Decizia nr. 38/2018 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Circumstanțele cauzei 1.1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la data de 28 iulie 2015 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul pentru Societatea Informațională - Organism Intermediar pentru Promovarea Societății Informaționale, Ministerul Fondurilor Europene reprezentat de Ministerul Finanțelor Public - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial "Creșterea Competitivității Economice", B., C. și D.: (i) suspendarea actelor administrative, constând în Raportul de control nr. 7021 din 30 aprilie 2015 și Proiectul de Raport de Control nr. 53 din 16 martie 2015, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, conform dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 554/2004; (ii) anularea Raportului de control nr. 7021 din 30 aprilie 2015 și a Proiectului de Raport de Control nr. 53 din 16 martie 2015; (iii) obligarea pârâtului Ministerul pentru Societatea Informațională - Organism Intermediar pentru Promovarea Societății Informaționale la plata debitului restant în cuantum de 538.123,80 lei, conform Contractului de finanțare nerambursabilă nr. 915/331 din 20 septembrie 2013; (iv) obligarea pârâților la plata sumei de 21.543,48 lei, reprezentând dobânda legală de la data scadenței și până la data introducerii acțiunii, respectiv 28 iulie 2015; (v) obligarea pârâților la plata dobânzii legale de la data introducerii acțiunii și până la plata efectivă a debitului restant; (vi) obligarea pârâților la plata sumei de 81.859,59 lei, reprezentând prejudiciu material conform dispozițiilor art. 1535 C. civ. și ale art. 18 alin. (4) lit. c) și e) din Legea nr. 554/2004 (din care 8890 lei - costuri acordare credit bancar, 72.969,59 lei dobânda aferentă creditului bancar); (vii) obligarea pârâților la plata sumei de 200.000 euro echivalent în lei la data plății efective, reprezentând daune interese, conform dispozițiilor art. 18 alin. (4) lit. e) din Legea nr. 554/2004 și ale art. 257 C. civ.; (viii) obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces. 1.

Soluția instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 3429 pronunțată în data de 18 decembrie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității, invocată prin întâmpinare, a respins cererea de suspendare și acțiunea în anularea Raportului de control nr. 7021 din 30 aprilie 2015 și a Proiectului de Raport de Control nr. 53 din 16 martie 2015, ca inadmisibile, a dispus restituirea cauțiunii achitate de reclamantă prin recipisa de consemnare nr. 4139951/1 din 03 decembrie 2015 la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Fondurilor Europene și excepția inadmisibilității celorlalte capete de cerere invocată de același pârât. Prin aceeași sentință a fost admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. SRL, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Comunicațiilor și Pentru Societatea Informațională - Organism Intermediar pentru Promovarea Societății Informaționale, Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea De Management pentru Programul Operațional Sectorial "Creșterea Competitivității Economice" prin Ministerul Finanțelor Publice, a fost obligat pârâtul Ministerul Comunicațiilor Și Pentru Societatea Informațională - Organism Intermediar Pentru Promovarea Societății Informaționale să soluționeze cererea reclamantei de plată a sumei de 538.123,80 lei, formulată conform contractului de finanțare nerambursabilă nr. 915/331 din 20 septembrie 2013 (prin CP1 din 04 noiembrie 2014 și CR3 din 20 ianuarie 2015), a fost respinsă în rest cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată și s-a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată. 1.

Cererile de recurs Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, atât reclamanta A. SRL, cât și pârâții Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial "Creșterea Competitivității Economice" prin Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Comunicațiilor și pentru Societatea Informațională - Organism Intermediar pentru Promovarea Societății Informaționale. 1.

