ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 167/2017

Asupra cauzei de față constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 201/2017, pronunțată de către Curtea de Apel Timișoara, în dosar nr, x/2016, a fost respins apelui formulat de reclamantul-apelant A. împotriva sentinței civile nr. 2643 din data de 02 noiembrie 2016, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr. x/2016, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș și pârâta Comisia Centrală de Contestații din Cadrul Casei Naționale de Pensii Publice.

A fost respins apelul formulat de pârâta-apelantă Casa Județeană de Pensii Timiș împotriva aceleași hotărâri judecătorești.

Pentiu a hotărî astfel, Curtea a reținut următoarele:

Până la data de 01.01.2012, reclamantul a beneficiat de prestații lunare în bani, acordate cu titlul de indemnizație reparatorie prevăzută de art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004, în forma în vigoare anterior modificării prin art. 1 pct. 7 din O.U.G. nr. 95/2014, fiind titularul certificatului emis la data de 05.12.2006 de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, prin care i s-a recunoscut calitatea de Luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989 - Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite. Aceasta indemnizație i-a fost acordată prin Decizia nr. 239084 din 20 decembrie 2006, emisă de Casa Județeană de Pensii Timiș.

Începând cu data de 01.01.2012, indemnizația specială nu i-a mai fost acordată reclamantuiui ca urmare a adoptării O.U.G. nr. 80/2010, care prin art. 18 alin. (2) a prevăzut că "În anul 2012, indemnizațiile prevăzute la art. 4 alin. (4) din Legea recunoștinței față de eroii-marfiri și luptătorii care au contribuit îa victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987, nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, nu se acordă." Aceasta măsură a fost prelungită și pentru anii următori 2013 și 2014 prin normele tranzitorii ale art. 9 din O.U.G. nr. 84/2012, respectiv art. 6 din O.G. nr. 29/2013.

Prin decizia nr. 239084 din 25.03.2015 privind încetarea plății drepturilor prevăzute de Legea nr. 341/2004, Casa Județeană de Pensii Timiș a constatat încetarea plății indemnizației lunare reparatorii începând cu data de 01.01.2015.

S-a apreciat că în mod corect prima instanța a observat că încetarea/suspendarea plații indemnizației reparatorii a avut loc ex lege, ca urmare a intrării în vigoare a prevederilor care dispun neacordarea acestui beneficiu pentru anii 2012-2014, respectiv a celor care modifică exigențele legale de acordare a dreptului. Efectul acestor prevederi legale asupra încetării plații drepturilor pretinse de reclamant s-a produs de drept și nu a fost condiționat de emiterea prealabilă a vreunei decizii de către plătitorul său, în speță Casa Județeană de Pensii Timiș.

Potrivit art. 4

3

alin. (2) din Legea nr. 341/2004, "Reglementările prevăzute de legislația privind pensiile, proprie fiecărui plătitor, referitoare la stabilire, plată, modificare, suspendare, reluare, încetare, expertizare, revizuire, contestare și recuperare a sumelor încasate necuvenit, se aplică și indemnizațiilor prevăzute de lege, dacă aceasta nu dispune altfel"

Art. 117 din Legea nr. 263/2010 dispune că "Prevederile prezentei legi, referitoare la stabilirea și modificarea drepturilor, la încetarea, suspendarea și reluarea plății acestora, se aplică și indemnizațiilor acordate prin legi speciale, ale căror stabilire și plată se află, potrivit legii, în competența materială a caselor teritoriale de pensii, respectiv a caselor de pensii sectoriale, cu excepția situațiilor în care legea specială de reglementare dispune altfel".

Încetarea pentru viitor a plații drepturilor de asigurări sociale, ca efect al unei prevederi legale exprese, ori a modificării condițiilor legale de acordare, nu este prevăzută în art. 113 și 114 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, texte în care sunt enumerate în mod expres și limitativ situațiile în care încetarea/suspendarea drepturilor de asigurări sociale operează ca urmare a emiterii unei decizii în acest sens de către casele teritoriale de pensii.

