ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 752/2006

Asupra recursurilor de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 5 martie 2002,

reclamantul Ț.Ș. a chemat în judecată Statul Român, prin Ministerul Finanțelor

și Ministerul Justiției pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, în temeiul

art. 504-505 C. proc. pen. și art. 998 și art. 999 C. civ., să fie obligați în

solidar la plata sumei de 30 miliarde lei, daune materiale și morale.

În motivarea acțiunii, s-a arătat

că, prin sentința penală nr. 110/1959 a Tribunalului Militar București, a fost

condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de

acte preparatorii de trecere frauduloasă a frontierei prevăzută de art. 267

alin. (5) C. pen. anterior, pedeapsă executată în perioada 12 martie 1958-17

ianuarie 1963.

Curtea Supremă de Justiție, secția

penală, prin decizia nr. 100 din 10 decembrie 2001, a admis recursul în anulare

declarat de Procurorul General, a casat hotărârea menționată și a dispus

achitarea numitului Ț.Ș., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10

lit. d) C. proc. pen.

Tribunalul București, secția a IV-a

civilă, investită cu soluționarea cauzei, a admis în parte acțiunea și a

obligat pârâtul Ministerul Finanțelor să plătească reclamantului suma de 1

miliard cu titlu de despăgubiri, pronunțând sentința civilă nr. 1638 din 11

noiembrie 2002.

Această sentință a fost anulată prin

decizia civilă nr. 218/A din 14 aprilie 2003 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a III-a civilă, cauza fiind trimisă spre rejudecare în primă

instanță Tribunalului Argeș.

Cauza a fost înregistrată la

Tribunalul Argeș la data de 11 septembrie 2003 formând obiectul dosarului nr.

3503/2003.

Tribunalul Argeș, secția civilă,

prin sentința nr. 311 din 12 noiembrie 2003, a admis în parte acțiunea și a

obligat Statul Român prin Ministerul Finanțelor și Ministerul Justiției să

plătească reclamantului suma de 8 miliarde lei, cu titlu de daune morale.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel reclamantul Ț.Ș., Ministerul Finanțelor Publice, prin D.G.F.P.

Argeș și Ministerul Justiției.

Curtea de Apel Pitești, secția civilă,

prin decizia nr. 250/A din 12 februarie 2004, a admis apelurile declarate de

Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Justiției, împotriva sentinței

civile nr. 311 din 12 noiembrie 2003 pronunțată de Tribunalul Argeș și în

consecință:

A schimbat în parte sentința atacată

în sensul că, pe fond a obligat Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice

să plătească reclamantului Ț.Ș. suma de 2 miliarde de lei, cu titlu de daune

morale.

A respins ca nefondat apelul

declarat de reclamantul Ț.Ș..

Pentru a decide astfel, instanța de

apel a reținut, în esență, că prin condamnarea de 5 ani închisoare, reclamantul

a suferit traume fizice și psihice, netratate medical, cu consecințe asupra

stării sale de sănătate, fiindu-i încălcat dreptul constituțional la sănătate

și îngrijire, prevăzut în art. 25 alin. (1) din Declarația Universală a

Drepturilor Omului și în Constituția României din acea perioadă.

Consecință nemijlocită a nedreptei

condamnări este și oprobiul public la care a fost expus reclamantul, după punerea

în libertate.

În perioada cât a fost lipsit de

libertate reclamantului i-a fost încălcat dreptul constituțional la muncă

potrivit pregătirilor și aptitudinilor profesionale, drept consacrat prin art.

23 alin. (1) din Declarația Universală.

Prin nedreapta condamnare,

reclamantului i-a fost încălcat dreptul la viața de familie, ceea ce contravine

art. 16 alin. (3) din Declarația Universală a Drepturilor Omului cât și

Constituției României din acea vreme.

În lipsa unor criterii de stabilire

a cuantumului daunelor morale, instanța de apel, a apreciat că pentru perioada

detenției efective de 59 luni, cât și pentru drepturile încălcate, reparația

morală poate fi de 1.486.168.995 lei, având în vedere venitul mediu lunar pe

economie de 5.037.861 lei.

Pentru perioada ulterioară

detenției, adică pentru cele 192 luni, instanța de apel a apreciat că

reclamantului i se cuvine suma de 537.600.000 lei luându-se în calcul suma de

2.800.000 lei lunar corespunzătoare salariului minim pe economie.

