ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1769/2016

Decizia nr. 1769/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul Municipiul Iași, în contradictoriu cu Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, a solicitat anularea notei de conformitate din 11 noiembrie 2013 referitoare la contractul de servicii și proiectare din 26 septembrie 2011 încheiat cu SC A. SRL, precum și a actelor subsecvente notei de conformitate.

Ulterior, reclamanta a depus precizări și a arătat că actele subsecvente sunt: Decizia nr. 46 din 20 ianuarie 2014, informarea privind plata cheltuielilor aprobate în cererea de rambursare nr. 1 și adresa de înaintare a Deciziei nr. 46/2014.

Prin Sentința nr. 171 din 13 octombrie 2014 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a fost admisă în parte acțiunea reclamantului, s-a dispus anularea Deciziei nr. 46 din 20 ianuarie 2014 și a notei de conformitate din 11 noiembrie 2013 referitoare la contractul de servicii de proiectare din 26 septembrie 2011 încheiat cu SC A. SRL și a fost respinsă cererea privind anularea următoarelor acte: informare privind plata cheltuielilor aprobate în cererea de rambursare nr. 1 și adresa de înaintare a Deciziei nr. 46 din 20 ianuarie 2014.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, fiind invocate dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., apreciindu-se că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Referitor la susținerile instanței de fond conform cărora "autoritatea contractantă a justificat în mod clar relevanța cerinței impuse experților cheie.

Instanța de fond, susține recurentul, a făcut o greșită aplicare a prevederilor art. 188 alin. (2) lit. c) și d) din O.U.G. nr. 34/2006, când a apreciat că neregula reținută de MDRAP a constat în solicitarea de către intimat a informațiilor referitoare la experiența similară a personalului de specialitate deoarece, în realitate, s-a constatat că legislația în materia achizițiilor publice a fost încălcată prin cerința minimă privind capacitatea tehnică și/sau profesională ca managerul de proiect să aibă experiență în coordonarea de documentații tehnice pentru proiecte de finanțare aferente POR - Axa 1 pentru cel puțin o administrație publică locală, esențială în speță fiind suma de finanțare indicată.

Prin această cerință au fost încălcate prevederile art. 178 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 pentru că a fost restricționată participarea potențialilor ofertanți a căror experiență a fost obținută în cadrul contractelor similare derulate pentru clienții privați.

Au fost încălcate prevederile art. 188 lit. d) din O.U.G. nr. 34/2006 deoarece cerința nu este relevantă pentru natura și complexitatea contractului de achiziție publică ce urma a fi atribuit.

Nici prin nota justificativă din 30 iunie 2011 această cerință minimă nu este justificată conform art. 8 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006, iar în răspunsul la solicitarea de clarificări din 12 august 2011 s-a precizat de către intimat că ofertanții trebuie să facă dovada experienței similare pentru "Întocmire documentație tehnico-economică de finanțare și adaptare la cerințele Ghidului solicitantului pe Axa 1-POR", iar din analiza documentelor a rezultat că doi dintre operatorii economici care au solicitat clarificări în privința documentației de atribuire, ca urmare a clarificărilor, nu au mai depus oferte.

În consecință, recurentul apreciază că prin aceasta s-a restricționat accesul posibililor ofertanți la procedura de achiziție, fiind impusă o anumită sursă de finanțare care nu poate influența activitatea specifică derulată în baza acestui contract (proiectare tehnică pentru infrastructura de transport).

Cu privire la afirmația instanței de fond potrivit căreia Ordinul ANRMAP nr. 509/2011 privind formularea criteriilor de calificare și selecție nu era aplicabil s-a precizat de către recurent că la stabilirea concluziilor echipa de control nu a invocat drept temei legal acest ordin.

În ceea ce privește susținerile instanței de fond referitoare la folosirea de către intimată a cerințelor de calificarea drept factori de evaluare au fost invocate dispozițiilor art. 15 alin. (1) și 2 lit. a) și b) și alin. (3) din H.G. nr. 925/2006 dar și faptul că în cadrul Cap. VI - Criterii de atribuire din fișa de date a achiziției, referitor la factorii de evaluare, a fost definit sub factorii P3.3 potrivit căruia "oferta care va asigura numărul cel mai mare de specialiști peste cerințele minime din caietul de sarcini, corelat cu etapele de derulare identificate de ofertant, va obține punctul maxim de 5 puncte.".

