ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2744/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea formulată reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Iași, reprezentată prin primar A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Generală Programe Europene - Direcția Programe Serviciul Autorizare Programul Operațional Regional, anularea Notei de informare privind plata cheltuielilor aprobate în Cererea de Rambursare nr. 4 aferentă Contractului de finanțare, cod SMIS 19419, înregistrată sub nr. x din 29 ianuarie 2013, emisă în procesul de verificare a Cererii de rambursare nr. 4 prin care s-a aplicat o corecție financiară de 25% din valoarea Contractului de servicii încheiat cu S.C. B. S.R.L.

Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 15 din 2 februarie 2015 Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de către reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Iași, prin primar, contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Regional, ca inadmisibilă.

Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanței de fond a declarat recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Iași.

În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susținut faptul că hotărârea judecătorească contestată a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material.

Recurenta a arătat că, în considerentele sentinței civile recurate, instanța de fond a reținut că autoritatea publică nu a îndeplinit procedura prealabilă reglementată de art. 7 din Legea nr. 554/2004 și, pe cale de consecință, a respins acțiunea ca inadmisibilă.

În opinia recurentei, prin acțiunile întreprinse de autoritatea publică, respectiv corespondența purtată cu pârâta, urmare a declanșării procedurii de conciliere, s-a solicitat și urmărit reexaminarea actului emis în sensul modificării acestuia.

Prin adresa înregistrată sub nr. x din 19 aprilie 2014, Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a transmis către autoritatea publică invitația la conciliere, în vederea modificării pe cale amiabilă a actelor emise prin care s-a aplicat contractului de finanțare reduceri procentuale nejustificate.

La data de 29.04.2014, Municipiul Iași a înaintat către Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice adresa nr. x prin care a solicitat modificarea actului emis.

Or, concilierea este o modalitate prin care se realizează procedura administrativă prealabilă, întrucât nu mai există o reglementare amănunțită cu privire la termene, condiții de fond și formă, simpla corespondență purtată între părți este de natură să facă dovada îndeplinirii procedurii prealabile.

Având în vedere demersurile astfel materializate ale ambelor părți, ar fi excesiv de rigidă interpretarea în sensul că nu s-a realizat încercarea de conciliere și nu s-a îndeplinit procedura prealabilă în sensul modificării actului emis, pentru a se putea promova acțiunea în fața instanțelor judecătorești.

Se mai precizează că solicitarea a rămas fără răspuns, drept pentru care recurenta a sesizat instanța de contencios administrativ fiind lesne de înțeles faptul că voința părților a fost aceea de a rezolva litigiul pe cale judecătoreasca și nu pe cale amiabilă.

În contextul dat, termenul de sesizare a instanței începe să curgă de la momentul expirării termenului de răspuns.

Ca urmare, recurenta consideră că scopul și finalitatea prevăzute de norma legală privind procedura administrativă au fost îndeplinite, iar instanța de fond a dat o interpretare foarte strictă acestor dispoziții legale.

Apărările formulate în cauză

Intimatul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Regional a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în principal, să se constate nulitatea recursului pentru nemotivare, iar în subsidiar respingerea recursului, ca nefondat.

Procedura derulată în recurs

În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea de ședință din data de 9 martie 2016, s-a dispus comunicarea raportului, în baza dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., cu mențiunea că părțile pot formula în scris un punct de vedere asupra raportului, în termen de 10 zile de la comunicare.

La termenul din 20.10.2016 având în vedere că în raport s-a considerat că recursul este admisibil, iar problema de drept care se pune în recurs nu este controversată, s-a considerat, de către toți membrii completului, că se poate face aplicarea prevederilor art. 493 alin. (6) C. proc. civ.

Soluția instanței de recurs

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a constatat că, în cauză, motivul de recurs invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ. nu este întemeiat, și că instanța de fond a făcut, prin sentința pronunțată, prin raportare la circumstanțele de fapt ale litigiului, o corectă interpretare și aplicare a normelor de drept material aplicabile.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că prin cererea formulată reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială a Mun. Iași, reprezentată prin primar A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Generală Programe Europene - Direcția Programe Serviciul Autorizare Programul Operațional Regional, anularea Notei de informare privind plata cheltuielilor aprobate în Cererea de Rambursare nr. 4 aferentă Contractului de finanțare, cod SMIS 19419, înregistrată sub nr. x din 29 ianuarie 2013, emisă în procesul de verificare a Cererii de rambursare nr. 4 prin care s-a aplicat o corecție financiară de 25% din valoarea Contractului de servicii încheiat cu S.C. B. S.R.L.

Această Notă de informare a făcut anterior obiectul Contractului de conciliere din 15 aprilie 2013, recurenta-reclamantă pretinzând că s-a convenit să se aștepte apariția O.G. 14/2015 și a normelor metodologice de aplicare.

Ulterior, recurenta-reclamantă a depus solicitarea de încadrare în prevederile ordonanței, respinsă prin decizia nr. 73 din 14 februarie 2014 a Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice.

