ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 408/2018

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/3 din 31 ianuarie 2017, reclamanta A. SRL București, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Județean Suceava, a solicitat:

- anularea, ca nelegal și netemeinic, a documentului constatator referitor la îndeplinirea obligațiilor contractuale primar nr. 11945 din 25 mai 2016, transmis prin fax la data de 26 mai 2016 aferent Contractului de servicii nr. 18037 din 20 august 2014, având ca obiect prestare servicii și furnizare produse pentru realizarea "Sistemului Informatic Integrat de Management la Primării - SIIMP" în cadrul proiectului "Implementarea de soluții e-guvernare la nivelul a 15 UAT-uri din Județul Suceava III", cod SMIS 48457, finanțat în cadrul POS CCE (denumit în continuare "Document constatator atacat"), precum și a tuturor actelor anterioare și subsecvente acestuia, inclusiv a documentului constatator referitor la îndeplinirea obligațiilor contractuale primar nr. 2962 din 05 februarie 2016, având ca obiect prestare servicii și furnizare produse pentru realizarea "Sistemului Informatic Integrat de Management la Primării - SIIMP" în cadrul proiectului "Implementarea de soluții e-guvernare la nivelul a 15 UAT-uri din Județul Suceava III", cod SMIS 48457, finanțat în cadrul POS CCE, și emiterea unui document constatator care să respecte realitatea contractuală, legală și faptică, în special prin bifarea căsuței "DA" pentru "Contractul a fost îndeplinit în mod corespunzător", la pct. 8, constatarea inexistenței vreunui prejudiciu adus autorității contractante (la pct. 9) și lipsa oricărei mențiuni conform căreia noul document constatator ar fi unul suplimentar față de alte documente constatatoare deja emise;

- suspendarea efectelor documentului constatator atacat și a tuturor actelor anterioare și subsecvente acestuia, inclusiv a documentului constatator referitor la îndeplinirea obligațiilor contractuale primar nr. 2962 din 05 februarie 2016, având ca obiect prestare servicii și furnizare produse pentru realizarea "Sistemului Informatic Integrat de Management la Primării - SIIMP** în cadrul proiectului "Implementarea de soluții e-guvernare la nivelul a 15 VA T-uri din Județul Suceava III**, cod SMIS 48457, finanțat în cadrul POS CCE.

În subsidiar, a solicitat anularea în parte a documentului constatator atacat prin modificarea documentului constatator menționat anterior în sensul reflectării realității contractuale și faptice, după cum urmează: bifarea căsuței "DA" pentru "Contractul a fost îndeplinit în mod corespunzător", la pct. 8 din acest document; eliminarea Notei conform căreia "Prezentul document constatator este unul suplimentar, emis după împlinirea obligațiilor asumate de SC A. SRL, în afara termenului contractului de servicii nr. 18037/S33 din 20 august 2014, ca urmare a stingerii prejudiciilor consemnate în Documentul constatator nr. 2962 din 05 februarie 2016"; emiterea unui document constatator care să respecte realitatea contractuală, legală și faptică, în special prin bifarea căsuței "DA" pentru "Contractul a fost îndeplinit în mod corespunzător", la pct. 8, constatarea inexistenței vreunui prejudiciu adus autorității contractante (la pct. 9) și lipsa oricărei mențiuni conform căreia noul document constatator ar fi unul suplimentar față de alte documente constatatoare deja emise.

- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ale EOR;

- obligarea pârâtului la repararea oricăror alte prejudicii (prejudiciu efectiv și beneficiu nerealizat - damnum emergens și lucrum cessans; dobânda legală).

2.1. Prin Sentința civilă nr. 4964 din 7 septembrie 2017 pronunțată de Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția de necompetență teritorială și s-a declinat cauza spre competentă soluționare în favoarea Tribunalului Suceava.

Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că, în speță, calitate de autoritate contractantă are pârâtul Consiliul Județean Suceava, rezultând că Tribunalul Suceava este competent teritorial să soluționeze prezenta cauză în raport cu dispozițiile art. 53 alin. (1) și art. 69 alin. (2) din Legea nr. 101/2016 și a prevederilor art. 286 din O.U.G. nr. 34/2006.

2.2. Prin Sentința civilă nr. 4712 din 9 noiembrie 2017 pronunțată de Tribunalului Suceava, secția de Contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția necompetentei teritoriale și a fost declinată competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competență, s-a dispus suspendarea judecății, în condițiile art. 134 C. proc. civ., precum și înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalului Suceava a apreciat că, în raport de obiectul acțiunii și de prevederile art. 971 alin. (1) și alin. (5) din H.G. nr. 925/2006 și art. 166 alin. (1) din H.G. nr. 395/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractului de achiziție publică/acordului-cadru din Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice, în speță, este aplicabilă Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, competența de soluționare fiind stabilită în baza art. 10 alin. (1) și (3) din această lege, respectiv în funcție de poziționarea autorității publice emitente a actului contestat în sistemul administrației publice și de competența teritorială alternativă.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei.

Obiectul prezentului dosar îl constituie o acțiune în anularea, respectiv suspendarea Documentului constatator referitor la îndeplinirea obligațiilor contractuale primar nr. 11945 din 25 mai 2016 emis de Consiliul Județean Suceava în calitate de autoritate contractantă.

Înalta Curte reține că între părți a intervenit Contractul de servicii nr. 18037 din 20 august 2014, având ca obiect prestare servicii și furnizare produse pentru realizarea "Sistemului Informatic Integrat de Management la Primării - SIIMP" în cadrul proiectului "Implementarea de soluții e-guvernare la nivelul a 15 UAT-uri din Județul Suceava III", cod SMIS 48457, finanțat în cadrul POS CCE.

Actul atacat a fost întocmit în conformitate cu prevederile art. 971 din H.G. nr. 925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziție publică.

Conform art. 971 alin. (1) din H.G. nr. 925/2006, în vigoare la data încheierii atribuirii și încheierii contractului de achiziție publică, "Autoritatea contractantă are obligația de a emite documente constatatoare care conțin informații referitoare la îndeplinirea obligațiilor contractuale de către contractant și, dacă este cazul, la eventualele prejudicii (...), iar potrivit alin. (5) "Documentele constatatoare emise de către autoritatea contractantă în conformitate cu prevederile alin. (1) pot fi contestate în justiție potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare".

Așa fiind, instanța constată că, în speță, competența de soluționare a cauzei se stabilește în raport de prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, respectiv al poziționării autorității publice emitente a actului contestat în sistemul administrației publice și criteriul valoric al creanței fiscale ce face obiectul acestuia, iar în ceea ce privește competența teritorială, potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora "reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepția necompetenței teritoriale."

Văzând că reclamantul a optat pentru instanța în circumscripția căreia se află sediul său, Înalta Curte apreciază că, în cauză, competența teritorială de soluționare aparține Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, instanța legal învestită de către reclamantă.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanta A. SRL în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Județean Suceava, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 februarie 2018.