Însumate cele două cuantumuri,

totalizează suma rotunjită de 2 miliarde lei.

Ca subiect pasiv al obligației,

conform art. 506 C. proc. pen. și parte în proces, a constatat că nu poate fi

decât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice asemenea calitate neavând

Ministerul Justiției.

Împotriva sentinței civile nr. 311

din 12 noiembrie 2004 pronunțată de Tribunalul Argeș, a declarat apel și

Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș.

Cauza a format obiectul dosarului

nr. A/101/2004.

Curtea de Apel Pitești, secția

civilă, prin decizia nr. A/674 din 1 aprilie 2004, a admis apelul, a schimbat

în parte sentința civilă atacată, în sensul că, pe fond, a obligat Statul Român

prin Ministerul Finanțelor Publice să plătească reclamantului Ț.Ș. suma de

2.000.000.000 lei cu titlu de daune morale.

Împotriva deciziei civile nr. 250/A

din 12 februarie 2004 cât și a deciziei nr. 674/A din 1 aprilie 2004 pronunțată

de Curtea de Apel Pitești au declarat recurs, Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Pitești și Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Argeș.

Împotriva deciziei civile A/674 din

1 aprilie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția civilă, a declarat

recurs și reclamantul Ț.Ș.

Ministerul Finanțelor Publice, a

formulat o cerere de revizuire a deciziei civile A/674 din 1 aprilie 2004,

cauza formând obiectul dosarului nr. 3227/2004 aflat pe rolul Înaltei Curți de

Casație și Justiție, având prim termen la 21 octombrie 2004.

Față de faptul că pe rolul instanței

supreme se află pendinte dosarul nr. 12255/2004 având aceleași părți și al

cărui obiect și cauză sunt în strânsă legătură cu dosarul nr. 3227/2004 s-a

dispus în temeiul art. 164 C. proc. civ. conexarea dosarului nr. 3227/2004 la

dosarul nr. 12255/2004.

În motivarea recursului, Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Pitești, a criticat deciziile instanței de apel, ca

fiind date cu încălcarea legii, susținând că, instanța admițând apelul

Ministerului Justiției, trebuia să se pronunțe expres cu privire la lipsa

calității procesuale pasive a acestei instituții.

A

mai susținut că hotărârea este nelegală și pentru faptul că, atât instanța de

fond, cât și cea de apel nu au administrat nici o probă pentru a se face dovada

existenței prejudiciului moral cât și în ceea ce privește modul de calcul al

acestora.

Ministerul Finanțelor Publice prin

D.G.F.P. Argeș, a criticat cele două decizii, invocând motivul de casare

prevăzut de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., în dezvoltarea cărora a arătat,

în esență, că suma acordată ca echivalent al prejudiciului moral suferit de

reclamant depășește valorile nepatrimoniale care i-au lezat personalitatea,

viața, sănătatea și integritatea corporală.

Că, în mod nelegal a acordat

despăgubirile aferente, pur aritmetic, înmulțind numărul de luni de detenție

(59) cu numărul de drepturi apreciate a fi încălcate (5) și cu valoarea

venitului mediu lunar net pe economie, apreciat la data judecății ca fiind

5.037.861 lei, ajungând astfel la o sumă de 1.486.168.995 lei, pe care o

apreciază ca fiind total nejustificată.

A mai susținut că, la data

efectuării pedepsei privative de libertate, calculul despăgubirilor nu se făcea

prin raportare la susținerea de „venit lunar net pe economie” și nicidecum la

valoarea de 5.037.861 lei, situație în care se impunea să folosească documente

emise de Institutul Național de Statistică pentru acea perioadă.

Pentru perioada de 16 ani ulterioară

detenției, recurenta a mai susținut că cele două instanțe nu au administrat

nici o dovadă din care să rezulte că reclamantul nu a mai obținut nici un venit

drept consecință a condamnării.

Pe de altă parte în aceiași cauză au

fost pronunțate două decizii civile, 250 A din 12 februarie 2004 și A/674 din 1

aprilie 2004 prin care a fost schimbată în parte sentința civilă 311 din 12

noiembrie 2003.

