ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2792/2016

Deliberând, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 08.10.2013 sub nr. x/2/2013, așa cum a fost precizată pe parcursul judecății, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității și Președintele Colegiului Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității - dl. B.:

- obligarea pârâților de acordare a permisiunii de studiere a dosar nr. x/3672 vol. 2 referitor la C.;

- obligarea pârâților să îi pună la dispoziție dosarul de urmărire referitor la persoana sa, a dosarelor de securitate referitoare la persoanelor implicate în surprimarea fizică a tatălui său C., precum și a dosarului de identificare a gen. D. șeful Misiunii Orient ’89;

- obligarea pârâților la plata de daune morale de 200.000 euro.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 809 din 20 martie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, în parte, a admis în parte acțiunea și a obligat pârâtul CNSAS să pună la dispoziția reclamantei dosarele solicitate pentru studiu, precum și să plătească 10.000 euro cu titlu de daune morale.

Împotriva sentinței nr. 809 din 20 martie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs reclamanta A. și pârâții Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității și Președintele Colegiului Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității - dl. B., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

2.1 Recursul exercitat de reclamanta A.

Invocând motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. reclamanta susține că sentința este nelegală exclusiv în ce privește daunele morale, arătând că prima instanță nu a ținut cont la stabilirea cuantumului acestora de multiplele suferințe, frustrări și limitări produse de pârâți și nici de teama pe care a trăit-o începând cu anul 1965. În consecință, solicită casarea în parte a sentinței și admiterea în totalitate a cererii privind daunele morale (200.000 euro).

2.2 Recursul exercitat de pârâții Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) și Președintele Colegiului Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității - dl. B.

Pârâții au criticat sentința pentru următoarele considerente:

În primul rând, invocând motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ. ( C. proc. civ.), pârâții pretind că prima instanță a încălcat regulile de procedură care reglementează termenul până la care poate fi modificată cererea de chemare în judecată. Astfel, se arată că reclamanta și-a modificat de trei ori cererea de chemare în judecată și numai în final a cerut daune morale de 200.000 euro. Au fost astfel încălcate dispozițiile art. 204 C. proc. civ.

Având în vedere că nici reclamanta și nici prima instanță nu au justificat acordarea de daune morale, au fost încălcate și dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., ceea ce atrage incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., referitor la nemotivarea hotărârii. De altfel, susțin pârâții recurenți, sentința este nemotivată și sub celelalte aspecte deoarece nu arată ce anume este imputat CNSAS.

În sfârșit, pentru același considerent legat de nemotivarea hotărârii, pârâții pretind că prima instanță a încălcat și normele de drept material aplicabile cauzei (O.U.G. nr. 24/2008) deoarece nu arată ce dispoziții legale au fost încălcate de CNSAS. Se susține că în contextul în care legea nu este luată în discuție, unele obligații puse în sarcina autorității nu sunt prevăzute de lege; de asemenea, iar în cazul celor prevăzute, nu s-a ținut cont că ele au fost respectate.

Astfel, se arată că potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 24/2008 accesul la dosarul întocmit de fosta Securitate este nemijlocit, și nu există obligația CNSAS de întocmire a unui raport, dare de seamă sau prezentare. De asemenea, nu există obligația autorității de a da publicității și de a sesiza organele de cercetare penală în legătură cu cauzele neelucidate de deces sau dispariție decât dacă astfel de date rezultă din dosar, ceea ce nu este cazul în speță. În esență, pârâții susțin că au pus la dispoziția reclamantei toate documentele de care dispun din arhiva fostei Securității; în aceste condiții, potrivit practicii judiciare în materie, nu pot să comunice părții adverse informații de care nu dispun.

3.1 Examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 3 noiembrie 2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.

Prin încheierea din 10 mai 2016 completul filtru, a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și pe cale de consecință a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) noul C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

3.2 Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând actele și lucrările dosarului precum și susținerile părților, judecând în limitele motivelor de casare invocate, Înalta Curte constată următoarele:

Prima instanță a fost sesizată la data de 08.10.2013 cu o cerere de chemare în judecată formulată de reclamanta A. îndreptată împotriva pârâților Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) și Președintele Colegiului Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității - dl. B. (Președintele CNSAS).

Potrivit rezoluției din 10.10.2013 cererea a fost considerată informă, în sensul art. 200 C. proc. civ., deoarece, printre altele, nu indica obiectul acțiunii și nici motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază, motiv pentru care reclamanta a fost solicitată în scris să remedieze aceste omisiuni.

În urma precizărilor făcute de parte, prin rezoluția din 31.10.2013 cerea a fost pusă pe rol, stabilindu-se primul termen de judecată la data de 29.11.2013 .

Totuși, la termenul amintit obiectul judecății a fost apreciat ca fiind neclar. În consecință, s-a solicitat reclamantei să facă noi precizări în scris.