Recurentul a considerat că prin folosirea subfactorului de evaluare P3.3 rezultă că orice ofertă care are un personal cheie mai mare decât minimul solicitat primește maximul de punctaj, în schimb ofertantul ce are un număr de personal mai mic decât cerințele minime din caietul de sarcini primește un punctaj mai mic, în loc să fie descalificat.

S-a subliniat și că intimata nu a precizat cuantumul valoric al avantajelor de natură financiară pe care ofertanții le pot oferi prin asumarea unor angajamente suplimentare în raport cu cerințele minime prevăzute în caietul de sarcini.

În ceea ce privește susținerile instanței de fond referitoare la inexistența prejudiciului în prezenta cauză s-a arătat că, în speță, a fost săvârșită o neregulă în sensul art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011.

Au fost făcute referiri la dispozițiile art. 27 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, art. 27 alin. (1) din H.G. nr. 875/2011 pentru aprobarea Normelor metodologie de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 66/2011, dar și ale art. 2 pct. 7 din Regulamentul CE nr. 1083/2006 și art. 1 din Regulamentul CE nr. 2988/1995, dispoziții din care rezultă că existența abaterii/neregulii/cheltuielii nejustificate presupune implicit potențialitatea/existența prejudicierii bugetului UE.

A fost invocată jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, dar și cea a CJUE, prevederile contractuale (art. 9 alin. (2

2

) din contractul de finanțare) din care rezultă că intimatul s-a obligat să respecte prevederile legislației naționale în domeniul achizițiilor publice, nerespectarea acestor obligații conducând la neeligibilitatea cheltuielilor astfel efectuate.

S-a solicitat admiterea recursului și menținerea ca temeinică și legală a Deciziei nr. 46 din 20 ianuarie 2014 și a notei de conformitate din 11 noiembrie 2013.

Intimatul Municipiul Iași a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

După întocmirea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului și comunicarea acestuia, prin Încheierea din 10 februarie 2016 a fost admis în principiu recursul și s-a dispus, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., soluționarea acestuia în ședință publică, cu citarea părților.

După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite recursul declarat pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a fost învestită cu soluționarea acțiunii în anulare a notei de conformitate din 11 noiembrie 2013 și a Deciziei nr. 46 din 20 ianuarie 2014, dar și a informării privind plata cheltuielilor aprobate în cererea de rambursare nr. x și adresa de înaintare a Deciziei nr. 46 din 20 ianuarie 2014, iar prin soluția pronunțată s-a dispus anularea numai a primelor două acte contestate.

Intimatul este beneficiarul proiectului cu finanțare europeană "Modernizarea rețelei de linii tramvai în polul de creștere" în cadrul căruia a inițiat o procedură de atribuire a unui contract de achiziție publică de servicii de proiectare tehnică pentru realizarea documentației tehnico-economice de finanțare, procedură finalizată prin încheierea contractului din 26 septembrie 2011 între UAT Municipiul Iași și SC A. SRL.

Atunci când a fost verificată documentația aferentă cererii de rambursare nr. x s-au constatat abateri de la legislația națională în materia achizițiilor publice și s-a aplicat o reducere de 5% din valoarea contractului încheiat cu SC A. SRL.

Abaterile constatate de către organele de control au vizat:

- cerința impusă în rap. IV.4 - Capacitatea tehnică și/sau profesională în fișa de date a achiziției unde s-a solicitat ca "managerul de proiect să aibă experiență în coordonarea de documentații tehnice pentru proiecte de finanțare aferente POR - Axa 1 pentru cel puțin o administrație publică locală";

- cele precizate la Cap. VI - Criterii de atribuire pentru factorul P3 - Metodologia de prestare a serviciilor, subfactorul P3.3 - Oferta care va asigura numărul cel mai mare de specialiști peste cerințele minime din caietul de sarcini corelat cu etapele de derulare identificate de ofertant, va obține punctajul maxim de 5 puncte.".