Reclamantul Ț.Ș., a criticat decizia

civilă nr. 674/A din 1 aprilie 2004, invocând motivul de casare prevăzut de

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând în esență, că în mod nelegal și

netemeinicie, instanța de apel, a redus cuantumul despăgubirilor de la 8

miliarde lei la 2 miliarde lei.

Prin cererea de revizuire,

Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Argeș a solicitat să se constate

că, în dosarul A/101/2004 al Curții de Apel Pitești, au fost pronunțate două

decizii, respectiv decizia nr. 250/A din 12 februarie 2004 și decizia nr. A/674

din 1 aprilie 2004, prin ambele decizii schimbându-se în parte sentința civilă

nr. 311 din 12 noiembrie 2004 pronunțată de Tribunalul Argeș.

Astfel, prin decizia nr. 250/A din

12 februarie 2004 a fost admis apelul declarat de Ministerul Finanțelor Publice

și Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 311 din 12 noiembrie

2003 pronunțată de Tribunalul Argeș, secția civilă, schimbând în parte

sentința, în sensul că, pe fond, a obligat Statul Român prin Ministerul

Finanțelor Publice să plătească reclamantului Ț.Ș. suma de 2 miliarde lei cu

titlu de daune morale.

Prin decizia civilă nr. A/674 din 1

aprilie 2004, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul

Argeș împotriva sentinței civile nr. 311 din 12 noiembrie 2004 pronunțată de

Tribunalul Argeș, în sensul că, a fost obligat Statul Român prin Ministerul

Finanțelor Publice să plătească reclamantului Ț.Ș. suma de 2 miliarde lei, cu

titlu de daune morale.

Revizuentul a mai susținut că

decizia civilă A/674 din 1 aprilie 2004 a fost pronunțată cu încălcarea

autorității de lucru judecat în ceea ce privește cuantumul sumei acordate drept

daune morale, impunându-se anularea acestei decizii.

La termenul de judecată din data de

19 ianuarie 2006, procuratorul C.M. a depus copie de pe certificatul de deces al

defunctului reclamant Ț.Ș. și o copie a testamentului acestuia, din care

rezultă că unica sa moștenitoare este M.E., aceasta fiind introdusă în cauză.

Recursurile sunt întemeiate pentru

cele ce succed:

Scopul procesului civil este de a

soluționa cauzele prin hotărâri de primă instanță și în căile de atac, în mod

unitar prin rezolvarea tuturor problemelor supuse judecății.

Aceasta presupune ca și în calea de

atac a apelului, toate apelurile declarate de părți să fie soluționate printr-o

singură judecată.

Or, în cauza de față, așa cum s-a

arătat în partea descriptivă a acestei decizii apelurile exercitate de părți au

fost soluționate prin două hotărâri distincte, iar păstrarea lor ar creia cel

puțin un echivoc în privința întinderii executării.

Ca urmare, indiferent care din cele

două hotărâri ar fi legală, ele nu pot fi păstrate impunându-se pentru cele

deja arătate, ca toate apelurile să fie soluționate în cadrul unei singure

judecăți.

Pentru rațiunea descrisă și fără a

mai cerceta motivele invocate pe calea recursurilor de față, acestea vor fi

admise, cele două decizii casate, iar cauza va fi trimisă spre rejudecare în

apel, în sensul celor de mai sus.

Consecință nemijlocită a efectelor

casării, este aceea că, cererea de revizuire care are ca obiect, aparenta

contrarietate dintre hotărâri, date în una și aceiași cauză, de aceiași

instanță de apel, a rămas fără obiect.

Cu prilejul rejudecării cauzei,

instanța de apel va examina ca susținere de fond și ca excepții procedurale

cele invocate prin motivarea recursurilor de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursurile declarate de

Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, Ministerul

Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Argeș precum și de Ț.Ș., continuat de M.E. în

calitate de legatar universal împotriva deciziilor civile nr. 674/A din 1

aprilie 2004 și nr. 250/A din 12 februarie 2004 pronunțată de Curtea de Apel

Pitești.

Casează deciziile atacate și trimite

cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Pitești.

Respinge

ca rămasă fără obiect cererea de revizuire a deciziei civile nr. 674/A din 1

aprilie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, formulată de Ministerul

Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Argeș.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 ianuarie 2006.