Înalta Curte constată că între părți s-a încheiat Contractul de finanțare cod SMIS 19419, în cadrul Programului Operațional Regional 2007-2013 pentru proiectul "Axa de dezvoltare Nord-Sud Pasaj Octav Băncilă", iar prin actul a cărui anulare s-a solicitat cu nr. 60670 din 29 ianuarie 2013 intitulat "Informare privind plata cheltuielilor aprobate în Cererea de rambursare nr. 4 " Direcția Generală Programe Europene - Direcția Programe Serviciul Autorizare Programul Operațional Regional a adus la cunoștință beneficiarului Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Iași prin Direcția Generală Juridică, faptul că în procesul de verificare a cererii de rambursare s-au identificat abateri de la aplicarea prevederilor legislației naționale și comunitare în domeniul achizițiilor publice aferente contractului de servicii din 2 aprilie 2012 încheiat cu S.C. B. S.R.L. și a fost aplicată o reducere procentuală de 25% în valoare de 74.271,29 RON, reducere care se va reține din fiecare factură aferentă contractului de lucrări până la recuperarea sumei stabilită procentual.

Acest act a făcut obiectul convocării la conciliere nr. 30524 din 15 aprilie 2013, iar prin înscrisul depus la Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice sub nr. x din 29 aprilie 2013 Municipiul Iași și-a exprimat punctul de vedere, considerând că a aplicat corect prevederile dispozițiilor O.U.G. 34/2006. Acest din urmă punct de vedere nu a fost apreciat ca reprezentând plângere prealabilă.

Instanța de fond reține că: potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia."

Conform art. 7 alin. (6) lit. c) din aceeași lege, "Plângerea prealabilă în cazul acțiunilor care au ca obiect contracte administrative are semnificația concilierii în cazul litigiilor comerciale, dispozițiile C. proc. civ. fiind aplicabile în mod corespunzător. În acest caz, plângerea trebuie făcută în termenul de 6 luni prevăzut la alin. (7), care va începe să curgă:

c) de la data încălcării obligațiilor contractuale, în cazul litigiilor legate de executarea contractului;"

Art. 7 alin. (7) din Legea nr. 554/2004 prevede că:

"Plângerea prealabilă în cazul actelor administrative unilaterale se poate introduce, pentru motive temeinice, și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului. Termenul de 6 luni este termen de prescripție."

Dispozițiile art. 11 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 stabilesc:

"Termenul de introducere a acțiunii, astfel:

(1)Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la:

data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă;

data comunicării refuzului nejustificat de soluționare a cererii;

data expirării termenului de soluționare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluționare a cererii;

data expirării termenului prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), calculat de la comunicarea actului administrativ emis în soluționarea favorabilă a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile;

data încheierii procesului-verbal de finalizare a procedurii concilierii, în cazul contractelor administrative.

(2) Pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz.

(...)

(5) Termenul prevăzut la alin. (1) este termen de prescripție, iar termenul prevăzut la alin. (2) este termen de decădere."

În cauză, a fost încheiat procesul-verbal de conciliere nr. x din 15 mai 2013.

Conform dispozițiilor legale redate mai sus, recurenta-reclamantă trebuia să formuleze cerere de chemare în judecată în termen de 6 luni de la data încheierii procesului-verbal de conciliere (15.05.2013), dar aceasta a introdus acțiunea la data de 19.05.2014, cu mult peste termenul legal de 6 luni.

Chiar dacă în speță s-ar lua în calcul și termenul maxim de 1 an pentru introducerea acțiunii, deși nu s-a făcut în niciun fel dovada unor motive temeinice, și acest termen a fost depășit, raportat la datele menționate mai sus.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că recurenta-reclamantă a convocat pârâta la conciliere în data de 15.05.2013 iar acțiunea a fost introdusă la data de 19.05.2014.

Deci, în cauză recurenta-reclamantă nu a efectuat plângerea prealabilă în termenele expres prevăzute de Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Procedura prealabilă este reglementată de dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ ca o condiție de exercitare a dreptului la acțiune și trebuie îndeplinită obligatoriu în termenul prevăzut de dispozițiile legale invocate, în caz contrar sancțiunea fiind respingerea acțiunii, ca inadmisibilă, în temeiul dispozițiilor art. 193 alin. (2) din C. proc. civ.

Constatând că recurenta-reclamantă nu a îndeplinit procedura prealabilă reglementată de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte apreciază că instanța de fond în mod corect a respins acțiunea, ca inadmisibilă.

Pentru a ajunge la această soluție, instanța de fond a apreciat că punctul de vedere nr. 40664 din 29 aprilie 2013 al UATM Iași "nu poate fi apreciat ca reprezentând plângere prealabilă (...) drept dovadă stând pasivitatea în care s-a persistat ulterior acestui moment".

Prin urmare, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Iași împotriva sentinței civile nr. 15 din 2 februarie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 octombrie 2016.