Recurentul a criticat soluția instanței de fond prin care au fost anulate nota de conformitate din 11 noiembrie 2013 și Decizia nr. 46 din 20 ianuarie 2014 emise de MDRAP, iar criticile sunt fondate.

În privința criticilor aduse referitor la cerința impusă în Cap. IV.4 - Capacitatea tehnică și/sau profesională.

Instanța de fond a considerat nivelul cerințelor minime utilizate în procedura de achiziție publică a fost stabilit conform prevederilor legale din O.U.G. nr. 34/2006, a H.G. nr. 925/2006, a naturii și complexității contractului ce trebuia atribuit, a documentațiilor tehnice premergătoare, a practicii curente a fiecărui domeniu de activitate, a experienței profesionale a personalului care participă la elaborarea documentației de atribuire.

Potrivit art. 178 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 autoritatea contractantă nu are dreptul de a solicita îndeplinirea unor cerințe minime referitoare la situația economică și financiară și/sau la capacitatea tehnică și profesională care ar conduce la restricționarea participării la procedura de atribuire, iar conform art. 8 din H.G. nr. 925/2006 de aprobare a Normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 34/2006: "(1) Autoritatea contractantă nu are dreptul de a restricționa participarea la procedura de atribuire a contractului de achiziție publică prin introducerea unor cerințe minime de calificare, care: a) nu prezintă relevanță în raport cu natura și complexitatea contractului de achiziție publică ce urmează să fie atribuit; b) sunt disproporționate în raport cu natura și complexitatea contractului de achiziție publică ce urmează să fie atribuit.

(2) Atunci când impune cerințe minime de calificare referitoare la situația economică și financiară ori la capacitatea tehnică și/sau profesională, astfel cum este prevăzut la art. 178 alin. (1) din ordonanța de urgență, autoritatea contractantă trebuie să fie în măsură să motiveze aceste cerințe, elaborând în acest sens o notă justificativă care se atașează la dosarul achiziției".

Art. 188 din O.U.G. nr. 34/2006 prevede că: "(1) În cazul aplicării unei proceduri pentru atribuirea unui contract de furnizare, în scopul verificării capacității tehnice și/sau profesionale a ofertanților/candidaților, autoritatea contractantă are dreptul de a le solicita acestora, în funcție de specificul, de cantitatea și de complexitatea produselor ce urmează să fie furnizate și numai în măsura în care aceste informații sunt relevante pentru îndeplinirea contractului, următoarele:

a) o listă a principalelor livrări de produse efectuate în ultimii 3 ani, conținând valori, perioade de livrare, beneficiari, indiferent dacă aceștia din urmă sunt autorități contractante sau clienți privați. Livrările de produse se confirmă prin prezentarea unor certificate/documente emise sau contrasemnate de o autoritate ori de către clientul beneficiar. În cazul în care beneficiarul este un client privat și, din motive obiective, operatorul economic nu are posibilitatea obținerii unei certificări/confirmări din partea acestuia, demonstrarea livrărilor de produse se realizează printr-o declarație a operatorului economic;

b) o declarație referitoare la echipamentele tehnice și la măsurile aplicate în vederea asigurării calității, precum și, dacă este cazul, la resursele de studiu și cercetare;

c) informații referitoare la personalul/organismul tehnic de specialitate de care dispune sau al cărui angajament de participare a fost obținut de către candidat/ofertant, în special pentru asigurarea controlului calității;

d) certificate sau alte documente emise de organisme abilitate în acest sens, care să ateste conformitatea produselor, identificată clar prin referire la specificații sau standarde relevante;

e) mostre, descrieri și/sau fotografii a căror autenticitate trebuie să poată fi demonstrată în cazul în care autoritatea contractantă solicită acest lucru.

