ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3885/2017

Asupra admisibilității în principiu a recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 24.11.2014, sub nr. x/2/2014, reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Școlar al Municipiului București, au solicitat obligarea pârâtului la emiterea Deciziei de titularizare pe post începând cu data de 01.10.2013, recunoașterea calității de titular în privința reclamantei A., plata daunelor daunelor materiale și morale în cuantum de 1.000.000 lei, obligarea pârâtului să aplice de îndată Decizia Curții Constituționale nr. 397 din 01 octombrie 2013 și să-i plătească toate salariile neîncasate.

Prin cererea înregistrată la data de 10 martie 2015, pârâtul Inspectoratul Școlar al Municipiului București a solicitat chemarea în garanție a Grădiniței nr. 30 și a Colegiului Național "Gheorghe Lazăr".

Prin sentința civilă nr. 1315 din 11 mai 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Școlar al Municipiului București și chemații în garanție Grădinița nr. 30 și Colegiul Național "Gheorghe Lazăr", în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

Împotriva sentinței civile nr. 1315 din 11 mai 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, au formulat recurs reclamanții A. și B., criticând-o ca nelegală și netemeinică, susținând în esență că, în raport de obiectul cauzei deduse judecății, Curtea de Apel București este instanța competentă material să soluționeze cauza, și nu Tribunalul București.

Intimatul-pârât Inspectoratul Școlar al Municipiului București și intimații-chemați în garanție Grădinița nr. 30 și Colegiul Național "Gheorghe Lazăr" nu au depus întâmpinări la dosar.

Raportul întocmit în cauză în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 17 mai 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Părțile nu au formulat un punct de vedere cu privire la raportul întocmit asupra admisibilității recursului.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând cu prioritate condițiile de admisibilitate ale recursului, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanții B. și A. este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reține că, potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.:

"

Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.", iar potrivit art. 129 din Constituția României:

"

Împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii."

Totodată, se va avea în vedere că sfera hotărârilor supuse căii de atac a recursului este determinată de dispozițiile art. 483 C. proc. civ.

Din cuprinsul textelor de lege menționate anterior rezultă că părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care Codul de procedură civilă sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

Raportat la datele speței de față, Înalta Curte constată că reclamanții au formulat recurs împotriva unei hotărâri prin care s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei, fiind incidente dispozițiile art. 132 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora:

"

Dacă instanța se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanței judecătorești competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicțională competent."

Așadar, hotărârea atacată nu este supusă niciunei căi de atac și nu face parte din categoria hotărârilor susceptibile de recurs în sensul art. 483 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia:

"

Art. 483 - (1) Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".

Pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanții B. și A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanții B. și A., împotriva sentinței civile nr. 1315 din 11 mai 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 06 decembrie 2017.