5 ani închisoare, reclamantul a suferit traume fizice și psihice, netratate medical, cu consecințe asupra stării sale de sănătate, fiindu-i încălcat dreptul constituțional la sănătate și îngrijire, prevăzut în art. 25 alin. (1) din Declarația Universală a Drepturilor Omului și în Constituția României din acea perioadă. Consecință nemijlocită a nedreptei condamnări este și oprobiul public la care a fost expus reclamantul, după punerea în libertate. În perioada cât a fost lipsit de libertate reclamantului i-a fost încălcat dreptul constituțional la muncă potrivit pregătirilor și aptitudinilor profesionale, drept consacrat prin art. 23 alin. (1) din Declarația Universală.

Prin nedreapta condamnare, reclamantului i-a fost încălcat dreptul la viața de familie, ceea ce contravine art. 16 alin. (3) din Declarația Universală a Drepturilor Omului cât și Constituției României din acea vreme. În lipsa unor criterii de stabilire a cuantumului daunelor morale, instanța de apel, a apreciat că pentru perioada detenției efective de 59 luni, cât și pentru drepturile încălcate, reparația morală poate fi de 1.486.168.995 lei, având în vedere venitul mediu lunar pe economie de 5.037.861 lei. Pentru perioada ulterioară detenției, adică pentru cele 192 luni, instanța de apel a apreciat că reclamantului i se cuvine suma de 537.600.000 lei luându-se în calcul suma de 2.800.000 lei lunar corespunzătoare salariului minim pe economie.

Însumate cele două cuantumuri, totalizează suma rotunjită de 2 miliarde lei. Ca subiect pasiv al obligației, conform art. 506 C. proc. pen. și parte în proces, a constatat că nu poate fi decât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice asemenea calitate neavând Ministerul Justiției. Împotriva sentinței civile nr. 311 din 12 noiembrie 2004 pronunțată de Tribunalul Argeș, a declarat apel și Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș. Cauza a format obiectul dosarului nr. A/101/2004. Curtea de Apel Pitești, secția civilă, prin decizia nr. A/674 din 1 aprilie 2004, a admis apelul, a schimbat în parte sentința civilă atacată, în sensul că, pe fond, a obligat Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice să plătească reclamantului Ț.Ș.

suma de 2.000.000.000 lei cu titlu de daune morale. Împotriva deciziei civile nr. 250/A din 12 februarie 2004 cât și a deciziei nr. 674/A din 1 aprilie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Pitești au declarat recurs, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești și Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Argeș. Împotriva deciziei civile A/674 din 1 aprilie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția civilă, a declarat recurs și reclamantul Ț.Ș. Ministerul Finanțelor Publice, a formulat o cerere de revizuire a deciziei civile A/674 din 1 aprilie 2004, cauza formând obiectul dosarului nr. 3227/2004 aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, având prim termen la 21 octombrie 2004. Față de faptul că pe rolul instanței supreme se află pendinte dosarul nr. 12255/2004 având aceleași părți și al cărui obiect și cauză sunt în strânsă legătură cu dosarul nr. 3227/2004 s-a dispus în temeiul art. 164 C. proc.

civ. conexarea dosarului nr. 3227/2004 la dosarul nr. 12255/2004. În motivarea recursului, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, a criticat deciziile instanței de apel, ca fiind date cu încălcarea legii, susținând că, instanța admițând apelul Ministerului Justiției, trebuia să se pronunțe expres cu privire la lipsa calității procesuale pasive a acestei instituții. A mai susținut că hotărârea este nelegală și pentru faptul că, atât instanța de fond, cât și cea de apel nu au administrat nici o probă pentru a se face dovada existenței prejudiciului moral cât și în ceea ce privește modul de calcul al acestora. Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Argeș, a criticat cele două decizii, invocând motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc.

civ., în dezvoltarea cărora a arătat, în esență, că suma acordată ca echivalent al prejudiciului moral suferit de reclamant depășește valorile nepatrimoniale care i-au lezat personalitatea, viața, sănătatea și integritatea corporală. Că, în mod nelegal a acordat despăgubirile aferente, pur aritmetic, înmulțind numărul de luni de detenție (59) cu numărul de drepturi apreciate a fi încălcate (5) și cu valoarea venitului mediu lunar net pe economie, apreciat la data judecății ca fiind 5.037.861 lei, ajungând astfel la o sumă de 1.486.168.995 lei, pe care o apreciază ca fiind total nejustificată. A mai susținut că, la data efectuării pedepsei privative de libertate, calculul despăgubirilor nu se făcea prin raportare la susținerea de „venit lunar net pe economie” și nicidecum la valoarea de 5.037.861 lei, situație în care se impunea să folosească documente emise de Institutul Național de Statistică pentru acea perioadă.