(2) În cazul aplicării unei proceduri pentru atribuirea unui contract de servicii, în scopul verificării capacității tehnice și/sau profesionale a ofertanților/ candidaților, autoritatea contractantă are dreptul de a le solicita acestora, în funcție de specificul, de volumul și de complexitatea serviciilor ce urmează să fie prestate și numai în măsura în care aceste informații sunt relevante pentru îndeplinirea contractului, următoarele:

a) o listă a principalelor servicii prestate în ultimii 3 ani, conținând valori, perioade de prestare, beneficiari, indiferent dacă aceștia din urmă sunt autorități contractante sau clienți privați. Prestările de servicii se confirmă prin prezentarea unor certificate/documente emise sau contrasemnate de o autoritate ori de către clientul privat beneficiar. În cazul în care beneficiarul este un client privat și, din motive obiective, operatorul economic nu are posibilitatea obținerii unei certificări/confirmări din partea acestuia, demonstrarea prestărilor de servicii se realizează printr-o declarație a operatorului economic;

b) o declarație referitoare la echipamentele tehnice și la măsurile aplicate în vederea asigurării calității, precum și, dacă este cazul, la resursele de studiu și cercetare;

c) informații referitoare la personalul/organismul tehnic de specialitate de care dispune sau al cărui angajament de participare a fost obținut de către candidat/ofertant, în special pentru asigurarea controlului calității;

d) informații referitoare la studiile, pregătirea profesională și calificarea personalului de conducere, precum și ale persoanelor responsabile pentru îndeplinirea contractului de servicii;

e) o declarație referitoare la efectivele medii anuale ale personalului angajat și al cadrelor de conducere în ultimii 3 ani;

f) dacă este cazul, informații privind măsurile de protecție a mediului pe care operatorul economic le poate aplica în timpul îndeplinirii contractului de servicii;

g) informații referitoare la utilajele, instalațiile, echipamentele tehnice de care poate dispune operatorul economic pentru îndeplinirea corespunzătoare a contractului de servicii;

h) informații privind partea din contract pe care operatorul economic are, eventual, intenția să o subcontracteze.

(3) În cazul aplicării unei proceduri pentru atribuirea unui contract de lucrări, în scopul verificării capacității tehnice și/sau profesionale a ofertanților/ candidaților, autoritatea contractantă are dreptul de a le solicita acestora, în funcție de specificul, de volumul și de complexitatea lucrărilor ce urmează să fie executate și numai în măsura în care aceste informații sunt relevante pentru îndeplinirea contractului, următoarele:

a) o listă a lucrărilor executate în ultimii 5 ani, însoțită de certificări de bună execuție pentru cele mai importante lucrări. Respectivele certificări indică beneficiarii, indiferent dacă aceștia sunt autorități contractante sau clienți privați, valoarea, perioada și locul execuției lucrărilor și precizează dacă au fost efectuate în conformitate cu normele profesionale din domeniu și dacă au fost duse la bun sfârșit;

b) informații referitoare la personalul/organismul tehnic de specialitate de care dispune sau al cărui angajament de participare a fost obținut de către candidat/ofertant, în special pentru asigurarea controlului calității;

c) informații referitoare la studiile, pregătirea profesională și calificarea personalului de conducere, precum și ale persoanelor responsabile pentru execuția lucrărilor;

d) o declarație referitoare la efectivele medii anuale ale personalului angajat și al cadrelor de conducere în ultimii 3 ani;

e) dacă este cazul, informații privind măsurile de protecție a mediului pe care operatorul economic le poate aplica în timpul îndeplinirii contractului de lucrări;

f) o declarație referitoare la utilajele, instalațiile, echipamentele tehnice de care poate dispune operatorul economic pentru îndeplinirea corespunzătoare a contractului de lucrări.

g) informații privind partea din contract pe care operatorul economic are, eventual, intenția să o subcontracteze".

În raport de aceste prevederi urmează a se stabili dacă hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea normelor legale sau dacă actele contestate au fost întocmite conform legii.

Cerința impusă ca managerul de proiect să aibă experiență în coordonarea de documentații tehnice pentru proiecte de finanțare aferente POR - Axa 1 pentru cel puțin o administrație publică locală nu poate fi considerată ca relevantă pentru natura și complexitatea contractului de achiziție publică ce urmează a fi atribuit deoarece și alți participanți ar fi putut presta acest serviciu, în condițiile impuse prin caierul de sarcini dacă nu ar fi existat cerința ca managerul de proiect să aibă experiență în proiecte similare cu finanțare externă.