S-a observat că situațiile care determina sistarea sau suspendarea plații pensiilor printr-o decizie scrisă a instituției care a stabilit-o au în vedere modificări de fapt intervenite în privința persoanei asiguratului care, fie a decedat, fie nu a respectat anumite obligații legale, ori nu mai îndeplinește condițiile legale de acordare, care însă, în mod evident, au rămas în vigoare, ele neavând în vedere modificările legislative ulterioare stabilirii dreptului

Curtea a apreciat că nu sunt întemeiate nici argumentele reclamantului, potrivit cărora, prin normele tranzitorii reprezentate de art. 18 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2010, s-ar fi dispus doar suspendarea drepturilor, astfel că sumele ce i s-ar fi cuvenit începând cu anul 2012 ar fi trebuit restituite de pârâtă, deoarece norma legală are în vedere în mod evident o încetare cu caracter temporar a acordării drepturilor, iar dacă legiuitorul ar fi dorit doar să suspende plata, cu intenția de a o restitui ulterior ar fi precizat în mod expres acest lucru.

Efectul neîndoielnic de sistare temporară a plații indemnizației a fost recunoscut implicit și prin Decizia nr. 153/2014 a Curții Constituționale, care, având de analizat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 18 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2010 a reținut că "textul de lege criticat stabilește că, temporar, pentru anul 2012, nu se mai acordă indemnizațiile prevăzute de art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004".

Mai mult, cu prilejui exercitării controlului de constituționalitate a priori asupra Legii privind aprobarea O.U.G. nr. 80/2010, prin Decizia nr. 1.576 din 7 decembrie 2011, instanța de contencios constituțional a reținut că dreptul la indemnizație acordat în virtutea calității de Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite în cadrul Revoluției Române din Decembrie 1989 nu reprezintă un drept fundamental, astfel că nu sunt incidente prevederile art. 53 din Constituție referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi prevăzute de Legea fundamentală.

În fine, Curtea a reținut că nelegalitatea sau neconstituționalitatea prevederilor art. 18 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2010 și cele ale art. I pct. 7 din O.U.G. nr. 95 din 29 decembrie 2014, care a modificat art. 4 din Legea nr. 341/2004 sunt chestiuni care nu pot face obiectul unor argumente de fond în acest proces, deoarece analizarea lor ar presupune depășirea atribuțiilor autorității judiciare și săvârșirea totodată a unui abuz de putere din partea acesteia din urmă.

Cu privire la apelul pârâtei Casa Județeană de Pensii Timiș, Curtea a reținut că în mod corect prima instanța a constatat că Decizia nr. 239084 din 25.03.2015 privind încetarea plății drepturilor prevăzute de Legea nr. 341/2004 este nelegală, deoarece încalcă prevederile art. 106 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, potrivit cărora decizia de admitere sau respingere a cererii de pensionare cuprinde temeiurile de fapt și de drept în baza cărora se admite sau se respinge cererea de pensionare.

Decizia contestată nu are efectul unei decizii de stabilire, sistare, suspendare a drepturilor de asigurări sociale, întrucât încetarea plații indemnizației sociale în litigiu a avut loc prin lege, ca urmare a modificării condițiilor de acordare. În acest sens, emiterea unei decizii de către pârâta apelantă nici nu era necesară, pentru situația care a determinat încetarea plații indemnizației fiind suficientă o adresă de informare.

De vreme ce pârâtul a ales să emită o decizie, aceasta trebuia să conțină toate cerințele de formă prevăzute de art. 106 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, coroborat art. 116 și 117 din Legea nr. 263/2010 și art. 4

3

alin. (2) din Legea nr. 341/2004, respectiv motivele de fapt și de drept pentru care nu se mai plătește indemnizația, independent de faptul că reclamantul avea obligația să cunoască noile condiții de acordare la care se referă O.U.G. nr. 95/2014 și să facă demersuri pentru obținerea unui nou certificat.

În mod corect, Tribunalul a apreciat că motivarea deciziei este indispensabilă pentru controlul exercitat, atât de către autoritatea ierarhic superioară emitentei, respectiv Comisia Centrală de Contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii Publice, cât și pentru controlul exercitat de instanța de judecată și constituie, printre altele, o garanție împotriva arbitrarului pentru destinatarul actului, întrucât îi furnizează dovada că actul a fost emis în urma unei analize temeinice a textelor legale incidente.