Pentru perioada de 16 ani ulterioară detenției, recurenta a mai susținut că cele două instanțe nu au administrat nici o dovadă din care să rezulte că reclamantul nu a mai obținut nici un venit drept consecință a condamnării. Pe de altă parte în aceiași cauză au fost pronunțate două decizii civile, 250 A din 12 februarie 2004 și A/674 din 1 aprilie 2004 prin care a fost schimbată în parte sentința civilă 311 din 12 noiembrie 2003. Reclamantul Ț.Ș., a criticat decizia civilă nr. 674/A din 1 aprilie 2004, invocând motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând în esență, că în mod nelegal și netemeinicie, instanța de apel, a redus cuantumul despăgubirilor de la 8 miliarde lei la 2 miliarde lei.

Prin cererea de revizuire, Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Argeș a solicitat să se constate că, în dosarul A/101/2004 al Curții de Apel Pitești, au fost pronunțate două decizii, respectiv decizia nr. 250/A din 12 februarie 2004 și decizia nr. A/674 din 1 aprilie 2004, prin ambele decizii schimbându-se în parte sentința civilă nr. 311 din 12 noiembrie 2004 pronunțată de Tribunalul Argeș. Astfel, prin decizia nr. 250/A din 12 februarie 2004 a fost admis apelul declarat de Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 311 din 12 noiembrie 2003 pronunțată de Tribunalul Argeș, secția civilă, schimbând în parte sentința, în sensul că, pe fond, a obligat Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice să plătească reclamantului Ț.Ș.

suma de 2 miliarde lei cu titlu de daune morale. Prin decizia civilă nr. A/674 din 1 aprilie 2004, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș împotriva sentinței civile nr. 311 din 12 noiembrie 2004 pronunțată de Tribunalul Argeș, în sensul că, a fost obligat Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice să plătească reclamantului Ț.Ș. suma de 2 miliarde lei, cu titlu de daune morale. Revizuentul a mai susținut că decizia civilă A/674 din 1 aprilie 2004 a fost pronunțată cu încălcarea autorității de lucru judecat în ceea ce privește cuantumul sumei acordate drept daune morale, impunându-se anularea acestei decizii. La termenul de judecată din data de 19 ianuarie 2006, procuratorul C.M.

a depus copie de pe certificatul de deces al defunctului reclamant Ț.Ș. și o copie a testamentului acestuia, din care rezultă că unica sa moștenitoare este M.E., aceasta fiind introdusă în cauză. Recursurile sunt întemeiate pentru cele ce succed: Scopul procesului civil este de a soluționa cauzele prin hotărâri de primă instanță și în căile de atac, în mod unitar prin rezolvarea tuturor problemelor supuse judecății. Aceasta presupune ca și în calea de atac a apelului, toate apelurile declarate de părți să fie soluționate printr-o singură judecată. Or, în cauza de față, așa cum s-a arătat în partea descriptivă a acestei decizii apelurile exercitate de părți au fost soluționate prin două hotărâri distincte, iar păstrarea lor ar creia cel puțin un echivoc în privința întinderii executării.

Ca urmare, indiferent care din cele două hotărâri ar fi legală, ele nu pot fi păstrate impunându-se pentru cele deja arătate, ca toate apelurile să fie soluționate în cadrul unei singure judecăți. Pentru rațiunea descrisă și fără a mai cerceta motivele invocate pe calea recursurilor de față, acestea vor fi admise, cele două decizii casate, iar cauza va fi trimisă spre rejudecare în apel, în sensul celor de mai sus. Consecință nemijlocită a efectelor casării, este aceea că, cererea de revizuire care are ca obiect, aparenta contrarietate dintre hotărâri, date în una și aceiași cauză, de aceiași instanță de apel, a rămas fără obiect. Cu prilejul rejudecării cauzei, instanța de apel va examina ca susținere de fond și ca excepții procedurale cele invocate prin motivarea recursurilor de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursurile declarate de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Argeș precum și de Ț.Ș., continuat de M.E. în calitate de legatar universal împotriva deciziilor civile nr. 674/A din 1 aprilie 2004 și nr. 250/A din 12 februarie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Pitești. Casează deciziile atacate și trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Pitești. Respinge ca rămasă fără obiect cererea de revizuire a deciziei civile nr. 674/A din 1 aprilie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, formulată de Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Argeș. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 ianuarie 2006.