Prin instituirea acestei cerințe a fost restricționată participarea posibililor participanți la procedura de achiziție publică, respectiv a celor care aveau experiență dobândită în cadrul unor contracte similare derulate, dar care nu aveau ca sursă de finanțare POR - Axa 1, chiar dacă se refereau la proiectare tehnică pentru infrastructura de transport și având în vedere că asemenea proiecte pot fi realizate și cu alte surse de finanțare.

Reclamanta nu a respectat nici prevederile art. 8 din H.G. nr. 925/2006 deoarece nu a motivat cerința impusă nici atunci când i-au fost solicitate clarificări și nici prin nota justificativă întocmită.

În răspunsul la solicitarea de clarificări reclamanta-intimată a precizat că "ofertanții trebuie să facă dovada experienței similare, întocmirea documentației tehnico-economică de finanțare și adaptare la cerințele Ghidului solicitantului pe Axa 1 - POR", or, în acest Ghid al solicitantului este precizat expres că "acest document nu are valoare de act normativ și nu exonerează solicitanții de obligația respectării legislației în vigoare la nivel național și comunitar".

Nici în Nota justificativă întocmită la 30 iunie 2011 nu se poate considera că intimata-reclamantă a motivat cerința impusă.

Contrar celor susținute de instanța de fond, la stabilirea consecințelor pe care această cerință le-a avut trebuie ținut cont că din cei trei operatori economici care au solicitat clarificări cu privire la documentația de atribuire, și chiar cu privire la această cerință, nu au mai depus oferte, iar aceasta este dovada că prin instituirea acestei cerințe a fost restricționată participarea altor potențiali ofertanți.

Fără a nega susținerile instanței de fond referitoare la faptul că rețelele de tramvai sunt în proprietatea unității administrativ-teritoriale, totuși se poate afirma că experiența similară în ceea ce privește proiectarea tehnică pentru realizarea documentației tehnico-economică aferentă unor proiecte de reabilitare infrastructură transporturi urbane poate fi dobândită și în cadrul unor contracte care să aibă altă sursă de finanțare decât fonduri europene, cum ar fi finanțarea bugetară, finanțarea de la Banca Mondială, etc.

Referitor la susținerile instanței de fond privind folosirea de către intimată a cerințelor de calificare drept factori de evaluare.

În actele contestate s-a considerat că este nelegală înscrierea în Cap.VI - Criterii de atribuire din Fișa de date a achiziției referitor la Factorii de evaluare când a definit subfactorul P.3.3 potrivit căruia "Oferta care va asigura numărul cel mai mare de specialiști peste cerințele minime din caietul de sarcini, corelat cu etapele de derulare identificate de ofertant, va obține punctajul maxim de 5 puncte ...".

Potrivit art. 15 din H.G. nr. 925/2006 privind Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 34/2006: "(1) Autoritatea contractantă nu are dreptul de a utiliza criteriile de calificare și selecție prevăzute la art. 176 din ordonanța de urgență ca factori de evaluare a ofertelor. (2) Atunci când stabilește factorii de evaluare a ofertelor, autoritatea contractantă nu are dreptul de a utiliza factori care: a) nu au o legătură directă cu natura și obiectul contractului de achiziție publică ce urmează să fie atribuit; b) nu reflectă un avantaj real și evident pe care autoritatea contractantă îl poate obține prin utilizarea factorului de evaluare respectiv.

(3) Ponderea stabilită pentru fiecare factor de evaluare nu trebuie să conducă la distorsionarea rezultatului aplicării procedurii pentru atribuirea contractului de achiziție publică. Pentru fiecare factor de evaluare autoritatea contractantă are obligația de a stabili o pondere care să reflecte în mod corect:

a) importanța caracteristicii tehnice/funcționale considerate a reprezenta un avantaj calitativ ce poate fi punctat; sau

b) cuantumul valoric al avantajelor de natură financiară pe care ofertanții le pot oferi prin asumarea unor angajamente suplimentare în raport cu cerințele minime prevăzute în caietul de sarcini".

