ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 66/2018

Asupra admisibilității în principiu a recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 01 iulie 2015, sub nr. x/32/2015, reclamanta A. SA, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Neamț a solicitat, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării deciziei de impunere nr. x din 26 mai 2015 prin care s-au stabilit obligații de plată a accesoriilor în cuantum de 5.709.366 lei.

Prin Sentința civilă nr. 115 din 21 iulie 2015, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta A. SA, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Neamț și a dispus suspendarea executării deciziei de impunere nr. x din 26 mai 2015, până la soluționarea în fond a acțiunii în anulare.

Împotriva Sentinței civile nr. 115 din 21 iulie 2015 a Curții de Apel Bacău, pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Neamț a formulat recurs, în temeiul art. 483 și următoarele C. proc. civ., solicitând casarea sentinței atacate și, în rejudecare, respingerea cererii de suspendare, ca neîntemeiată.

Recurenta susține, în esență, că printr-o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, instanța de fond a apreciat că sunt îndeplinite condițiile referitoare la cazul bine justificat și prevenirea producerii unei pagube iminente. De asemenea, hotărârea s-a dat și cu aplicarea greșită a următoarelor prevederi legale: art. 43 alin. (2) lit. e) și f), art. 88, art. 91 alin. (1), art. 119 și art. 1201 C. proc. fisc. , precum și art. 36 și art. 41 alin. (3) din Lege nr. 85/2006 a insolvenței.

Intimata A. SA a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, (i) anularea recursului, ca tardiv formulat, în raport de dispozițiile art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004; (ii) anularea recursului, întrucât motivele invocate de recurentă nu pot fi încadrate în vreunul din cazurile de casare limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Prin raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., s-a apreciat, în raport de dispozițiile art. 493 alin. (6) același cod, în principal, că este întemeiată excepția tardivității recursului declarat de pârâta AJFP Neamț, conform art. 185 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, iar în subsidiar, în ipoteza în care se va considera că recursul a fost declarat și motivat cu respectarea dispozițiilor legale, recursul este admisibil în principiu.

Raportul a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 14 iunie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Intimata A. SA a depus punct de vedere referitor la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului, prin care și-a însușit concluzia magistratului raportor, în sensul că recursul a fost declarat și motivat cu depășirea termenului prevăzut de art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, coroborat cu dispozițiile art. 487 alin. (1) C. proc. civ., însă în mod eronat s-a propus respingerea excepției nulității recursului pentru nemotivare, invocată de intimată prin întâmpinare.

Recurenta nu a depus un punct de vedere referitor la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului.

6.1. Verificarea îndeplinirii condițiilor de formă

Analizând cererea de recurs, în raport cu dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată că este întemeiată excepția tardivității recursului, pentru considerentele arătate în continuare, împrejurare care, potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., face inutilă în tot cercetarea în fond a cauzei.

Potrivit art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, "Hotărârea prin care se pronunță suspendarea este executorie de drept. Ea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Recursul nu este suspensiv de executare."

Din examinarea înscrisurilor depuse în recurs, se constată că pârâta a declarat recurs la data de 31 august 2015, în condițiile în care hotărârea recurată a fost comunicată acesteia la data de 13 august 2015 și, față de dispozițiile art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, ultima zi în care legea procedurală permitea declararea recursului, în cauză, a fost 19 august 2015.

Conform dispozițiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ., "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

De asemenea, se reține că la dosar nu a fost formulată o cerere de repunere în termen, potrivit dispozițiilor art. 186 C. proc. civ., iar recurenta-pârâtă nu a contestat și justificat depunerea tardivă, prin răspuns la întâmpinare sau punct de vedere asupra raportului întocmit asupra admisibilității recursului.

În speță, recursul nu îndeplinește condițiile de admisibilitate, sub aspectul cerințelor de formă prevăzute de dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 185 alin. (1) C. proc. civ.

Prin urmare, Înalta Curte constată că recursul este tardiv formulat, urmând a aplica sancțiunea nulității prevăzută de art. 489 alin. (1) C. proc. civ.

6.2. Soluția instanței de recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 493 alin. (5) coroborat cu art. 185 alin. (1) și art. 489 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul pârâtei Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Neamț, ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Neamț împotriva Sentinței civile nr. 115 din 21 iulie 2015 pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 ianuarie 2018.

Procesat de GGC - CT