Împotriva deciziei chile a formulat cerere de revizuire reclamantul A., înregistrată la data de 24.04.2017, sub nr. x/59/2017, solicitând admiterea cererii de revizuire, în baza art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., și schimbarea în parte a hotărârii atacate, în sensul admiterii capetelor de cerere prin care s-a solicitat constatarea nelegalității sistării plății, începând cu data de 01.01.2012, a drepturilor acordate în temeiul art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004 și obligarea intimatei Casa Județeană de Pensii Timiș la restituirea indemnizației lunare reparatorii reținută, începând cu data de 01.01.2012 și până la emiterea unei decizii de sistare/încetare a dreptului, urmare a promulgării unui act normativ modificator, corespunzător constituțional. în condițiile prevăzute de Legea nr. 263/2010, actualizată cu indicele de inflație până la data plății efective; menținerea Deciziei nr. 239084 din 20 decembrie 2006 emisă de Casa Județeană de Pensii Timiș și plata de îndată către reclamant a drepturilor acordate în baza Deciziei nr. 239084 din 20 decembrie 2006 emisă de Casa Județeană de Pensii Timiș, conform câștigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul în curs, actualizat cu rata dobânzii de referința a Băncii Naționale a României până la data plații efective, a indemnizației lunare reparatorii stabilite în temeiul prevederilor Legii nr. 341/2004 a recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la Victoria Revoluției Române din Decembrie 1989, până la promulgarea unui act normativ modificator, corespunzător constituțional.

Prin decizia civilă nr. 509 din data de 6 iunie 2017 a Curții de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, a fost respinsă cererea de revizuire formulată de reclamant.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:

În ceea ce privește motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., instanța nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut și implicit nu a dat ce s-a cerut, deoarece s-a solicitat ca potrivit dispozițiilor art. 251 - 253 C. proc. civ., să se constate că prin fraudă la lege, Casa Județeană de Pensii Timiș a încălcat premeditat dispozițiile imperative ale Legii nr. 263/2010 și ale Legii nr. 341/2004 începând cu 01.01.2012, Curtea a constatat că instanța de apel care a pronunțat decizia a cărei revizuire se solicită, a analizat legalitatea deciziei nr. 239084 din 25 martie 2015 emisă de Casa de pensii Timiș, prin raportare atât la dispozițiile Legii nr. 263/2010, cât și ale Legii nr. 341/2004, faptul că soluția dată nu l-a mulțumit pe apelant, nu înseamnă că aceasta a pronunțat o hotărâre susceptibilă de revizuire, În temeiul art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

În ceea ce privește celelalte motive invocate prin cererea de revizuire, Curtea a constatat că acestea vizează fondul cauzei și nu sunt motive ce pot fi analizate în calea de atac a revizuirii, acestea reprezentând o veritabilă cerere de recurs, cale extraordinară de atac ce nu este prevăzută de Codul de procedură civilă pentru litigiile de asigurări sociale cum este cel în care s-a pronunțat decizia civilă nr. 201/2017.

Reclamantul a atacat cu recurs această ultimă decizie, pronunțată în cadrul cererii de revizuire, recurs ce constituie obiectul prezentului dosar.

Analizând, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. recursul formulat, Înalta Curte, constată că este inadmisibil și urmează, să-l respingă, pentru următoarele considerente:

În drept, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

Potrivit art. XVIII din Legea nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010, privind Noul C. proc. civ., hotărârile pronunțate în cererile privitoare la conflictele de muncă și de asigurări sociale, nu sunt supuse recursului.

Potrivit art. 513 alin. (6) din același cod, hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită.

Față de cele sus menționate, decizia civilă nr. 509 din data de 6 iunie 2017 a Curții de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, nu este supusă căii de atac a recursului, întrucât nici decizia împotriva căreia s-a exercitat această cale de atac nu este la rândul ei susceptibilă de recurs.

Recunoașterea unor căi de atac, în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalității, consacrat expres de dispozițiile art. 7 din C. proc. civ., precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și a autorităților și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge recursul, ca inadmisibil.

Prezenta decizie nu este supusă nictunei căi de atac și va fi comunicată tuturor părților în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 509 din 06 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de litigii de muncă și asigurărilor sociale.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 octombrie 2017.