Instanța de fond a susținut că nu poate fi primită susținerea pârâtei că autoritatea contractantă nu a făcut dovada avantajului rezultat prin folosirea unui număr mare de persoane întrucât această susținere este subiectivă și nu reflectă realitatea și scopul final al stabilirii acestui factor de evaluare.

În privința acestor susțineri criticile recurentei sunt fondate.

Așa cum prevede art. 15 alin. (3) lit. b) din H.G. nr. 925/2006 autoritatea contractantă avea obligația să stabilească cuantumul valoric al avantajelor de natură financiară pe care ofertanții le pot oferi prin asumarea unor angajamente suplimentare în raport cu cerințele minime prevăzute în caietul de sarcini, or, în speță, contrar celor susținute de instanța de fond nu s-a făcut o asemenea dovadă a cuantumului valoric al avantajelor de natură financiară.

Faptul că acest factor de evaluare nu a avut nicio relevanță este dovedit de raportul procedurii din care rezultă că, chiar dacă a existat un punctaj, cele două firme participante au întrunit punctaj egal, criteriul de departajare fiind în fapt prețul cel mai scăzut.

Din aceasta rezultă că pentru reclamanta-intimată era important rezultatul final și nu prezenta relevanță numărul persoanelor care lucrează dacă este realizat contractul conform cerințelor impuse.

În ceea ce privește susținerile instanței de fond referitoare la inexistența unui prejudiciu în cauză.

Instanța de fond a apreciat că abaterile reținute în actele de control contestate în prezenta cauză nu constituie abateri cu implicații financiare asupra bugetului UE și/sau bugetelor din care provine cofinanțarea aferentă pentru a se aplica o corecție de 5%.

Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011: "neregulă este orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene, precum și cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziții, ce rezultă dintr-o acțiune sau inacțiune a beneficiarului ori a autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurile publice naționale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit".

Această definiție a neregulii din O.U.G. nr. 66/2011 reprezintă o reflectare a dispozițiilor art. 2 pct. 7 din Regulamentul CE nr. 1083/2006 potrivit căruia: "orice încălcare a unei dispoziții a dreptului comunitar care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui operator economic care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al U.E. prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general".

Și CJUE, în jurisprudența sa, a stabilit că "inclusiv abaterile care nu au un impact financiar precis pot afecta interesele financiare ale Uniunii" (C-465/10 pct. 47 și C-199/03, pct. 31), statul fiind în măsură să solicite beneficiarului în cauză rambursarea finanțării (C-465/10, pct. 32) regula generală fiind că orice abatere trebuie să conducă la retragerea avantajului obținut prin comiterea unei nereguli (C-199/03, pct. 15).

Pentru că și la nivelul instanței supreme exista practică neunitară în legătură cu aplicarea corecțiilor condiționate sau nu de existența unui prejudiciu adus bugetului UE/fondurilor publice naționale a fost dată o soluție de unificare a practicii și s-a considerat că "în reglementarea O.U.G. nr. 66/2011 aplicarea corecției financiare pentru recuperarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, nu este condiționată de existența unui prejudiciu asupra bugetului UE/fondurilor publice naționale, cu excepția situațiilor expres și limitativ prevăzute în anexa la ordonanța de urgență în care aplicarea corecției financiare este condiționată de existența prejudiciului", soluție adoptată la 24 noiembrie 2014.

Instanța de fond, deși a făcut referire la jurisprudența CJUE, totuși a apreciat că în cauză nu a avut loc o încălcare a unei obligații foarte clar determinată prin scop și conținut în cadrul normativ al UE sau în cel intern. Or, așa cum s-a prezentat anterior, prin cerințele impuse s-au constat abateri și încălcări ale legislației privind achizițiile publice și, de aceea, actele contestate în prezenta cauză au fost întocmite cu respectarea prevederilor legale și a jurisprudenței comunitare.

Având în vedere, în raport de toate argumentele prezentate, că hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, motiv de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., se impune, în baza art. 496 C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, rejudecând, să fie respinsă acțiunea reclamantului ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Generală de Programe Europene împotriva Sentinței civile nr. 171/CA din 13 octombrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și, rejudecând, respinge acțiunea reclamantului Municipiului Iași, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 iunie 2016.

Procesat de GGC - CL