Reclamanta s-a conformat iar la următoarele termene de judecată a fost administrată proba cu înscrisuri.

În mod surprinzător, deși dispoziția de punere pe rol a cauzei fusese dată de mai bine de un an și deși au fost administrate probe pe fondul pricinii, prin încheierea de ședință din 28.11.2014 s-a pus din nou în vedere reclamantei "să precizeze acțiunea", de data asta "în mod clar"; dispoziția a fost executată în sensul că reclamanta a completat acțiunea cu noi capete de cerere, arătând că înțelege să solicite "daune morale și materiale" (100.000 euro de la pârâtul CNSAS și 100.000 euro de la pârâtul Președintele CNSAS; fila 440 dos. fond, vol. II); la data de 12.12.2014 reclamanta a adus din nou noi precizări.

Temeiul de drept al acțiunii indicat de reclamantă a oscilat de-a lungul judecății între prevederile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 187/1999 (abrogată de art. 38 alin. (2) din O.U.G. nr. 24/2008) și cele ale Legii 554/2001 (cf. filelor 243 și 474-476 dos. fond).

Pârâții s-au apărat în temeiul O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității.

Considerându-se lămurită, instanța de fond a soluționat cauza în temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, fără nicio referire la temeiurile de drept invocate de părți, și a obligat CNSAS să pună la dispoziția reclamantei "dosarele solicitate" și să-i plătească daune morale de 10.000 euro.

Înalta Curte constată că, judecând în condițiile de mai sus, instanța de fond a încălcat regulile de procedură prevăzute de art. 200 alin. (1) C. proc. civ. raportate la art. 194 alin. (1) lit. c) și d) C. proc. civ. (referitoare la obiectul judecății și la motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază cererea), precum și dispozițiile art. 204 C. proc. civ. (referitoare la termenul până la care poate fi modificată cererea de chemare în judecată), ceea ce atrage sancțiunea nulității în condițiile art. 175 C. proc. civ. drept consecință, în cauză este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ. de asemenea, nu a indicat motivele pe care se întemeiază, respectiv nu a menționat și analizat probele care susțin admiterea acțiunii și nici considerentele pentru care au fost înlăturate apărările pârâților care au susținut în mod repetat că, în măsura în care reclamanta urmărește accesul la dosare ale fostei Securități, au pus la dispoziția acesteia toate informațiile de care dispun; așa fiind, este incident și motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ.

Astfel, în primul rând, instanța nu a lămurit obiectul judecății, respectiv dreptul sau interesul legitim pretins de reclamantă a fi protejat în baza art. 1 din Legea nr. 554/2004, nici referitor la conținutul său și nici în ce privește dispoziția legală care îl instituie.

Procedând astfel, instanța a încălcat principiul contradictorialității care, printre altele, garantează că părțile au dreptul să cunoască în timp util, direct sau prin intermediul instanței, după caz, motivele de fapt și de drept pe care celelalte părți își întemeiază pretențiile și apărările, astfel încât fiecare să își poată organiza apărarea (cf. art. 14 alin. (2) C. proc. civ.).

În același context și, în parte ca o urmare a neclarificării obiectului judecății, prima instanță a încălcat și prevederile art. 204 C. proc. civ. deoarece a permis modificarea cererii de chemare în judecată prin adăugarea unui capăt de cerere în pretenții după primul termen de judecată la care reclamanta a fost legal citată.

De asemenea, nu a arătat în ce fel pârâții (împreună și/sau fiecare în parte) au adus atingere acestui drept sau interes legitim și nici care sunt considerentele pentru care apărările pârâților au fost înlăturate.

În sfârșit, nu a indicat temeiul acordării daunelor morale și nu a verificat condițiile în care acestea pot fi acordate, ținând cont de specificul dreptului administrativ (spre ex., faptă, prejudiciu, legătură de cauzalitate, culpa autorității, termen de formulare a cererii în pretenții, etc.).

Așa fiind, în temeiul art. 497 noul C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul pârâților; de asemenea, drept urmare a considerentelor de natură procedurală legate de obiectul judecății, va admite și recursul reclamantei deoarece atât existența dreptului la despăgubiri cât și întinderea acestuia nu pot fi stabilite decât după clarificarea chestiunilor procedurale.

În consecință, va casa sentința și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.

Instanța de fond se va conforma celor mai sus arătate și, în special, va stabili prin încheiere obiectul judecății (capetele de cere și temeiul de drept al acestora) și probele pe care se întemeiază acțiunea; va ține cont și de celelalte apărări invocate de părți în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de reclamanta A. și de pârâții Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Președintele Colegiului Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, dl. B. împotriva sentinței nr. 809 din 20 martie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 octombrie 2016.