Apărările formulate în cauză 1.4.1. Recurentul-pârât Ministerul Comunicațiilor și pentru Societatea Informațională a depus întâmpinare prin care a solicitat, în esență, respingerea recursului promovat de reclamanta A. SRL ca nefondat. 1.4.2. Recurenta-reclamantă A. SRL a depus, la rândul său, întâmpinare, prin care a solicitat anularea recursurilor promovate de pârâții Ministerul Comunicațiilor și pentru Societatea Informațională și Ministerul Fondurilor Europene ca nemotivate și în subsidiar ca fiind lipsite de interes. Recurenta-reclamantă a argumentat, mai întâi, că motivele de recurs dezvoltate de recurenții-pârâți nu se încadrează în nici una din ipotezele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. În ceea ce privește excepția lipsei de interes, a susținut că atât dispozitivul, cât și considerentele hotărârii recurate, profită recurenților. Singura mențiune care ar putea dăuna recurenților-pârâți constă în obligația privind soluționarea cererii de plată a sumei de 538.123,80 lei, care, în realitate, profită tot recurenților-pârâți, în condițiile în care această cerere a fost aprobată prin semnarea contractului de finanțare. 1.

Cu privire la examinarea recursurilor în completul filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 2 mai 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Prin raport s-a concluzionat că: (i) excepțiile nulității și a lipsei de interes a recursurilor promovate de pârâți, invocate prin întâmpinare de recurenta - reclamantă A. SRL, trebuie respinse; (ii) recursurile formulate de reclamanta A. SRL și pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial "Creșterea Competitivității Economice" prin Ministerul Finanțelor Publice sunt admisibile în principiu; (iii) recursul declarat de pârâtul Ministerul Comunicațiilor și pentru Societatea Informațională este tardiv. Nu au fost depuse puncte de vedere referitoare la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursurilor. Prin rezoluția de la data 23 mai 2017 completul filtru a stabilit termen la data de 16 ianuarie 2018, în camera de consiliu, fără citarea părților, în vederea examinării recursurilor în raport cu dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., republicat. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor declarate în cauză Înalta Curte va constata că recursurile declarate de reclamanta A. SRL și pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial "Creșterea Competitivității Economice" (în prezent Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene) prin Ministerul Finanțelor Publice sunt admisibile în principiu. Excepția nulității recursurilor formulate de pârâți, invocată prin întâmpinare de recurenta - reclamantă A. SRL, este nefondată, întrucât aceștia au indicat motive de nelegalitate, pe care le-au dezvoltat, criticile formulate încadrându-se în motivele de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. Excepția lipsei de interes a recursurilor declarate de pârâți este, de asemenea, nefondată. Interesul recurenților-pârâți în desființarea sentinței recurate este actual, în primul rând în sensul înlăturării obligației de a soluționa cererea reclamantei privind plata sumei de 538.123,80 lei, dispusă de instanța de fond, respectiv, în cazul Ministerului Fondurilor Europene, a reconsiderării cadrului procesual, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât. În raport cu dispozițiile art. 487 C. proc. civ., se constată însă că recursul formulat de pârâtul Ministerul Comunicațiilor și pentru Societatea Informațională este tardiv. Potrivit dispozițiilor art. 485 C. proc. civ., "termenul de recurs este de 30 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel"iar art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 arată că "hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare." Or, din examinarea înscrisurilor depuse în recurs, Înalta Curte constată că recurentul-pârât Ministerul Comunicațiilor și pentru Societatea Informațională a declarat recurs la data de 13 aprilie 2016, în condițiile în care sentința recurată a fost comunicată acestuia la data de 24 martie 2016 și, față de dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, termenul în care legea procedurală permitea declararea recursului, în cauză, s-a împlinit la data de 11 aprilie 2016. Pentru aceste motive, va fi admisă excepția tardivității recursului, invocată din oficiu, și, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va fi anulat recursul formulat de pârâtul Ministerul Comunicațiilor și pentru Societatea Informațională împotriva Sentinței civile nr. 3429 din 18 decembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. În ceea ce privește recursurile declarate de reclamanta A. SRL și pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene prin Ministerul Finanțelor Publice, având în vedere și faptul că din raport nu rezultă că ar exista o jurisprudență constantă, conturată la nivelul secției de contencios administrativ și fiscal, care să dezlege unitar problema de drept dedusă judecății, completul de filtru constată că aceste recursuri sunt admisibile în principiu și nu pot fi soluționate potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) sau (6) C. proc. civ., motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, va admite în principiu recursurile și va fixa termen pentru judecata pe fond a acestora la data de 8 mai 2018, cu citarea părților.